2 mai 2016

Exil de poet

Mihai VINTILĂ

Am citit poezie de toate lacrimile
Până când cuvintele
S-au spânzurat de înțelesuri.
Mâinile mele au ars paginile
Iar amprentele mi s-au exilat în neant.
S-au plâns literele de durerea mea
Ce a crescut cu fiecare poet
Însetat de atâta mare,
Lovit de atâta val,
Zbătut de atâția fluturi.
Într-un final
M-am exilat într-un vers
De Eminescu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu