Brăila

Lucia PĂTRAŞCU


Oraş cu nume de fecioarã alintatã,
în care, Chiralina, altãdatã,
privea prelung rotundul apelor,
ce-a dunãrit vârtejuri tuturor

şi îi chema ademenind c-o floare
de nuferi albi…Şi zboruri de cocoare…
Lumina crescãtoare lângã maluri
se albãstrea în rotunjimi de valuri.

Şi doar sclipiri de aur sãgetând
însufleţeau şi legãnau în gând
un dor de ducã…Fugã în adâncuri
cutremurând înfiorate prunduri.

Un dor de ducã pe cãrãri rãzleţe,
 în care numai stele spun poveţe
şi-aratã calea care o cutreier.
Pe mal se-aude ţârâit de greier,

iar salcia-şi apleacã braţul moale
vrând sã cuprindã unduiri egale,
ce feciorind învãluiesc cununã
şi aşteaptã (iarãşi?) trup de şarpe de cadânã.