19 august 2015

La cumpărături

Al. FRANCISC Marco Polo și Cristofor Columb umblă pe stradă la braț și sunt veseli nevoie mare fiindcă e zi de sărbătoare. E zi de chenzin... thumbnail 1 summary
Al. FRANCISC

Marco Polo și Cristofor Columb umblă pe stradă la braț și sunt veseli nevoie mare fiindcă e zi de sărbătoare. E zi de chenzină și banii au fost aruncați grămezi mai peste tot pentru ca lumea să poată să se servească în liniște și ordine.  Ieșim afară și eu și soția mea, Cristina, și ne umplem buzunarele până crapă cu hârtiile lor de bancă cu tot.

Ar fi trebuit să mai fi pus și în ceva ligheane dar ne grăbeam ca naiba la Universal. Conducea perechea, că de când cu diabetul eu nu mai vedeam tocmai bine, dar chiar și așa, ea apăsă accelerația până la podea de îi făcu pe cei câțiva pietoni care intenționau să o ia tot acolo să rămână în casă cu ușile ferecate. Am parcat repede și am luat-o prin complex. Era plin de lume în timp ce vânzătoarele făcuseră yoga ca să fie în formă la așa vânzare.

Cristina a intrat mai întâi la Laura. Adică Petite, Normal și Large. Eram proaspăt operat de rinichi dar nu am scăpat să o aștept sub o jumătate de oră. Dar am scos doar un ‘hmmm’ diplomatic. Am continuat cu Le Chateau dar acolo aveau niște prețuri cumplite, drept pentru care perechea mea a ieșit afară neașteptat de repede, luându-mă ca din întâmplare de braț.Ne-am îndreptat către Sears care ocupa singur un sfert din așezământ. Soția m-a lăsat la intrare și a intrat înăuntru fără să mai știu dacă îmi făcuse semn de rămas bun cu mâna, în felul nostru secret care ne făcea să zâmbim.

Dar după o jumătate de oră perechea mea nu apare. Și nici după o oră.
O face abia după o oră și jumătate, zâmbind toată către mine.
-Sper că nu te-ai supărat, nu? Mă întrebă ea cu cel mai nevinovat aer din lume. Tac din gură dar fața mi se schimonosește toată. Nu mai puteam de nervi. Auzi colo, aproape două ore.
-Hai lasă, nu fi bosumflat că doar nu am cheltuit nimic și îmi arătă buzunarele încă doldora cu hârtii sau bilete de bancă.
În virtutea inerției, starea mi-a rămas neschimbată. Lipsise prea mult.
-Aaa, domnu-i supărat în continuare.

După așa constatare nu i-am mai văzut fața tocmai până a doua  zi.

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu