Sărut franțuzesc

Virgil ANDRONESCU

Tristețea mă sărută pe gură
Mă mângâie pe ochi
Încă de la plămădire.
Nu mă pot desprinde de ea
De balele ei
Nici dacă-mi șterg cuvintele
Și grimasa și privirea.
Și vai...
Cât de iubit sunt!
Se vede.
Nu-i așa?
Cu fiecare sărut...