28 decembrie 2016

NECROPSIE LIRICĂ

Virgil ANDRONESCU viaţa mea e un perpetuu tangaj pentru a nu mă pierde întru-totul m-am lăsat pe mine însumi gaj păstrându-mi viu numai... thumbnail 1 summary
Virgil ANDRONESCU

viaţa mea e un perpetuu tangaj
pentru a nu mă pierde întru-totul
m-am lăsat pe mine însumi gaj
păstrându-mi viu numai hoitul

nu am renunţat la mine doar m-am negat
cuvântul mi-a fost întru Dumnezeu
mi-a fost Regatul fără Regat
am murit puţin câte puţin ca un Zeu

peste vremi chiar în vremile noastre
critici nemiloşi mi-au disecat
măruntaiele putrezite albastru
descoperind apocalipse dureri şi dezastre

măruntaie mărunţişuri organe
literare
în pietrificaţii de grav

alabastru!

2 comentarii

  1. PUTEM CONTROLA MULTE LUCRURI IN CURSUL VIETII, MAI PUTIN DESTINUL...CARE DE CELE MAI MULTE ORI NE DUCE SPRE SITUATII LIMITA FARA SA PUTEM SA GASIM VREO PORTITA SPRE LIMANUL SALVATOR SI IMPROVIZAM RUGINDU-NE CU DISPERARE LA DUMNEZEU ...DEGEABA NE ZBATEM , PLINGEM CUPRINSI DE DISPERARE, DESTINUL ISI ARE DRUMUL LUI...CE POT SA ADAUD ESTE CA AI TOATA SUSTINEREA MEA CA INTOTDEAUNA , TOATA PRETUIREA , TOATA ADMIRATIA PENTRU CEEA CE ESTI , PENTRU CEEA CE REALIZEZI...E FOARTE IMPORTANT SA STII CA AI ACOLO UNDEVA UN PRIETEN ADEVARAT CU CARE SA VORBESTI CA SI CU TINE INSUTI SI IN CARE SA AI TOATA INCREDEREA...

    RăspundețiȘtergere