7 februarie 2016

Împleticitele limbi ale ceasului albastru Tic-tac, tic-tac, tac mâlc toţi!

Virgil ANDRONESCU

În numărul 3/2015 al revistei Litera13 încheiam articolul Brăila - capitală culturală europeană? cu următoarele ziceri optimiste: Da, avem teatru, avem bibliotecă, avem muzeu şi cam atât. Şi ce-i cu asta? Cu acestea am rezolvat totul?! Din câte se vede, concret vorbind şi acum, nu am rezolvat nimic. Cel puţin oraşele care au rămas în cursa pentru câştigarea titlului au început acest drum, în urmă cu mai mulţi ani, Timişoara, Baia Mare, Cluj-Napoca şi Bucureştiul, acestea au şi avut câştig de cauza înaintea altora precum Brăila care s-a apucat, cică, de treabă în urmă cu un an. Rezultatul se vede şi este foarte bine reflectat în scurtmetraj-ul prezentat în faţă Comisiei Internaţionale de Jurizare.

Grupul de iniţiativă care s-a ocupat de Proiectul Brăila capitală culturală europeană 2021 a realizat… Ce a realizat? Este clar ce au realizat, din moment ce nici măcar nu ne-au spus de pe al câtelea loc au picat cu brio examenul. Ar fi interesant să ştie şi brăilenii cum şi cât sunt de apreciaţi de concetăţenii lor, dar şi de lumea civilizată de dincolo de graniţe. Şi oare câţi bani s-au cheltuit în toată această aventură?

Scriam în articolul precedent că va fi o lupta acerbă şi că nu va fi deloc uşor să te califici într-o astfel de competiţie. S-a adeverit! Nici oamenii implicaţi şi nici filmuleţul nu oglindesc următorul fapt : de ce lipsesc instituţiile culturale de forţă ale Brăilei din peisajul brăilean prezentat ca unul de ev mediu întunecat, dar nimeni nu vorbeşte despre imaginile groteşti, nimeni nu ne lămureşte care este de exemplu legătura lui Dan Helciug cu Brăila. Doar pentru faptul că s-au pozat unii cu el şi apoi s-au lăudat cu o poză pe coperta paginii de facebook?! Şi nici de ce personajul reprezentând viitorul culturii locale, ajunge şi dispare tocmai din faţa casei cu stafii pentru a apărea şi dispărea din nou la şi dincladirea Lyra şi, de aici, în sala Darclée a Casei Tineretului.

Nimic şi nimeni nu ne luminează despre lipsa imaginilor de ansamblu ale municipiului, ne putem lăuda cu unele sensuri giratorii nounouţe sau cu asfaltările de toamna-iarnă, aşa că întreaga operaţiune rămâne adâncită în... secretul hrubelor istoriei până dincolo de descoperirea iluminatului electric, chiar şi cu lanternă. Aproape că întreagă inacţiune a filmului se desfăşoară la lumina întunericului, suspans-ul fiind servit cu încetinitorul prin locuri care mai de care mai părăginite. Privim cu interes doar cum Zâna Măseluţă dă limbile Ceasului înapoi.

S-au strâns propuneri, multe dintre ele aberante şi prosteşti, s-au donat bani, câte 10 lei, în cutia milei. Nu s-a făcut niciun fel de campanie de promovare ci de fiecare dată s-au lipit, precum…melcii, de activităţi iniţiate şi realizate de Biblioteca Judeţeană Panait Istrati, de Muzeul Brăilei Carol I ori de Teatrul Maria Filotti, dar şi de festivaluri şi alte evenimente desfăşurate în judeţul Brăila şi cam atât! Şi culmea ironiei, niciuna dintre aceste instituţii emblematice ale Brăilei nu apare în scurtmetraj-ul de aproape 20 de minute deşi unii dintre conducătorii acestor instituţii au fost parte din conducerea colectivă a Asociaţiei Brăila capitală culturală europeană 2021! Când şi unde au ieşit în Brăila pentru a sta de vorbă serios cu cetăţenii din toate zonele socioprofesionale? Credem că de la fiecare cetăţean se putea lua câte o idee bună, iar planul de bătaie ar fi fost unul mai bun, nu câştigător pentru că este imposibil într-un astfel de târg condus de o asemenea administraţie.

În vară s-au făcut de râsul întregii ţări la Constanţa, acum ar trebui să dea socoteală printr-un raport real şi obiectiv, despre întreaga desfăşurare a competiţiei în care au fost implicaţi onorabilii cetăţeni care în numele municipiului Brăila şi-au asumat o obligaţie atât de importantă!

Tot la Constanţa, reieşea din declaraţiile unor oficiali, cu privire la propunerile demne de luat în râs că s-a realizat un foarte interesant exerciţiu de stimulare a imaginaţiei, creativităţii şi că s-a dorit ascultarea tuturor ideilor cetăţenilor brăileni. Unde, când, cu cine şi cum? Nimeni nu vrea să se ştie şi toţi (tic ) tac.

Dacă se dorea cu adevărat să se facă ceva bun pentru Brăila şi cetăţenii ei, se apucau serios de treabă cu cel puţin trei ani în urmă aşa cum au făcut cei din Baia Mare, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Toate acţiunile socio-culturale deveneau într-adevăr un adevărat catalizator pentru o schimbare reală în cultură oraşului dar şi în ceea ce priveşte dezvoltarea generală care să producă schimbări majore culturale, sociale şi economice pe termen mediu şi lung. Unde găsim aceste deziderate împlinite? Şi câtă speranţe ne puseserăm!

Din ziua în care s-a dat rezultatul este plin internet-ul, mai ales pe reţelele de socializare, de (auto) laude şi (auto) aprecieri la adresa bravilor concetăţeni: ba că este un pas înainte, ba că un succes al perdanţilor etc. Certuri interminabile… Zvonistica, folclorul urban, scepticismul sau dorinţa de a recunoşte neapărat utopiile unora sau altora au rămas în urmă, adevărul, realitatea şi concretul ne vorbesc acum necruţător, cu un rânjet sarcastic în colţul gurii: preconizata cifra de două milioane de turişti nu se va mai revărsa peste Brăila şi rămâne doar o ... glumă proastă în istoria contemporană. Măcelul, pardon, toaletizarea copacilor continuă, gropile se adâncesc în asfalt deschizând alte hrube murdare, prăfuite de atâta străvechime ( după cum sesizează şi personajele filmului ). Bine că nu s-a filmat panoramic pentru că s-ar fi văzut mormanele de excremente de pe străzi. Şomerii continuă să îşi omoare timpul spărgând seminţe în faţa blocurilor, antrenându-se de zor pentru anul ... 2221, haitele de câini îşi continuă înmulţirea că tot este sezon!

Mijloacele de transport în comun continuă să fie scena unor spectacole groteşti atunci când nu sunt oprite în garaj pentru te miri ce defecte iar, călătorii aşteaptă ca proştii prin staţii. Cetăţenii din gheto-uri îşi continuă viaţa uitaţi de autorităţi la marginea societăţii. Copiii îi întreabă pe părinţi când vine Moş Crăciun că nu se vede nici măcar un semn prin oraş, iar părinţii răspund ho-ho-ho, când va deveni Brăila capitală cultulturală europeană în ... 2221!

Şi după cum îi era replica teleormăneanului din Siliştea-Gumeşti, dacă ei ne-au luat de proşti în sinea lor, noi de ce să nu le-o zicem?! Da, avem teatru, avem bibliotecă, avem muzeu şi cam atât. Şi ce-i cu asta? Cu acestea se vede că nu am rezolvat nimic. Nici Dunăre nu mai avem! Doar stafiile trecutului ne mai bântuie încă şi întrebarea legitimă: oare cine va mai da limbile ceasului în…2221?

Tic-tac, tic-tac, tac mâlc toţi!

Litera 13, nr.5, p.5-6

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu