Ticker

6/recent/ticker-posts

De ce eu? Sau Culmea raţiunii moderne care naşte monştri, ucigând eroi. Minicronica unui film recent

Armanda FILIPINE

Filmul De ce eu regizat de Tudor Giurgiu, al treilea lungmetraj dupa Legături bolnăvicioase, (2006) şi Despre oameni si melci (2012) este o formulă artistică, punctată cu destulă poezie  fotocinematografică de bună factură, prin care a fost redat un fapt biografic contemporan - ceea ce presa a numit cazul procurorului Panait.

Cu un scenariu de Loredana Novak la care a lucrat şi regizorul dar, pe alocuri, şi actorii din rolurile principale care au colaborat strâns cu echipa de filmare în definitivarea detaliilor care să contureze sugestiv povestea, pelicula dezvăluie în psihologie condensată, dar fidelă, povestea unui aparent eşec.

Deja ştim că tânărul procuror a încercat să-şi facă, profesional şi moral, datoria atunci când i-a fost repartizat dosarul unui coleg de breaslă. Doi actori de la Teatrul Maria Filotti (T.M.F.) Brăila interpretează rolurile: Emilian Oprea pe cel al procurorului Cristian Panait (29 martie 1973 - 10 aprilie 2002) şi Alin Oprea pe cel al procurorului anchetat, Alexandru Lele. Ambii reuşesc să fie convingători şi sinceri îmbrăcând haina personajelor, stabilind o stachetă înaltă profesional încă de la acest prim contact masiv cu pelicula (să zicem că micile contacte cu industria publicitară nu se pun…) şi cu cea de-a şaptea artă. Este un succes măsurat la Berlinala, editia 2015 unde filmul a fost prezentat în afara competiţiei, dar mai cu seamă în confruntarea directă cu publicul românesc care are ocazia să se întâlnească inclusiv cu echipa în turneul de promovare.

Tăcerea aproape solemnă în sălile (multe de spectacole ori ale Caselor de Cultură, de Cămine Culturale, nu de cinema… România fiind deja ţara unde dispar iremediabil cinematografele…) unde au avut loc proiecţii pentru public numeros şi ropotele de aplauze stârnite la final, plus multitudinea de întrebări pertinente pentru actori şi producători, spun că succesul filmului De ce eu? este o certitudine. Iar întâlnirea de la Brăila, din 5 martie 2015, de la Casa Tineretului a stabilit şi un palmares de suflet pentru brăileni, un al treilea personaj fiind interpretat de alt actor de la T.M.F., Liviu Pintileasa – palmares deopotrivă pentru actori, cei din film şi colegii care au venit masiv să-i susţină, dar şi al publicului care s-a bucurat, că de altfel, şi la proiecţiile de la Cinema City din Mall să-i ovaţioneze.

Mai mult decât atât, curajul lui Tudor Giurgiu de a se apropia milimetric şi cu atâta sensibilitate de subiect a fost confruntat cu doi martori direcţi ai evenimentelor: mama regretatului Cristian Panait şi procurorul Lele au fost consultaţi pe parcursul filmărilor, confirmând detalii, spre a nu se aduce prejudicii adevărului faptic. Actorul Emilian Oprea a recunoscut ca emoţiile au fost uriaşe, iar faptul că balconul de unde s-a aruncat Cristian Panait (Adevărul morţii procurorului va rămâne, se pare, un mister învăluit în prezumţii sumbre şi în aura unui complot) a fost şi în film acelaşi, a pus la grea încercare nervii echipei de lucru, dar mai ales starea emoţională a personajului principal. Scenariul, aparent cu puţine detalii, spune însă destul despre un sistem politic influenţabil şi voit influent, despre un sistem juridic coruptibil şi gata oricând să joace la comandă vieţile oamenilor în dauna adevărului.

Spun asta multe elementele artistice de gen, dar mai ales unul anume… un detaliu artistic dezvăluind fragilitatea graniţei dintre bine şi rău, dintre viaţă şi moarte, dintre iubire şi indiferenţă/ comoditate (povestea paralelă de dragoste, cu o viitoare soţie care nu bănuieşte totul…): zborul trist al porumbeilor – surprins de camera de filmat de câteva ori ca un joc, fără să fie însă aşa – ca şi nuanţele uşor lăptoase în decupaje mai mult alb-negru (Marius Panduru, un director de imagine cum rar sunt în cinema-ul românesc) din care personajele se conturează însă cu pregnanţă, spunând chiar mai mult decât figura mereu serioasă, preocupată a personajului principal despre ceea ce se petrecea în sufletului său, reflectând drama interioară şi fragilitatea ca individ aruncat, macerat în creuzetul unde nişte forţe prea puternice îşi făceau deja mendrele.

Filmul De ce eu?, preluând o interogaţie retorică a personajului principal, relevă cumplit de simplu drama sa: cazul Lele i-a fost dat lui Panait pentru că… tânărul procuror părea dornic de reuşite fără limite, iar unii superiori (dintre cei, evident, corupţi) au marşat pe aceasta presupusa maleabilitate la corupţie şi minciuna; ceea ce s-a dovedit fals şi, nefericit, conducător spre moarte - caz rar în viaţa de zi cu zi (confirmări destule şi din rândul publicului spectator…), neconfirmat însă cu prea multă forţă de reprezentanţi ai politicului ori ai sistemului juridic care s-au aflat la vizionări. Dincolo de toate asemănările cu adevarul cazului Panait, filmul este o autentică mostră de artă cinematografică, având – aşa cum am încercat să descriu aici – ingredientele unui succes de cale lungă.

În fond, călătoria unui film nu se termină, ci începe mereu şi mereu, odată ce alt public, altă generaţie îl urmăreşte şi încearcă să-l înţeleagă. Ştiindu-se apropierea de real, peste timp oamenii vor fi multumiţi – sper - şi că un regizor tânăr a dorit să tragă astfel un semnal de alarmă, a îndrăznit să ridice un colţ al cortinei ca să se vadă culisele unor lumi, politică şi juridică, din care nu toţi vor să joace mereu conform aşteptărilor, ci îşi propun să câştige personal în dauna tuturor.

Valul de arestări şi confruntări ale politicienilor cu dosare la Agentia Natională Anticorupţie, care se întâmplă să fie concomitent turneului de promovare al filmului, este încă o confirmare a faptului că regizorul Tudor Giurgiu a avut dreptate: avem nevoie de artă şi de implicarea artiştilor în viaţa cotidiană, avem nevoie de curajul unora de a spune adevărul, aşa cum şi procurorul Panait a
acţionat, în felul său, nereuşind să aştepte un alt moment care să-i permită să lupte cinstit, cum credea, cu farsorii şi mişeii. În final, Tudor Giurgiu şi echipa De ce eu? i-a făcut dreptate: l-a făcut învingător pe Cristian Panait!

* * *
În alte roluri: Mihai Constantin, Andreea Vasile, Dan Condurache, Lucreţia Mandric, Sore Mihalache, Ionuţ Caras, Virgil Ogăşanu etc. De ce eu?, cu supratitlul Singur împotriva tuturor, este coproductie România/ Ungaria/ Bulgaria, produs de Libra Film cu sprijinul Centrului Naţional al Cinematografiei, Bulgarian Naţional Film Center, Eurimages, Programul MEDIA şi SEE Cinema Network, cu participarea HBO România. Co-producători: Hai-Hui Entertainment, Chouchkov Brothers, Cor Leonis Films. În România, filmul este distribuit de RO Image 2000 în colaborare cu Transilvania Film. Partener: Bilet.ro.

Filmul a obţinut, în 14 martie 2015, Premiul Asociaţiei criticilor de film din Bulgaria pentru cea mai buna pelicula din secţiunea dedicată filmelor balcanice la a 19-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Sofia.

Litera13, nr 2, april 2015, p 10-11

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii