Punct și de la capăt de Gabriel Chifu

Mihai VINTILĂ

Romanul lui Gabriel Chifu Punct și de la capăt captivează de la primele pagini prin modul în care este spusă povestea. Doamne și ce poveste! Suntem aruncați în timpuri de grele încercări pentru români. Personajele sale încet, încet, desfac un ghem care cu fiecare pagină a romanului creează acea stare de poveste. Suntem prinși de evenimente, de personajele foarte bine conturate, de planurile pe care se ramifică pentru a ajunge totul la același punct de plecare. Numele mi se pare inspirat ales. El îmbracă tot acest zbucium al personajelor și al istoriei.

Avem un călător prin timpul istoriei în persoana profesorului de istorie Bazil Dumitrescu care stăpânit de un demon al povestirii trece prin ani pentru a se stinge doar când demonul poate spune povestea și transmite astfel nemurirea lui altui personaj. Ideea este fenomeneală dar fără o poveste bună nu ar fi făcut doi bani. Ei bine aici este măiestria autorului cum ne spune povestea. Ea este asemenea marilor povești ale lumii numai că este profund românească. Este vorba de ascensiunea și decăderea unor personaje. Fiecare a luat la tinerețe un drum, al rezistenței și deminității ales de Octavian Cadar, al carierismului și oportunității urmat de Damian Bordea, al ultimului tren din care sufletul mai poate fi totuși salvat urmat de Mărinică Slabu. Peste toate aceaste se țese o pânză de păianjen a dragostei care să dea savoare întregului unde aflăm viața și trăirile Verei.


Cele mai dure pagini mi se par cele care descriu viața lui Damian Bordea. De fapt acest personaj trăiește viața reală contopită a celor două elemente din lumea reală care au pus bazele  a ceea ce este cunoscut în istorie a fi drept Fenomenul Pitești. Un experiment crud de reeducare politică prin intermediul torturii parcticate de unii deținuți pe alți deținuți cu voia și supravegherea Securității Statului. A fost o încercare de dezumanizare, de transformare a omului în cârpă, de a se lepăda de credințe, de a distruge limitele propriei personalități. Alexandru Bogdanovici și Eugen Țurcanu sunt uniți de Gabriel Chifu în personajul Damian Bordea cu atât realism, cu atât dramatism și măiestrie literară încât atunci când citești de schingiuirile din celulă parcă simți cum sângele care sare pe pereți te murdărește și pe tine! Pagini dure, pagini reale de istorie a României.

Povestea este rotundă. Pornește de la profesorul Bazil Dumitrescu prin căutarea inițiatică am putea spune făcută de ziaristul Valentin Dumnea care dorește a afla cum s-a desfășurat totul pentru a se sfârși cu povestea profesorului. Avem de toate: o presupusă conspirație a Frățiilor de Cruce,  o imagine din Ploieștiului bombardat, un triunghi de iubire, o bucată de istorie dură din închisori, o perioadă de supraveghere a securității și în fine o perioadă a libertății de după moartea dictatorului Ceaușescu.  Nici o informație care ni se servește nu este uitată sau nu este dată doar pentru a umple pagina. Ea va fi folosită într-un fel pe parcursul romanului. Ni se spune de o listă a Frățiilor de Cruce care nu a fost în realitate decât o încercare puerilă a unui profesor aerian și a unor adolescenți de a face ceva, dar care a schimbat destine. Aceasta va reveni mereu în viața personajelor. Se prezintă un persoanaj și sigur el va apărea mai târziu pentru a completa povestea. Interesant este că totul se face gradat și abia la final profesorul Bazil Dumitrescu, de la care a pornit totul, este cel care și lămurește totul. El este purtătorul adevărului prin timp!

Felul cum a reușit să creeze timpul când se desfășoară acțiunea, modul prin care surprinde trăirile și zbuciumul interior ale personajelor, felul cum conduce povestea îl fac pe Gabriel Chifu unul din marii romancieri de azi. Pe bună dreptate acest roman ar trebui inclus în programa școlară. Este una din cele mai bine scrise cărți pe care am citit-o în ultima perioadă.

Gabriel Chifu, Punct și de la capăt, Iași, editura Polirom, 2016, 368 pagini.
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare