Note de lector de Dumitru Anghel

Mihai VINTILĂ

Dumitru Anghel crede că are vocația unui constructor. Dumnealui construiește cu migală recenzii și cronici de critică literară de întâmpinare mânat doar de iubirea de cărți. Nu dorește premii, nu caută să fie criticul literar al zilei. Se mulțumește cu bucuria de a ști că prin cuvintele sale a putut să facă o carte prietenoasă pentru un cititor. Astfel cititor cu cititor, carte după carte a reușit să adune o impresionantă colecție de cronici literare. Este de-a dreptul uimitor cât poate citi și comenta acest iubitor de literatură. Îl socot de departe ca fiind cel mai generos și mai profesionist cititor din zona de sud est a României. Dumitru Anghel nu citește o carte, el o dezvăluie asemenea unui maestru bucătar care îndepărtează fiecare coajă a unei cepe pentru a ajunge la esență. Astfel face si domnul Anghel numai că rețetele sale nu ne bucură papilele gustative ci neuronii obosiți de atâta nesfârșită tranziție.

Am descoperit ca să spun așa, rețeta domniei sale. În primul rând citește integral. Este aparent banal să spun asta dar uneori dacă sunteți cititor feroce, ca dumnealui, nu poți să nu remarci că operele parcurse sunt inegale, unele bune, altele mai slabe. Îți trebuie deci o acribie literară pentru a parcurge unele lucrări. În general știu că nu scrie despre cărțile pe care nu le găsește demne de a fi prezentate dar sunt sigur că uneori, mai întâlnește și pasaje care poate îl obosesc nu pentru că nu ar ști dumnealui să citească ci pentru că pur și simplu unii autori scriu prost.

Ei bine, Dumitru Anghel nu se lasă, nu pentru el ci pentru cărți. Crede cu tărie în imaginea completă a unei lucrări indiferent dacă ea este semnată de Nicolae Manolescu sau de un scriitor mai puțin cunoscut.


Afirmam că am descoperit rețeta lui Dumitru Anghel. O prezint succinct ca pe o descoperire demnă de urmat poate și de alții. Pornește cu citirea integrală a volumului pe care dorește să-l comenteze. Citirea nu este una simplă ci uneori poticnită de notațiile pe care le face referitor la unele expresii, poezii, afirmații ale autorului pe care apoi se bazează construcția cronicii. Pune apoi, pentru ca cititorul să fie cucerit, și o mică introducere unde face o prezentare literară a scriitorului. Această găselniță practicată de Dumitru Anghel face ca și cel mai necunoscut scriitor să aibă prin intermediul acestei prezentări o fărâmă de glorie literară. Nu insist asupra tehnicii de comentariu dar vreau doar să punctez că scopul este de a îndemna la lectură, de a descoperi frumusețea literaturii, de a face cititorul să caute cartea pentru a descoperi singur dacă Dumitru Anghel a văzut filonul de aur sau doar a dezvăluit într-o formă atractivă doar o delicioasă îmbucătură. Erudiția cronicilor semnate de acest critic literar nu ar fi completă dacă nu ar avea acea picătură de muzică. Ea se îmbină armonic pentru a creea o stare complexă. Astfel, prin comparație, de cele mai multe ori putem să și auzim ceea ce face ca simțurile noastre să fie profund asaltate de senzații. E un risc pe care Dumitru Anghel și-l asumă conștient ca un bun cunoscător al muzicii clasice. De altfel chiar debutul său literar l-a constituit o cronică muzicală din revista Contemporanul. Problema la care dumnealui pare a nu se fi gândit este aceea a afonilor muzicali și uneori printr-un paradox al sorții astfel de persoane sunt devoalate și ca afoni literari.

Note de lector vine să construiască în aceeași direcție amintită mai sus. Coperta întâi deși pare a fi o joacă de copil este una cât de poate serioasă și este dedicată bunicului chiar de nepoata Irina Anghel care astfel arată că uneori așchia a doua poate fi mai aproape de un trunchi literar.

Volumul este structurat pe trei capitole mari. Astfel primul este dedicat criticii și istoriei literare, al doilea abordează proza și teatrul iar ultimul este al poeziei. Aceste capitole nu sunt egale și nici nu aveau cum să fie. Primele două sunt mult mai mici în comparație cu ultimul. O explicație ar fi și volumul cărților care apar. Avem în zilele noastre o inflație de poezie și deci chiar matematic dimensiunea este justificată.

Pledoaria care o face pentru recenzia de carte confirmă notațiile noastre despre obiectivul volumului. Trebuie să remarcăm observația autorului în ceea ce privește aplecarea sa mult mai atentă și cu un scop bine determinat făcută asupra debutanților. Ei, în opinia lui Dumitru Anghel, au cea mai mare nevoie de astfel de cronici iar criticul nu este la prima încercare de acest fel.

Astăzi când multe volume apar cu greșeli inimaginabile este de-a dreptul îmbucurătoare calitatea acestuia unde nu am găsit nici o literă greșită, nici o virgulă pusă aiurea. Era de așteptat asta pentru o carte a un critic literar dar misterul s-a devoalat când am citit corectorul – doamna Silvia Anghel. Cum s-ar spune un critic literar are nevoie de un spate mai critic ca el însuși.

Acest volum se alătură colecției de cărți reprezentative ale literaturii brăileane semnate de Dumitru Anghel. Nu vreau să dezvălui toate numele asupra căreia se apleacă pentru că unde ar mai fi farmecul citirii acestui volum dacă ai ști, ca scriitor, că esti prins în acest insectar. Totuși, pot da câteva nume așa, doar pentru a incita: brăileni precum Gheorghe Lupașcu, Jenică Chiriac, Ion Bălan, Lucia Pătrașcu, Alexandru Halupa, Vasile Mandric sau gălățeni precum Zanfir Ilie, Paul Sân-Petru, Ioan Toderiță sau cunoscuți autori precum Nicolae Manolescu sau Emilian Marcu. Indiferent de nume cronicile sunt tratate cu aceeași seriozitate pe care vă las să o descoperiți singuri.

Dumitru Anghel, Note de lector, Brăila, editura Lucas, 2016, 224 pagini.
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare