Visul lui Dante- Beatrice goală, îmbrăcată într-un văl sângeriu, în brațele zeului Amor care-i dădea să mănânce acesteia inima lui Dante, ea mușcând nesigură și gânditoare. Deodată zeul dragostei dădu semne de durere și zbură cu Beatrice în brațe, până la cer. El avea doar nouă ani , vârstă apropiată de a fetei, când a întâlnit-o pentru prima dată: ”îmbrăcată cu nobila culoare roșie ca sângele, modestă și cinstită, încinsă și împodobită așa cum se cuvenea la vârsta aceea atât de fragedă”. Această apariție îl tulbură nespus. După nouă ani, o întâlni iarăși- ”îmbrăcată în haine albe de sărbătoare și salutându-l cu atâta noblețe, i se părea că atinge limitele supremei fericiri”.
Pentru a-și ascunde iubirea față de Beatrice, pe care bârfele celor din jur ar fi putut o mâhni, se folosește de ”femeia-paravan”. Într-o zi, când o privea pe Beatrice, o femeie tânără crezu că Dante o privește pe ea. Dante auzi spunându-se în spatele său: ”Iată femeia care-l face să sufere atât de mult!” . Începu să scrie pentru ea sonete și balade, care să ascundă ochilor profani dragostea sa adevărată pentru Beatrice. Atunci el scrie în lauda celor mai frumoase femei din Florența acel sirventas, în care numele falsei iubite ocupa primul loc... Iar cel de-al nouălea loc, Beatrice.
Infernul de nouă ori, Purgatoriul de nouă ori, Paradisul de nouă ori. Beatrice o dată, Beatrice de două, Beatrice de nouă...Beatrice și amintirea sa, dând prioritate materiei ca expresie privilegiată a oricărui sens spiritual. Beatrice cea rațională, Bice- femeia angelică.
Postări
0 Comentarii