Panait Istrati în prezent

Ion BĂLAN

Anul Astral 2015 după Hristos, la 85 de ani după gonirea lui Panait Istrati din Franţa de către stânga franceză, sub pretextul că, acesta a fost uitat de către români, francezii îi dedică un festival, sponsorizat de către primărie?

În ziarul important din mass-media românească Adevărul de mare audienţă, numărul 22-24 mai 2015 de vineri-duminică, am citit stupefiat un articol al Doamnei Iulia Badea Gueritee şi m-au şocat numeroasele afirmaţii făcute la adresa operei şi personalităţii lui Panait Istrati şi cu o mare vehemenţă la adresa românilor …pentru că românii îşi iubesc clasicii mai puţin decât străini: scriitorul francez de origine română… Şi adaug eu că după 85 de ani, francezii au organizat un festival pe malul Sennei, în memoria lui?!

Doamnă, în primul rând Panait Istrati, n-a fost niciodată cetăţean francez: deci nu poate fi scriitor francez de origine română. Probabil, nu ştiaţi, Doamnă, că Panait Istrati, a refuzat cetăţenia franceză, deşi i s-a propus Premiul Concorde şi un mare tiraj din Chira-Chiralina, Panait Istrati este unul dintre scriitorii români care a… spart cu opera lui românească, zidul literaturii europene şi nu numai.

Scriitor francez, pentru că şi-a scris opera în limba franceză? Ştiţi ce spunea el despre acest lucru: Hazardul mi-a luat fluierul fermecat românesc, şi a trebuit să cânt pe Turnul Eiffel, dintr-o trâmbiţa. Unii vor să mă cumpere, alţi mă cedează: eu am scris în limba franceză cu SUFLETUL meu de ROMÂN! Toţi eroii mei sunt ROMÂNI! Ca să fii pretutindeni trebuie să fii undeva. Acest undeva a fost mereu pentru mine Brăila, Regina mea dintre sălcii şi salcâmi în care au încăput aproape toate naţiile şi bisericile lumii.

Share:

Chemările

Zeno HALUPA

Vino, cea care eşti la fel de fecioară precum ziua în care Fecioara L-a născut pe Iisus.
Vino, şi picioarele tale să fie cârjele în care moartea se va sprijini în mersul ei spre mine.
Vino, ca ochii genelor tale să se uite din nou la mine cu coada ochiului.
Vino, şi îndepărtează din preajma mea sfârtecatele braţe de soldaţi, care-şi aruncă reciproc ghiulele sănătoase tun.
Vino, şi nu mă lăsa a deveni viţelul de aur care priveşte din colivia sa de aur cum regele Midas aruncă peste el lâna de aur.
Vino, ca pe coama de coaste a scheletului să-mi atârni groapa.
Vino, şi cântă-mi epitaful la vioara ta, cu cele mai mici majuscule.
Vino, şi îndepărtează de lângă mine scorpionii care au, în loc de ace, genele mele.
Vino, şi ochii tăi să-mi fie branhii în potopul de iubire pe care mi-l porţi.
Vino, căci icoanele, veşnic nepictate pe margini, vor să ne îmbrăţişeze cu braţele lor dezvelite.
Vino, şi leagănă cerul pe genele tale, frumoase ca întunericul ghimpat, hrănit doar cu miezul nopţilor.
Vino, ca să îndepărtezi pământul morţii, adânc împământenit sub unghia intrată în carnea de tun a soldaţilor.
Vino, ca împreună să învăţăm, din petalele căzute la picioarele florilor, alfabetul parfumului.
Vino, şi braţele tale să ne fie pendule în orologiul dragostei.
Vino, ca din floarea-lunii să-mi storci ulei pentru a-mi mirui nopţile.
Vino, lângă singura fiinţă pe care dragostea a avortat-o avortându-şi pântecul din ea.
Vino, şi să admirăm cum regina-nopţii îşi deschide corola ţinând pruncul-parfum în braţe.
Vino, căci doar zâmbetul tău este o sârmă ghimpată în care s-au agăţat două buze trandafirii.
Vino, şi iubeşte-l etern pe muritorul născut din zei.
Vino, şi porunceşte morţii să-şi deschidă un ochi într-o rană a aproapelui meu, ca să-mi pot sprijini în ea celălalt capăt al bârnei din păcătosul meu ochi.
Vino, şi sânii tăi să-mi fie aracii frunţii, de pe care să-mi culegi tâmple fără de gloanţe.
Vino, şi cu firele vieţilor noastre, furate de la moire, să coasem pentru totdeauna gurile oamenilor.

Litera 13, nr 2, april 2015, p 24
Share:

Concursul Carti & Reviste Litera 13 ( încheiat)

Incepe pe 30 iulie - 30 august , pe siteul www.litera13.ro .
tip concurs : jurizare

Ce castigi?

3 carti + 3 abonamente la revista Litera13


  


Ce trebuie sa faci?

- scrie pe blogul tau un articol despre revista Litera13

- include in articolul tau un link catre pagina revistei Litera13  - http://www.litera13.ro

- pune un comentariu pe pagina de concurs


Primele trei linkuri cu cele mai multe vizite trimise spre siteul Litera13 sunt castigatoare.
Premiile vor fi acordare astfel : prima carte + 1 abonament, a doua carte + 1 abonament, a treia carte + abonament.

Promovarea concursului:
Concursul este promovat pe Bestconcurs.ro
Concurs promovat pe Câştigă.net

Concursuri Online
Share:

Brăila

Lucia PĂTRAŞCU


Oraş cu nume de fecioarã alintatã,
în care, Chiralina, altãdatã,
privea prelung rotundul apelor,
ce-a dunãrit vârtejuri tuturor

şi îi chema ademenind c-o floare
de nuferi albi…Şi zboruri de cocoare…
Lumina crescãtoare lângã maluri
se albãstrea în rotunjimi de valuri.

Şi doar sclipiri de aur sãgetând
însufleţeau şi legãnau în gând
un dor de ducã…Fugã în adâncuri
cutremurând înfiorate prunduri.

Un dor de ducã pe cãrãri rãzleţe,
 în care numai stele spun poveţe
şi-aratã calea care o cutreier.
Pe mal se-aude ţârâit de greier,

iar salcia-şi apleacã braţul moale
vrând sã cuprindã unduiri egale,
ce feciorind învãluiesc cununã
şi aşteaptã (iarãşi?) trup de şarpe de cadânã.
Share:

În derivă pe fluviul...vieţii, de la Turnu Măgurele la Brăila.

Virgil ANDRONESCU

Nu pot spune că scriitorul Panait Istrati ori opera sa literară m-au influenţat, în mod conştient şi direct, dar ceea ce pot spune este că, după opiniile unor importanţi oameni de specialitate, viaţa scriitorului şi omului Panait Istrati are cateva similitudini cu viaţa şi scriitura mea.

Vorbind de similitudini, citez din criticul literar Dumitru Anghel care face următoarele constatări cu privire la cărţile mele cât şi la persoana mea: Poetul Virgil Andronescu vine în marea literatură cu zestrea spirituală a trei mari prozatori de pe meleagurile natale, Gala Galaction, Zaharia Stancu şi Marin Preda, ca şi cu toate metehnele eposului din câmpia largă cu cumpene de fântână, la fel de pitorească şi romantică, cum este Bărăganul întins şi fascinant al brăilenilor Panait Istrati şi Fănuş Neagu. Dar aduce şi ceva din poetul turnean Sorin Stoian, mort în floarea tinereţii, sinucigaş în apele învolburate ale Oltului la vărsarea în Dunăre, adică, o poezie cu totul originală şi cu o geografie lirică specifică. 
Share:

Baldovineştiul metaforic

Alexandru HALUPA

„Multe lucruri sunt făcute rău de oameni şi de Dumnezeu”, este afirmaţia, ca un avertisment, de la care încep o scurtă incursiune prin -sufletul- lui Panait Istrati, acest împătimit hoinar, blamat şi „urmărit cu degetul pe trăgaci” în aceeaşi măsură în care a fost adulat, tradus (în peste 30 de limbi) şi apreciat.

Atât destinul nebunesc, dar şi opera lui Istrati mi-au halucinat adolescenţa. Nu-mi doream altceva decât să văd ce văzuse el, să colind aceleaşi locuri, să descopăr, să îmbrăţişez fiecare om întâlnit, să sper, să iubesc... Îmi imaginam cum poate arăta, pe patul său de suferinţă, Moş Anghel, cum poate arăta frumoasa şi seducătoarea Chiralina, să privesc în ochii posedaţi de tristeţe ai lui Mihail.

„Nici eu nu ştiu unde se va termina povestirea începută”, mărturiseşte Istrati, prelungind starea de magie. Plecat de timpuriu din cătunul Baldovineştiului, împins de un „demon al pribegiei”, hăituit de foame, mizerie şi boală, după o tentativă de sinucidere ajunge în cele din urmă „scriitor celebru la Paris, apoi în toată Europa şi chiar dincolo de Ocean” (Mircea Iorgulescu). Un destin nebunesc, aşa cum am zis!

Share:

Tobele mute – Emilian Marcu

Mihai VINTILĂ

Un roman care să vorbească despre un lagăr rusesc aşa cum vorbeşte Emilian Marcu  în Tobele Mute nu cred să mai fi fost până la dumnealui în literarura română. Avem o istorie mică unde faptele cele mai mărunte sunt întoarse pe toate feţele, unde libertatea este o idee care până la urmă se transformă în fapt.

Cunoaştem viaţa dintr-o colonie rusească aflată în apropierea unui oraş port pe malul unui fluviu din îndepărtata Siberie. Nu putem localiza exact geografic unde se află acest lagăr dar tocmai această lipsă de exactitate ne duce cu gândul la unul obişnuit cum au fost atâtea. Avem aici o colonie de muncă unde de pe cuprinsul marelui stat sovietic sunt aruncate destine. Pentru cei condamnaţi viaţa e grea, cu problemele de munca zilnică, de defrişarea unei păduri sau de asigurarea celor necesare traiului.

Share:

Când Primăvara e grăbită

Constantin-Nicolae GAVRILESCU

Mă leagă noaptea-n întuneric
De visul ce mi-l programez,
Oh, somnul îmi este bezmetic!...
Mai pot eu oare să visez?
Când Primăvara e grăbită,
În adierea vântului fugar
A florilor mireasmă e primită
Ca semn al reînnoiri-n dar.
Lumină este-afară în sfârşit,
Las visu-n dulcea-i reverie,
Privesc la cerul infinit
Raze călduţe ce mă-mbie.
Mă-ndeamnă ziua la plimbare,
Păşesc pe solul înverzit,
În zări doar păsări călătoare
Se-nalță-n zbor spre infinit.
Iar eu, la rândul meu doresc,
Cu primăvara înc-odat’,
Din nou curat ca să iubesc
Un suflet tandru, nepătat.

Litera13, nr 2, april 2015, p 24
Share:

Ion Bălan, Teatru – Din bogăţia spirituală a Brăilei şi a marelui Bărăgan


Ion Bălan, Teatru – Din bogăţia spirituală a Brăilei şi a marelui Bărăgan,
92 pagini A4,
Siliştea, Editura InfoEST,
2015.
Share:

Mihai Vintilă - Adevăruri mari scrise cu litere mici




Mihai Vintilă, Adevăruri mari scrise cu litere mici,
86 pagini A5,
Siliştea, Editura infoEST,
2015.
Share:

Fluture orb

Marin MOSCU

Înfăşor necuprinsul în vis,
Căprioarele sunt piele pe câmpie,
Privesc lumea ce trece în scris
Cu stelele din noi în poezie.
Izbesc fereastra curată, fluture orb,
Trec îndurând nerăbdarea
De-a vopsi cu cretă un corb
Ce-şi pronunţă în cer înmormântarea.
Zdrobesc fereastra ce minte cuarţul
Tăind infinit adiere de zvon,
Luna loveşte poetul cu lanţul
Purtat între coapse pe vârf de creion.
Tactilele clipe sunt valuri pustii,
Barca pierdută revine la mal,
Căprioarele prind aripi, în vii
Iubirea nechează-n copită de cal.
Visul se-ndreaptă în trupeşă cale,
Lumea învăluie totu-n culori,
În ochiul uitat de vestale
Renaşte-un fluture orb, uneori!

Litera 13, nr 2, april 2015, p 24
Share:

Cancer

Codrina Codruța TUDORIU

Cancer

-Uite, el te ţine minte şi-acum.
- Adevărat?
în frizeria cu tapetul portocaliu
aşteaptă întotdeauna un prunc gata să
adoarmă,
cântărind cu mirare ceasul care trebuie tăiat
până la piele
se ridică solemn, porunceşte grav ritmul
sufletuluiîşi
deschide braţele.
între cotorul mărului şi pleoapele căzute în
palmă
numai un gând de creiere putrede
stins cu miere şi nume simandicoase.
avortat într-un eseu desculţ,
nodul degetelor se face vinovat de nenoroc,
carapace învârtită în osul broaştei de mare
eu am fost la bancă şi am deschis conturile
lui eros, ameţit de suspine
luni,joi, miercuri sau vineri fără marţi
între orele cupidon şi thanatos.
e un soi de şmecherie în iubirile astea: aici
vezi, aici nu mai vrei să vezi,
cam atât. nu ştiu să cânt.am învăţat să
desenez bastonaşe din burta câinelui
nu te sfii! Oameni suntem toți!
credinţă.
vis:11:50, cerneală
nume, haos, timp, fluture.
-hei! ce a fost?
-mmm. se putea mai bine.
-ce spui?
-ah!
-asta numesc eu viaţă!
motoare, pod, masă, lumină, stradă, felinar...
aşa să fie, de azi, în 16, 17 chiar 19 zile.
de necondamnat. vis.

Share:

Mihai Vintilă, un poet de-al lui Leonidas…

A.G.SECARĂ


Mihai Vintilă – Fiare şi oameni, Iaşi, editura Pim, 2012… şi nu numai.

Este vorba de Leonidas, regele acela spartan care împreună cu alţi 300 de soldaţi ai cetăţii, au rezistat unei armate mult mai mari, până ce au fost învinşi… Spun acestea deoarece Mihai Vintilă a optat pentru o expresie cu adevărat laconică, considerând că în lupta cu oamenii, fiarele, poezia, demonii existenţei, Cuvântul poate învinge şi fără a se înmulţi excesiv pe foaia cărţii. Spune de la început, parcă răspunzând aroganţei Cuceritorului: Sunt ce am fost să fiu/Nici mai mult/ Nici mai puţin/ Nici mai plin/ Nici mai pustiu/ Sunt eu. (p.12).

Din multe puncte de vedere este un anti-calofil aproape fanatic, sesizând până şi pragmatismul de a fi al cărţilor: Trăiesc sorbind din cărţi/ Ştiinţa de povaţă/ Le folosesc/ Şi-n părţi/ Parcă mai am o viaţă… Nu-i este teamă nici de un deget acuzator, pe care este tatuat că nu este nimic nou sub soare: Se trag sfori/ Sunt sfori/ Lumea e o întreagă/ Sală de teatru/ Păpuşari vechi, păpuşi noi/ Şi vinovaţi sunteţi voi. (p.15).

Share:

Salonul Naţional de Artă Plastică Mică

Hugo MĂRĂCINEANU

Anul acesta au expus 175 artişti din toată ţara şi din Republica Moldova, 235 de lucrări de pictură, grafică, sculptură, fotografie, arte decorative, în Galeria de Artă din Calea Galaţi nr.2 şi Galeria Gh. Naum a Muzeului Carol I. Având o mare cantitate de lucrări şi multi expozanţi din toată ţara, putem lua pulsul artelor plastice la ora momentului şi constat cu bucurie eliberarea de sub tutela abstracţionismului, întoarcerea spre temele tradiţionale şi eterne ale artelor plastice: omul şi lumea lui materială şi spirituală, natura, obiectele şi lumea ideilor, lumea filosofică.

Share:

Evenimente brăilene ian-mar 2015

Mihai VINTILA

Brăileanul Nicolae Cristache a lansat un nou volum intitulat Hitler sunt eu la Editura eLiteratura din Bucureşti în care abordează istoria dintr-o perspectivă personală ● Violeta Craiu revine în atenţia cititorilor cu volumul de poezie Versuri rătăcite în Balta Brăilei apărut la editura Pim din Iaşi ● lexandru Hanganu ne uimeşte cu un nou material umoristic intitulat Proezii apărut la editura  Centrului de Creaţie Brăila. La fel de umoristică a fost şi lansarea ● Am apreciat expoziţia documentară dedicată scriitorului Corneliu Ifrim de la Biblioteca Judeţeană Panait Istrati din Brăila ● Valentina Balaban a adus în faţa iubitorilor de poezie un nou volum intitulat Pe-o clipocire ... apărut la Editura Lucas Brăila
Share:

Mihai Vintilă - Ordine în gânduri

Share:

Mihai Vintilă - Adevăruri mari scrise cu litere mici

Share:

Codrina Codruta Tudoriu nu a aparut de nicaieri in peisajul literar

Virgil ANDRONESCU

Poeta adolescenta, Codrina Codruta Tudoriu nu a aparut de nicaieri in peisajul literar brailean, ci din zbaterile sale interioare ce au manat-o spre a scrie. Volumul de poezii Sgraffito este unul aparte, versurile - textualiste, epateaza uneori iar alteori sunt bizare, sunt ,,ferestre prin care respire, rade si tipa”.

Adolescenta, acum la debutul editorial, rezolva tinereste si plina de inocenta ,,problemele” majore ale poeziei- asa se pare ca ar crede, mergand pe un drum deja batatorit dar, din pacate, ajuns aproape de capat. Textualismul poeziei Codrinei Codruta Tudoriu reprezinta pentru aceasta un mod- nu chiar original, desi asa pare la prima vedere; poemele sale sunt scene din viata adolescentina traita dezinvolt ori din plasmuiri  ale imaginatiei ce o caracterizeaza- a studiat arta teatrala la Liceul de Arta Hariclea Darclee - ,,sa ma gandesc la Dinuintre doua statii de autobus. pisica/ albastra din spatele magazinului…” sau ,,sunt goala si pieptul meu e albastru”.

Share:

Versuri rătăcite în Balta Brăilei

Dumitru ANGHEL

Volumul de literatură Versuri rătăcite în Balta Brăilei, Iaşi, Editura PIM, 2014, 98 de pagini, semnat de poeta Violeta Craiu, recompune, din infinite nuanţe nostalgicromantice, o lirică cu accente intimist-explozive dintr-o geografie sentimentală, Brăila, cu bălţile sale inundate calendaristic de curgerea necontenită a fluviului-reper, Dunărea, cu pescarii lipoveni şi lotcile lor, din care se revarsă poveşti de tot felul, în drumul lor spre Delta miracolelor, până la Marea cea mare; cu Terente, haiducul, şi... tanti Elvira ori cu Chira Chiralina, frumoasa răpită de turci, dar şi cu ecouri intelectuale, de la Panait Istrati, Fănuş Neagu, Nicolae Grigore Mărăşanu.

Brăila, reper istoric şi artistic, cetatea culturală renăscută din cenuşa raialei turceşti, portul dunărean prosper şi încă tributar unui miraculos amestec de neamuri, valahi, turci, greci, evrei, armeni sau slavi, dar şi model de... explozie economică unde, între cele două războaie, se stabilea preţul grâului pentru Europa; oraşul cosmopolit cu o viaţă culturală de impact, cu pecetea sa artistică marcată de marea Muzică, mica Vienă, cum se exprimau laudativ europenii despre Brăila, sau napolitanii de la Dunăre, cum erau gratulaţi măgulitor brăilenii.

Share:

Fiare si oameni de Mihai VINTILĂ - recenzie

Dumitru ANGHEL

Poetul Mihai Vintilă este lider de opinie cu idei avangardiste la limita fragilă dintre optimism şi risc asumat, opţiuni pe care le poziţionează alternativ în prim-plan, pentru echilibru, şi obţine, nu întotdeauna... spectaculos, tocmai ceea ce şi-a dorit. Tipul este un om de afaceri prosper, obişnuit cu... „taxa pe venitul asumat” – T.V.A. – în termenii reci ai economiei de piaţă, şi ia în calcul şi un posibil faliment... literar-artistic, indus din considerente de „evaziune fiscală critică”, în condiţiile unui periculos impact cu... „D.N.A.”-ul de opinie! al cititorilor cărţii sale de poezie.

Mihai Vintilă scrie poezie... „în draci!”, supărat nu atât pe degringolada produsă de cei pe care-i reprezintă în plan activ, productiv, economic, ci pe aceia care i se par a fi responsabili în plan cultural şi de educaţie artistică, şi-atunci... „plusează”, cu versurile sale de o dinamică remarcabilă, pe un palier de revoltă emoţional-imaginativă, uneori uşor desuet, cam... „de Operetă!”, dar o face cu graţie şi aplomb de poet responsabil, care  „joacă pe orice carte!”.

Share:

Bijuteria preistorică - simbol al Timpului

Ioana GRIGORE

Viaţa este prea scumpă pentru a purta bijuterii banale sau lipsite de semnificaţie. Dacă la un moment dat bijuteriile au fost considerate pline de farmec, de simboluri sau de magie, în prezent ele au ajuns ca oricare alt bun, vândut într-un bazar ieftin, golite de ce aveau ele mai de preţ. De ce se întâmplă aceasta? Numai pentru că tendinţele modei se schimbă repede de la un sezon la altul, iar bijuteria devine un simplu accesoriu, pierdut printre miile de mărfuri, realizată din mărgele asamblate aleatoriu, zale gigantice cu luciu agresiv sau pietre combinate la întâmplare sau şi din altă cauză? Aceasta nu mai are timp să primească atributele necesare unei piese originale, elaborate, gândite, care să transmită un mesaj şi să aibă personalitate. Cât despre cele preţioase, valoarea lor creşte proporţional cu valoarea materialelor sau pietrelor din care sunt realizate şi doar atât. Este vorba despre valoarea materială, a pieţei, deoarece valoarea artistică, sentimentală, simbolică se pierde odată cu apariţia replicilor realizate de pieţele de desfacere cu mână de lucru ieftină.

Share:

Arta şi cetatea (II)

Hugo MĂRĂCINEANU

Artistul este condamnat la o muncă sisifică de şlefuire permanentă a meşteşugului, obligat să-şi exprime nu numai măiestria, dar mai ales trăirile, ideile, sentimentele, iar când acestea sunt recunoscute, toate la un loc ori măcar unele, atunci artistul are un public, are pentru cine crea şi se simte susţinut în demersul său artistic, este pentru încurajat material că şi artistul este în cele din urmă un fel de negustor ce îşi vinde bucată cu bucată viaţa, sufletul pentru răsplata amară a gloriei ori măcar a recunoaşterii valorii sale (cu condiţia să nu rămână numai la mâna unei clientele).

Din câte am ajuns să ştiu pot afirma, fără teamă că am să greşesc, că un artist nu vine din neant, dar el e miruit cu har de la bunul Dumnezeu, dar se şi sprijină pe un lanţ de înaintemergători, ne apare ca un sumum al unor tradiţii, unor acumulări tehnice şi culturale, a unor interrelaţii socio-umane  condiţionate de relaţii psihice speciale şi de capacităţi ieşite din comun, ale sale în primul rând şi ale mediului din care accede în al doilea rând. Voi încerca să descifrez care au fost cauzele pentru care zicala nimeni nu ajunge primar în satul lui s-a aplicat atât de dur mediului artelor vizuale la Brăila, devenind un fel de lege implacabilă în cursul vremurilor, de unde s-a pornit şi ce a favorizat menţinerea unor stări potrivnice accederii artiştilor locali către aprecierea concitadinilor.

Share:

De ce eu? Sau Culmea raţiunii moderne care naşte monştri, ucigând eroi. Minicronica unui film recent

Armanda FILIPINE

Filmul De ce eu regizat de Tudor Giurgiu, al treilea lungmetraj dupa Legături bolnăvicioase, (2006) şi Despre oameni si melci (2012) este o formulă artistică, punctată cu destulă poezie  fotocinematografică de bună factură, prin care a fost redat un fapt biografic contemporan - ceea ce presa a numit cazul procurorului Panait.

Cu un scenariu de Loredana Novak la care a lucrat şi regizorul dar, pe alocuri, şi actorii din rolurile principale care au colaborat strâns cu echipa de filmare în definitivarea detaliilor care să contureze sugestiv povestea, pelicula dezvăluie în psihologie condensată, dar fidelă, povestea unui aparent eşec.

Deja ştim că tânărul procuror a încercat să-şi facă, profesional şi moral, datoria atunci când i-a fost repartizat dosarul unui coleg de breaslă. Doi actori de la Teatrul Maria Filotti (T.M.F.) Brăila interpretează rolurile: Emilian Oprea pe cel al procurorului Cristian Panait (29 martie 1973 - 10 aprilie 2002) şi Alin Oprea pe cel al procurorului anchetat, Alexandru Lele. Ambii reuşesc să fie convingători şi sinceri îmbrăcând haina personajelor, stabilind o stachetă înaltă profesional încă de la acest prim contact masiv cu pelicula (să zicem că micile contacte cu industria publicitară nu se pun…) şi cu cea de-a şaptea artă. Este un succes măsurat la Berlinala, editia 2015 unde filmul a fost prezentat în afara competiţiei, dar mai cu seamă în confruntarea directă cu publicul românesc care are ocazia să se întâlnească inclusiv cu echipa în turneul de promovare.

Share:

Revista Litera13 nr 3


Share:

Alte măşti, aceleaşi fețe

Georgiana TUDOR

Astăzi am aflat povestea lui Grand Guignol. Acest teatru francez a reprezentat o atracţie timp de 60 de ani prin scenele macabre, de teroare sau sexuale. A fost înfiinţat de Oscar Metenier în anul 1897 şi s-a  dezvoltat sub puternica influentă naturalistă.

Mulţi actori au fost răniti în timpul reprezentaţiilor şi au circulat legende cu privire la moartea subită a unora. Locul a ajuns un centru turistic pentru Paris până când a început să se dezvolte industria filmelor horror cu care nu a mai putut concura de vreme ce aceste producţii cinematografice amplificau efectele speciale folosite de Grand Guignol la un nivel cu totul nou.

Share:

O aripă de cer albastru

Virgil ANDRONESCU


O aripă de cer albastru / rocă rece de alabastru

trec anii peste noi
şi piere-n noi tot timpul
apoi se duce şi ne lasă goi
brăzdându-ne tot trupul
din cer şi până la pământ
ne pasc dureri ne ard şi gânduri
să ne păstrăm prin veşnic legământ
sufletul tânăr făr-de păcat şi fără riduri

ne calcă viaţa şi ne doare
ne dor toate câte sunt
ne iartă Dumnezeu când timpul nostru moare
vremurile nu-ne iartă ne-ngroapă mai afund

trecut-au anii peste noi cu zor
ne dăruie la fiecare câte-o aripă de cer albastru
să nu-l încarcerăm în rănile ce dor
căci el cu dalta-i nevăzută
ne va sculpta precum o rocă rece de alabastru

ne roade timpul şi spaţiul tot îl soarbe
cu trecerea-i lacustră
prin trupul ce ne arde.

Share:

În comuna Siliştea – Litera13 prezentată la şezătoarea de Dragobete

La şezătoarea Datini, joc şi voie bună, ediţia a II-a care a avut loc în comuna Siliştea, judeţul Brăila în 21 februarie a fost prezentată revista Litera13. Membrii mişcării noastre literare Mihai Vintilă şi Virgil Andronescu au fost răsplătiţi cu diplome.

Primul număr din revistă a fost primit cu interes mai ales că editura îşi are sediul chiar în comună.

Share:

Membrii Mişcării Litera13 prezenţi la Salonul literar Axis Libri de la Biblioteca Judeţeană V.A.Urechia din Galaţi

Mihai VINTILĂ

Membrii Mişcării Litera13 din Brăila au avut joi 12 februarie o prezentare în cadrul salonului literar Axis Libri din Galaţi. S-au lansat următoarelor volume: Cronica potopului de după Dumnezeu și Foaie de observație-jurnalul unei conștiințe, autor Virgil Andronescu; O samă de scriitori, autor Dumitru Anghel; Alter Ego, autor Dragoș Ionescu; Fiare și oameni și Ordine în gânduri, autor Mihai Vintilă și Revista Litera13.

Cărţile au fost prezentare de : Elena Ciolpanu, Lucian Pleşa, Andrei Parapiru, Mădălina Pană, Camelia Gărănescu şi Cecilia Manolescu.

Autorii au citit din creaţia proprie. A fost introdus în program şi Alexandru Costin Tudor care a delectat publicul cu câteva poezii. S-a făcut şi o prezentarea a revistei Litera13 din care s-a împărţit exemplare scriitorilor gălăţeni.

În final, au făcut consideraţii domnii Theodor Parapiru, Zanfir Ilie directorul Bibliotecii V.A. Urechia Galați şi Corneliu Antoniu, preşedintele Filialei Sud - Est a Uniunii Scriitorilor din România.

Share:

Prof. Dr. Crina Decusară-Bocşan : Revistei Litera 13 cât mai multe apariţii editoriale

Dragoş Ionescu (D.I.): Bună ziua, doamna profesor Doctor Crina Decusară-Bocşan! Şi bine aţi venit la Brăila!
Prof. Dr. Crina Decusară-Bocşan:  Mulţumesc! Bine v-am găsit!
D.I.: In calitatea dumneavoastră de preşedinte, vorbiţi-ne despre  Asociaţia Culturală „Iulia Hasdeu” pentru UNESCO.
Prof. Dr. Crina Decusară-Bocşan: Asociaţia Culturală „Iulia Hasdeu”, membru fondator al Federaţiei Române a Cluburilor UNESCO, s-a înfiinţat în 1990, propunându-şi prin Statut cunoaşterea şi mediatizarea personalităţii Iuliei Hasdeu şi, implicit, a tuturor membrilor dinastiei de cărturari Hasdeu, precum şi promovarea culturii în rândul tinerilor şi nu numai. In acest sens, s-au realizat editări de lucrări inedite ale Iuliei Hasdeu, existenţa revistei Mesaj Literar în care sunt inserate o serie de articole semnate de Iulia Hasdeu. S-au organizat concursuri literare, în cadrul cenaclului, întâlniri cu scriitori consacraţi şi nu în ultimul rând, a caravanei literare „Pe urmele Iuliei Hasdeu” în Franţa, Moldova şi Ucraina, înlesnind dezvoltarea relaţiilor culturale.
Share:

Promo

Postări populare

Promo