Mihai VINTILĂ
Literele mele își adunau spaimele
De pe podea
Și tremurau de frica unei coli albe.
Erau ca un ocnaș
Ce primise libertatea
Atunci când nu mai credea în ea.
Mi-a fost greu șă pășesc
Atent, să nu stric ceva
Hărăzit în destin.
Am fost vânătorul
Ce nu vânează
Și nu ține festin.
Ocolind cu grijă
Cuvântul nou format
Am lăsat în urmă
Bucuria literelor
Ce se țineau de mână.
Postări
0 Comentarii