Istoria şi simbolistica inelului de logodnă

Ioana GRIGORE

Când a apărut inelul de logodnă? Ce simbolizează el, istoria acestuia şi multe altele, le vom afla în cele ce urmează. Primul care, oficial, i-a oferit iubitei sale, Maria de Burgundia, un inel de logodnă cu diamante, a fost Arhiducele Maximilian al Austriei, în anul 1477. De fapt, marcarea legăturii dintre două persoane se practică încă din preistorie. Oamenii peşterilor foloseau brăţari împletite din iarbă, pe care le puneau în jurul mijlocului, încheieturilor mâinilor şi gleznelor femeilor, pentru ca spiritul acesteia să fie sub protecţia bărbatului.


Egiptenii considerau cercul, ca fiind un simbol al eternităţii, neavând început sau sfârşit. Ei credeau că, în al patrulea deget de la mâna stângă, s-ar afla o venă care ar duce direct la inimă. Ideea a fost preluată apoi de greci şi de romani, aceştia din urmă denumind-o, vena amoris sau vena iubirii. Din această cauză, inelul de logodnă îşi are locul pe al patrulea deget. Iniţial, singura componentă a bijuteriilor, era metalul, cu finisaj brut şi margini neregulate, trecându-se apoi şi la încastrarea pietrelor preţioase şi semipreţioase, şlefuite şi realizate atent. La începuturi, bijuteriile erau folosite pentru etalarea bogăţiei şi ca monedă de schimb în tranzacţiile comerciale. În Roma antică inelele erau realizate din fier şi simbolizau legătura puternică dintre un bărbat şi o femeie.


În Europa medievală, inele din aur şi argint erau înfrumuseţate cu pietre preţioase ca: rubine, safire şi diamante. În Anglia, în timpul ceremoniei nunţii, mirele punea mai întîi inelul pe degetul arătător de la mâna stângă, apoi pe cel mijlociu şi la sfârşit, pe cel inelar, spunând: În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.

În Anglia secolului al XVII-lea, ca şi în Franţa, erau în mare vogă, poeziile de dragoste, fapt pentru care, inelele de logodnă şi nuntă erau făcute din argint şi inscripţionate pe dinăuntru şi dinafară cu versuri de iubire. Încet, dar sigur, aurul a devenit preferat, dând naştere şi unor superstiţii. Potrivit folclorului irlandez, o legătură sentimentală care nu era sigilată cu un inel de aur, era fie ilegală, fie aducea ghinion. Altă superstiţie spunea că, inelul trebuia să fie de mărimea potrivită, deoarece unul prea strâns reprezenta o gelozie chinuitoare, iar altul prea larg simboliza un partener neglijent sau infidel. În epoca modernă, până la marea criza economică, un bărbat care rupea o logodnă, plătea scump pentru aceasta. Despăgubirile includeau cheltuielile pentru pregătirea nunţii, daunele psihice cauzate, la care se adauga şi o estimare privind pierderea altor peţitori pe perioada logodnei. Despăgubirile creşteau, dacă femeia întreţinuse şi relaţii intime cu logodnicul, situaţie în care se aflau majoritatea femeilor între Primul şi al Doilea Război Mondial.

Începând cu anul 1935, despăgubirile se reduc, rămânând totuşi semnificative, pe motiv că şansele de căsătorie ale femeii după ruperea unei logodne erau mult mai mici. În aceste condiţii, inelul de logodnă cu diamante constituia o garanţie şi o asigurare financiară.

În credinţa ortodoxă, în rugăciunile de la logodnă, putem observa importanţa schimbului de inele şi semnificaţia profundă a acestei practici. Noi privim acest schimb oarecum superficial, doar ca pe un semn al fidelitaţii reciproce. De fapt, în Rugăciunea inelelor inelul are o semnificaţie mult mai aparte, fiind un semn al făgăduinţei lui Dumnezeu către om şi un semn al logodirii omului cu Dumnezeu. Dacă ne referim în continuare la simbolistica inelului de logodnă, aceasta este strâns legată de modul lui de realizare. De exemplu, în cultura celtică, inele de logodnă sunt realizate cu simboluri specifice care urmează strict tradiţia. Metodele moderne, în schimb, vizează crearea unor elemente unice şi personalizate, cum ar fi: filigrane sau gravări delicate, reprezentând cuvinte şi cifre (data când s-au cunoscut cei doi, prima întâlnire), sau încastrarea pietrelor alese în funcţie de zile de naştere şi zodii..

Mulţi dintre noi optează pentru modelul inelului de logodnă cu trei pietre, însă puţini ştiu că acesta este învăluit de semnificaţii. Cifra trei este în primul rând, cifră magică, perfectă, cu început, mijloc şi sfârşit, simbol al Trinităţii. Fiecare piatră reprezintă diferite etape în relaţia celor doi: prezentul, trecutul şi viitorul, ansamblul putând fi perceput ca imaginea atemporală şi longevivă a iubirii lor. De asemenea cele trei pietre simbolizează prietenia, dragostea, fidelitatea, iar împreună, întregul familiei. Luând în considerare istoria inelului de logodnă, valorile multiple prezente în diferitele culturi ale lumii, puritatea şi sacralitatea, date de credinţele religioase, este clar că inelul de logodnă reprezintă un simbol puternic, magic, cu o importanţă aparte, care are la bază, sentimentul pur al iubirii, dar şi maturitatea şi greutatea pe care trecerea timpului şi experienţa oamenilor i le-au acordat.

De aceea, atât purgatorul cât şi cel care îl oferă, trebuie să fie conştienţi de însemnătatea şi semnificaţiile acestuia şi să îl aprecieze la adevărata lui valoare, de simbol al dragostei nepreţuite.

Litera 13, nr 3, iul 2015, p 14 - 15

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare