Micul Prinț și Inimile de Răsărit și Apus

Cristina Beatrice PREDA

Cerul își flutura voios dantela înstelată. Deși se aștepta să ajungă acasă după aventura din deșertul Sahara, Micul Prinț alunecă pe o altă planetă, de data aceasta cu iarbă în formă de nori și petale de flori în nuanțele curcubeului. Unde se afla? Înaintă cu pași greoi, se uită în stângă, se uită în dreapta, dar nici urmă de locuitor. Se așeză pe spate și oftă. Îi era nespus de dor de trandafirul lui de pe asteroidul B 612. Oare el simțea la fel?
- Deci, tu ești băiețelul cu bucle desprinse din soare, care s-a uitat la patruzeci și trei de apusuri într-o zi! se auzi o voce înfundată.
Micul Prinț tresări. Un bătrân care țesea într-un balansoar apăru ca din ceață. Barba stufoasă din picături de rouă și mantia de culoarea amurgului ieșiră iute la iveală.
- Cine ești dumneata? Stăpânul planetei? întrebă nedumerit copilul.
Necunoscutul zâmbi scurt.
- Nu aș zice tocmai “stăpân”. Aici este Planeta Inimilor de Răsărit și Apus. Eu mă îngrijesc doar ca fiecare Răsărit și Apus să își primească Inima.
- Inimă? Au Inimă?!
- Desigur! Toată lumea care întinde brațele spre cer poate auzi în suflet ticăitul Inimii de Apus sau de Răsărit. El există pretutindeni, fără granițe.
- Înțeleg! Așadar, îmi arăți o Inimă brodată de tine, te rog?
- Cu plăcere! Gâdilă o stea! Ea îți va oferi răspunsul.
Micul Prinț ridică mâna și îndoi degetul pentru a prinde una. De îndată, o steluță i se așeză pe vârful degetului, și când începu să o gâdile, aceasta râse în hohote, scoțând printr-unul din vârfuri praful fermecat. Îl împrăștie în orizont și Inimi din fir aurit se iviră ca niște baloane uriașe de săpun.
- Vrei să îți spun un secret? Inimile sunt făcute din boabe de nisip. Asemenea lor, răsăritul și apusul se risipesc într-o clipă. Dacă nu ești atent un minut, pierzi momentul în care soarele aprinde sau stinge ziua. Și ai rătăcit esența. Oamenii mari mai au de învățat că secundele sunt prețioase. Ei aleargă și grăbesc Timpul, descoperind târziu că nu se mai întoarce.
- Sunt minunate! Mai ales cele de Apus! Iubesc apusurile! se entuziasmă Micul Prinț, atingând o Inimă și simțindu-i în suflet bătăile.
- Datorită ție strălucesc și Inimile de Apus! Când ai privit cele patruzeci și trei de apusuri cu dragoste, ceva s-a întâmplat: o sclipire le-a înlănțuit și nu le-a mai eliberat. Curios, mi-am luat binoclul și l-am îndreptat spre sursă: atunci te-am zărit laolaltă cu floarea pe asteroid și am știut în sinea mea că ești special. Iată-te! Bănuielile mi-au fost confirmate. Acum trebuie să te întorci la trandafir. Probabil că este nerăbdător să te revadă.
Micul Prinț dădu din cap, îl îmbrățișă și îi mulțumi pentru lecția nemaipomenită despre Timp. În schimb, bătrânelul îi înmână o cutie de catifea în care pendula un ceasornic Inimă de Apus.
- Nu uita, dragule: pentru fiecare Apus suntem răsplătiți cu un Răsărit! Pe curând!
Băiatul cu părul ca lămâia mângâie o petală – curcubeu, se concentră, închise ochii și zbură către casă printre licuricii văzduhului, stelele nemuritoare.
Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare