Semnificaţia bijuteriilor

Ioana GRIGORE

Bijuteriile reprezintă frumuseţea femeii, întruchipată în obiecte preţioase şi pline de semnificaţie care îi completează şi personalizează ţinuta. Le putem asemăna cu sarea şi piperul dintr-o mâncare, cât timp ştii să le dozezi şi combini în proporţii echilibrate, rezultatul este unul ,,delicios”.

Cu toate că, în prezent, sunt purtate îndeosebi de femei, ele au făcut întotdeauna parte din cultura întregii omeniri şi preferate de ambele sexe. Iniţial, acum 100.000 de ani, acestea erau fabricate din materiale disponibile la momentul respectiv - pietre, pielea şi oasele animalelor, plante, cochilii, lemn şi materiale semi-preţioase cum ar fi Obsidianul, o rocă vulcanică de culoare neagra sau brun-cenuşie, cu înfăţişarea sticlei topite, folosită în epoca de piatră pentru confecţionarea bijuteriilor, armelor, uneltelor.


Odată cu trecerea timpului şi dezvoltarea tehnicilor, artizanii au început să lucreze diferite metale şi pietre preţioase, transformându-le în opere de artă care au influenţat culturi şi stiluri moderne. Indiferent de modul de realizare, bijuteriile au avut mereu aceleaşi scopuri - ele au permis purtătorului să se exprime non-verbal, să-şi afişeze bogăţia şi prosperitatea, rangul, afilierea politică sau religioasă, afecţiunea pentru o persoană. Acest aspect a permis bijuteriilor să devină un simbol, în permanentă dezvoltare şi prelucrare.

Egiptul şi Mesopotamia au fost primele civilizaţii care au iniţiat producţia organizată de bijuterii, transformând-o într-o profesie. Societatea egipteană era împărţită pe clase sociale, în funcţie de avere şi ocupaţie. Cei care realizau bijuterii munceau ore îndelungate şi trăiau în comunităţi speciale. Cu toate acestea, erau încadraţi în clasa mijlocie şi apreciaţi pentru abilităţile lor ce erau de acum necesităţi deosebite. Bijuteriile simbolizau puterea şi dominanta religioasă şi erau considerate a avea puteri magice, protejându-i pe egipteni de spiritele rele, îndeosebi, în viaţa de apoi. Toate clasele sociale purtau amulete pentru protecţie, iar cele sărace foloseau pentru realizarea lor materiale accesibile cum ar fi lutul. Aurul era materialul preferat pentru faraoni deoarece se credea că zeii aveau pielea din aur. Piatra preferată a Cleopatrei era smaraldul, verdele acestuia reprezentând bogăţia recoltelor şi fertilitatea.

La începutul secolului al XV-lea, darurile constând în pietre preţioase făceau parte din manifestările importante (ceremonii, nunţi, donaţii către vasali şi biserică), devenind cu timpul, obiceiuri. Regalitatea, cavalerii şi nobilimea îşi purtau întotdeauna bijuteriile la ocazii speciale, evenimente, pentru a-şi pune în evidenţă statutul, puterea, importanţa şi a domina pe ceilalţi. În secolele al XV-lea şi al XVIlea, simbolistica bijuteriior suferă o tranziţie, de la manifestări religioase la alte semnificaţii moderne.

Am vazut cum în Evul Mediu, acestea erau inspirate de influenţele ecleziastice, iar acum vom putea observa cum Renaşterea va aduce altă viziune, mai apropiată de natură, influenţată de descoperirea Noii Lumi şi va permite bijuteriilor să fie purtate în favoarea modei şi frumuseţii. Cucerirea Mexicului şi Perului, aduce o abundenţă de aur şi argint şi deschide noi posibilităţi pentru comerţul cu bijuterii. Renaşterea este deseori denumită ,,Epoca Bijuteriilor”, cele regale având o foarte mare importanţă şi valoare. Spre exemplu, Regele Henric al VIII-lea avea o colecţie enormă
de pietre preţioase. Deţinea inele cu diamante în număr de 234 324 de broşe. Multe dintre bijuteriiile Renaşterii s-au pierdut în decursul Războiului de Treizeci de Ani din Europa.

Poate cea mai semnificativă tranziţie a bijuteriilor, se întâmpla în secolul al XVIII-lea, când bijuteriile devin piese decorative uzuale, fiind purtate de toate clasele sociale şi se transformă în bunuri publice. În secolul al XVIIIlea, cunoscut şi sub numele de ,,Epoca Pietrelor”, au apărut două moduri de realizare a bijuteriilor: ,,bijouterie” care viza prelucrarea aurului şi ,,joaillerie” ce semnifica montarea diamantelor şi pietrelor preţioase. În 1880 au apărut pietrele sintetice. Comerţul cu pietre artificiale a început să înflorească, devenind, în final, o industrie legitimă, permiţând copierea bijuteriilor purtate de membrii înaltei societăţi şi făcându-le accesibile tuturor, dar îşi pierd valoarea intrinsecă a aurului şi pietrelor şi rămân cu valoarea ornamentală şi comercială.

În prezent, bijuteriile sunt purtate din diverse motive: estetice, artistice, religioase, simbolice. Cu toate că stiinţa se chinuie să demonstreze lipsa puterilor magice deţinute de o bijuterie, aceasta poate încă ,,vrăji” când este oferită drept cadou, este purtată ca o ofrandă.

Litera13, nr1, ian 2015, p 16
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare