Salonul Naţional de Artă Plastică Mică

Hugo MĂRĂCINEANU

Anul acesta au expus 175 artişti din toată ţara şi din Republica Moldova, 235 de lucrări de pictură, grafică, sculptură, fotografie, arte decorative, în Galeria de Artă din Calea Galaţi nr.2 şi Galeria Gh. Naum a Muzeului Carol I. Având o mare cantitate de lucrări şi multi expozanţi din toată ţara, putem lua pulsul artelor plastice la ora momentului şi constat cu bucurie eliberarea de sub tutela abstracţionismului, întoarcerea spre temele tradiţionale şi eterne ale artelor plastice: omul şi lumea lui materială şi spirituală, natura, obiectele şi lumea ideilor, lumea filosofică.



Constrânşi de limita maximă (30 cm latura mare, severă, accesaţi pe internet, jurizaţi şi acceptaţi pe imaginile virtuale, am avut surpriză plăcută ca să fim impresionaţi şi mai mult de imaginea reală a lucrării; artiştii s-au supus acestui tip de jurizare şi nu putem să ne îndoim de buna lor intenţie căci aceluiaşi sistem s-au supus şi nume necunoscute, dar şi artişti de marcă ai momentului care au venit să expună alături de unii mai puţin cunoscuţi ori de debutanţi. Spuneam că putem să tragem concluzii asupra etapei în care ne aflăm, că iată sunt semne de preluare a simbolismului şi forţei
cromatice a lui Ţuculescu, că artiştii acordă o mare atenţie mijloacelor plastice ca purtătoare de sentiment, dar şi de sensuri abisale, că fiecare se duce spre ce este el, că aproape toţi au înţeles că nu e de ajuns doar să epatezi publicul, că înainte de orice trebuie să te exprimi, că dincolo de culoare, tehnică, volum, spaţiu, perspectivă, este omul, este taina.

Multe lucrări fac trimitere către o lume abisală (o fi un rest, un ecou al abstracţionismului?!), către o arie a intangibilului sacru sau profan, mistic sau mitic, să fie o nouă direcţie către care merg artele plastice româneşti?! Cine ştie?! Noi vrem să ştim şi de aceea avem nevoie de aceste manifestări, de aceste întâlniri, de schimburi cu alte oraşe, de tabere de creaţie, de ieşire spre ceilalţi şi în lume. Ne aude cineva?! Nu, nu ne aude, căci şi anul acesta artiştii  s-au zbătut singuri, cu un buget zero, punând mână de la mână pentru un protocol minimal. Dar U.A.P. din România, Filiala Brăila, a dus veste în toată ţara, şi prin NET în lume, că noi suntem, că facem artă şi sperăm să fim cunoscuţi şi la noi acasă.

Litera 13, nr 2, april 2015, p 21
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare