CĂLĂU ŞI VICTIMĂ de Alexandru MIHALCEA. Recenzie.

Dumitru ANGHEL

Volumul de proză-document, la limita oricărei ficţiuni epice-şoc, „Călău şi victimă”, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2015, 406 de pagini, semnat de Alexandru Mihalcea, sub egida recuperatorie a Colecţiei Dosarele secrete ale Dictaturii, este construit pe o suită de secvenţe provocate violent de contrastul dintre o brutală, inumană şi absurdă formă social-politică de oprimare şi umilire a fiinţei umane şi o vocaţie moral-eroică a împotrivirii, a neacceptării şi a revoltei, într-o inegală înfruntare dintre teroarea ridicată la rang de instituţie oficială de stat şi eroismul, uşor desuet, al... „revoltei în genunchi!” şi al jerfei romantice!

O carte-document, semnalată de coperta cu imagini şocante de execuţii şi cruzimi „medievale”, din care lipseşte doar rugul intoleranţei bigote, sau convingătoare eşafoduri cu execuţii publice din plastica exaltată a unui El Greco şi, prin extensie, oripilantele lagăre de exterminare naziste. O carte de proză, uşor atipică, prin structura sa epică în afara coordonatelor standard, ca o... oglindă hidoasă a unei politici intolerante, a cărei uvertură machiavelică a început cu Mussolini şi Hitler şi „a fost desăvârşită” în forma cea mai aberantă, după... „harta” cinic-nedreaptă de la Postdam, când Europa de Est, aproape toată, a fost supusă unui... „experiment... social-politic”, gândit de Marx şi Engels, iniţiat de Lenin şi compromis total de Stalin, prin violenţă şi intoleranţă, în... „felia” oferită după Războiul Mondial acestuia şi Uniunii Sovietice.

Aşadar, cartea prozatorului Alexandru Mihalcea a fost realizată în parametrii unui concept revendicativ în plan moral şi în limitele unei etici recuperatorii, deşi parcă demersul unui astfel de... „recurs în anulare” nu mai păstrează decât aura eroică a unui spectacol de Operetă, cu personaje protejate de măştile fardate ale unui Carnaval grotesc, ridicol şi de-o cantonare într-o perspectivă parodică, pentru torţionarii puterii şi ai terorii absolute. Construit epic pe arhitectura unei memorialistici, cam în afara normelor de evocare tradiţionale, volumul „Călău şi victimă” are valoarea unei cronici de Istorie în impas, violentă şi absurdă, cu trimiteri dramatice spre destine umane eşuate în tragedii ale neşansei, derivate din forme de protest, de împotrivire faţă de forţe oculte cu potenţial iraţional.

Un echilibru, existent doar în zona nedreptăţii şi al victimizării, vine dinspre... „umbrela” de protecţie a imposturii şi a maleficului susţinute de crima individuală direcţionată spre genocidul generalizat. Epopeea calvarului, în care „personajul” principal este chiar Alexandru Mihalcea, deţinut politic marcat de un destin de o copleşitoare nedreptate, alături de alţi, foarte mulţi.. „eroi” ai împotrivirii faţă de mecanismele unei forţe malefice, începe abrupt, cu... „scena” unei închisori a ororilor ideologiei „roşii”, direcţionată prin alăturare cu Infernul Apocalipsei: „...strânşi prin cotloanele Jilavei, de-a valma... Pe jos, o mâzgă lipicioasă, praf şi slin înmuiate de sudoarea curgând din trupurile noastre care nu mai suportau nici cămaşa” (p. 7).
„Călău şi victimă”, un... „roman” al alienării, deşi nu l-aş încadra cu drepturi depline ca specie a genului epic cult de mare întindere, pentru că are mai degrabă aparenţa unui scenariu cinematografic, cu scene de viaţă, în care, definitorii, rămân destine individuale într-un amestec nefericit de întâmplări cu traume, la graniţa fragilă dintre biografic şi fantastic, firesc şi absurd, într-o himerică metamorfoză. Există în această carte cincisprezece secvenţe epice, schiţe sau povestioare, episoade ale unui scenariu de film, cum spuneam mai sus, mici „spectacole umane” cu întâmplări terifiante, cele mai multe, prin grozăvia unor realităţi înspăimântătoare şi de-o nedreptate „criminală” pentru unele dintre personaje, de fapt oameni cu o biografie reală, modificată de o „genetică”... social-politică cu o patologie de dimensiuni stranii din zonele... cenuşii ale realului.

Domnul Alexandru Mihalcea se află evident în centrul acestui... „carnaval” al terorii şi al suferinţei îndurată gratuit, după regulile sinistre ale uneia dintre... legile Filosofiei marxiste: „necesitate şi întâmplare” (singurul postulat al filosofiei comuniste care m-a convins şi... m-a amuzat, pe când eram student la Filologie, prin argumentul explicit: o cărămidă din cornişa de la faţada unei clădiri, care se eroda gradual de ceva timp, se desprinde tocmai când, fix în acel loc, trece un om şi-i cade în cap...!?!?),  dar aduce, din surse proprii şi dintr-o bibliografie... convingătoare!, amănunte de început ale terorii: prizonierii de Război întorşi în ţară, care plătesc şi pentru ceea ce au plătit prin... Siberiile sovietice, dar şi pentru că... „s-au întors!?”
O altă variantă a terorii „roşii”, gestionată de data aceasta de Gh. Gheorghiu-Dej şi Iosif Chişinevski, care a anihilat elita politică şi intelectuală românească prin puşcăriile de la Râmnic, Gherla, Bălţile Brăilei şi de la Canal, proiectul „faraonic” şi fantasmagoric al unei... sclavii  de secol XX; cu personaje din... „lumea bună” a politicii româneşti interbelice ca Ion Mihalache, pe care „îl bătea cu sălbăticie..., deşi bătrân şi bolnav, aruncând apoi apă pe el în plină iarnă” (p. 66), nimeni altul decât... „celebrul” comandant Alexandru Vişinescu, vedeta cu aere de... „victimă”, pe care şi-o asumă cu nonşalanţa militarului instruit să execute ordinele superiorilor, dar uită de... excesul de zel, pe care nu i l-a impus nimeni...

Torţionari ca Al. Vişinescu alcătuiesc galeria de personaje sinistre, în carne şi oase, cu... „CNP de identificare” şi... „număr la pantofi”, din care fac parte Alexandru Nicolschi, acuzat de bolşevizarea României; Boris Grünberg, fost activist în U.T.C. la Chişinău, acţionează sub bagheta dirijorală a unui trio de... telenovelă vulgară: „Anca, Luca şi cu Dej au băgat spaima-n burghezi”, deşi vor plăti, ca-ntr-un carusel de bâlci, cu aceeaşi monedă calpă, pentru acuzaţii grave de fracţionism, dictate de tătucul de la Kremlin.

Cu ecouri de slogan, tipic şi mobilizator, în secvenţa „Construim fără Burghezie şi împotriva Burgheziei” (p. 100-145), este relevantă tehnica de intimidare şi anihilare a Securităţii, cu referire la... cazul Hossu Emilian şi tot traseul prin „puşcăriile patriei socialiste”, unde tatăl scriitorului Valentin Hossu-Longin, acuzat de vini închipuite, a fost supus unor atrocităţi inumane.
Este cazul pe care mi-l amintesc dintre atâtea asemănătoare şi poate şi mai relevante, deoarece îl „pune în lumină” într-un serial de televiziune Lucia Hossu-Longin, pe tema politicii de anihilare a elitei intelectualităţii româneşti, într-o perioadă când „Istoria justiţiei securiste din România bolşevizată colcăie de procese înscenate” (p. 102), dacă ar fi să amintesc de cazul incredibil al lui Lucreţiu Pătrăşcanu, care... „era unul de-al lor” (Ibidem).

Un alt capitol, „Satan s-a oprit la Piteşti” (p. 146-187), în care aş releva calităţile de portretist ale scriitorului Alexandru Mihalcea, face trimitere la... torţionarii motivaţi de o conştiinţă în derivă, în cumpănă sau în impas, precum Eugen Ţurcanu, individ de-o ferocitate diabolică, „fiindcă el era deţinut, ca şi noi...” (p. 146); de fapt, un fost legionar, convertit la comunism; Nicolae Doicaru, ajuns la vârful Securităţii, deşi cu antecedente legionare...

Şi, tot în contextul relevării calităţilor de prozator ale autorului cărţii „Călău şi victimă”, este incredibilă multitudinea de fapte, întâmplări, oameni, personaje, victime şi torţionari, crime şi nedreptăţi inutile stocate în memoria autorului, care se întreabă, nedumerit şi revoltat, el însuşi victimă a acelor reacţii criminale: „Au recunoscut Ficior, Pârvulescu, Enoiu, Vişinescu, Szabo Zoltan, crimele săvârşite?!” (p. 181).

M-aş opri şi la un... intermezzo venit dinspre ecourile Războiului Civil din Spania anului 1939, cu Brigăzile Internaţionale (pe care şi le consemnau în celebrele autobiografii mulţi dintre viitorii comunişti...), „care se târăsc, dezamăgite şi obosite, către Franţa şi chiar spre Estul Europei...”, apoi cu Bulgaria şi Ghiorghi Dimitrov; cu figuri emblematice, mai degrabă, pitoreşti, din perspectiva recuperatorie a Istoriei: Largo Caballero, un nonstalinist, Dolores Ibarruri, - La Pasionaria, stalinistă... şi cu consecinţele pe termen lung, care s-au numit FRANCO!

Un scurt popas prin Europa, pentru că Al. Mihalcea se întoarce spre obsedantul reper al politicii demenţiale din ţara sa, cu... „eroii” săi negativi cu tot, Patriciu Mihai (Mihai Weiss), de la Cluj, Nicolschi şi Pantiuşa, agenţi NKVD, ori la un... sinistru „pomelnic” al silniciei, al delaţiunii şi al crimei „fără obiect şi fără măsură”, gestionat de Securitate, Miliţie şi o întreagă nomenclatură politică autoritară şi imorală, alături de o listă lungă, lungă din „Lexiconul Negru” al Doinei Jela.
Într-un alt capitol, Alexandru Mihalcea îşi ia în serios rolul şi aptitudinile de scriitor... militant şi conturează portretul standard al răzvrătitului şi adaugă alte nume de... eroi ai revoltei anticomuniste, din care exclude orice urmă de ficţiune din respect pentru spiritul de sacrificiu al... „personajelor” sale, pe care le înnobilează cu identitatea de martiri, pe anumite reliefuri simbolice, contracarând astfel sloganele oficiale care-i declamau duşmani ai poporului, printre care „Remus Radina, ... omul care nu a obosit să-şi afirme principiile...”, într-o lume în care raţiunea şi justiţia erau ciomagul lui Maromet şi pumnii şi cizmele lui Goiciu” (Pag. 256).

Arta portretului este completată de descriere, ca mod de expunere epică, în scenele terifiante de schingiuire cu totul inumane, accentuând refuzul, tenacitatea şi tăria de caracter a... „banditului”, supus celor mai inumane suferinţe, provocate de o... demenţă patologică a gardienilor; descrieri cu secvenţe... horror, ca în filmele de acţiune TV, precum „profanarea trupului unui fost ministru al Agriculturii, Aurelian Pană, un om foarte înalt, pe care gardianul Goiciu îl ucide în bătaie şi, pentru că nu încăpea în sicriu, i-a tăiat picioarele iar cioturile le-a pus pe pieptul mortului” (p. 262-263).

Există în tehnica narativ-descriptivă a domnului Alexandru Mihalcea o insistentă preferinţă pentru antiteză, pentru contrast, cu intenţia evidentă de a şarja pe bestialitatea demenţială a torţionarilor şi a marca ipostaza umană, generoasă a victimelor. Scriitorul alege, selectează întâmplări-şoc, evenimente extreme, reprobabile, ca „Jurnalul inginerului Ursu”, pagini de o realitate cutremurătoare, care descriu ceea ce i s-a întâmplat lui Gh. Ursu, imposibil, incredibil de acceptat, orori de o ficţiune... bolnavă, demne de o literatură a absurdului.

Acelaşi calvar şi pentru alţi eroi-personaje din volumul „Călău şi victimă”: Iulius Filip, Ioan Teodosiu, Ion Bogdan, Marin Iancu, Vasile Paraschiv, luptătorul pentru sindicatele libere, sau Alex. Ştefănescu, care află oripilat şi revoltat, după ce-şi studiază „dosarul” la C.N.S.A.S., cine „l-a turnat” la Securitate. Ilustrul critic şi istoric literar Alex. Ştefănescu omagiază cu respect şi recunoştinţă pe doamna prof. univ. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, atunci când este exclus din U.T.C. şi ameninţat să fie dat afară din facultate, pentru „concepţiile sale profund duşmănoase” (p. 394), deoarece... viitoarea Maica Benedicta a afirmat tranşant: „...decizia rămânerii sau nerămânerii în facultate (a studentului Ştefănescu Alexandru...) o vor lua ei, profesorii, nu studenţii” (p. 404).

Iar eu aş completa „lista onoarei” şi cu numele eroului-personaj Alexandru Mihalcea, pentru demnitatea cu care şi-a susţinut crezul şi convingerile moral-politice, ca şi pentru calităţile de prozator, prin desăvârşita stăpânire a epicului şi efortul de esenţializare narativă, în tonalitatea tumultuoasă a apelor învolburate ale Vltavei  din poemul simfonic Patria mea de Bedrick Smetana.


Share:

”Labirintul” lui Teo Cabel, o carte de referință caracterială!

Marin IFRIM 
   
În urmă cu vreo câțiva ani, am susținut debutul editorial al lui Teo Cabel, un poet în care am intuit continuitatea, pe linie morală și valorică, a literaturii buzoiene de calitate. Între timp, Teo Cabel mi-a devenit prieten bun. I-am înlesnit, la propunerea sa, înființarea Cenaclului literar ”Ante Portas”, grupare literară formată de acest poet cu o inimă și cu un suflet greu de confundat. După vreo doi ani, bunii săi colegi de cenaclu au făcut tot posibilul ca, cel ce le-a dat șanse literare, trebuie să fie debarcat. Am asistat la ”execuție” fără să mișc un deget. Am mustrări de conștiință. Nici nu aș mai avea dreptul să mă mândresc că am girat debutul acestui poet, care, iată, acum, înțelegând malițiozitățile din lumea literară, a înființat, împreună cu un alt poet de excepție, Costel Suditu, revista ”Literadura”. Bun titlu! Cândva, cineva, vreun tânăr sau vreun bătrân încă nenăscut, va scrie o istorie a literaturii buzoiene. Pentru acele vremuri am scris acest început de cronică de carte, nu pentru cârciumarii coperților acestor zile insipide.
   
Cea mai recentă carte a lui Teo Cabel tocmai a văzut lumina tiparului, la celebra Editură ”Brumar”, în colecția ”Poeți români contemporani”. Cartea are un titlu legendar: ”Labirintul”. Mă gândesc la Regele Minos. Ilustrația și coperta sunt realizate de Cornelia Ionescu Ciurumelea, poetă și artist plastic de excepție. Pentru apariția acestui volum a contribuit financiar dr. Adrian Zoican, un medic respectat în comunitatea buzoiană inclusiv pentru deschiderea sa către cultură. Pe ultima copertă a ”Labirintului”, cunoscutul critic literar Felix Nicolau garantează că ”Teo Cabel e îndrăgostit de metafore la modul nu romanțios, ci vânjos mondial. Lumea din versurile lui este mai ales metafizică, fără să fugă totuși de intersectarea cu realitățile umile. Sensul, însă, este unul cosmic, frământat la modul tăcut. Labirintul și Vasele comunicante sunt reprezentări perfect alese ale acestei irumperi de cavalcade imaginare, Parabole și tablouri baroce enorme cu mici vignette delicate în câte un colț”.
   
Pe alocuri, l-aș putea contrazice pe Felix Nicolau. Sintagma ”vânjos mondial” e umplută cu un vid ironic nefiresc în cazul de față. În rest, numai de bine, tot respectul pentru domnul Felix. Să trecem la poezia lui Teo Cabel, o poezie care, după cum veți vedea, nu are nevoie decât de cititori deștepți, inclusiv de cititori-scriitori: ”Albastru/De tăcere//Albastru/ De zbor//Albastru din colțul pietrei//Albastrul din fundul gropii de cimitir//Albastru/De la capătul găurii negre din ventricolul stâng//Albastru//Albastru,/Fără maluri,/Doar un singur val/Cuvântul Tău”. (alb astru, pag. 31). Un poem antologic! Precum un miner, poetul caută culoarea albastră, o culoare care, sunt convins, există și în sângele său regal. Teo Cabel este nepotul unui mare poet, scriitor eseist și regizor, un om cu o cultură universală de invidiat: Nicolae Cabel! La unele manifestări literare, imediat după debutul său literar, Teo Cabel mă ruga să nu mai spun publicului că el este nepotul lui Nicolae Cabel. Nu înțelegeam de ce îmi cere acest lucru, mă gândeam la fel de fel de treburi ciudate, până când, din senin, am început să înțeleg comportamentul ”confraților” întru poezie, invidia și frustrările acestora. Nici nu venise bine în ”lumea literară” și Teo Cabel deja era o țintă!

Mediocritățile momentului etern i-au simțit caratele. ”Labirintul” în sine se împarte în trei grupaje semnificative, celelalte două fiind ”Vase comunicante” și ”Foișorul din Labirintul Clipei”. E vorba despre o construcție lirică foarte personală, de o arhitectură fermă dar și tușată cu linii ludice de bună calitate. E greu să caut versuri citabile, fiecare dintre acestea având splendorile sale unice. Mă opresc la acest poem incediar, un poem erotic, o lecție de ”telepatie” comunicațională (sic!) literă cu literă: ”Canistre de tăcere/se/Varsă în noaptea albă./Mai am puțin și/Mă sufoc dacă/Mai strângi în brațe perna”. În Buzăul actual există câțiva poeți care, prin versurile lor, au ieșit de mult în largul limbii române. Poeți de nivel național. Din păcate, dincolo de talent, nu toți dintre aceștia au caracterul ferm și transparent al lui Teo Cabel.
                                                                                         

Share:

FESTIVALUL INTERNAȚIONAL DE CREAȚIE „VRANCEA LITERARĂ” ȘI-A PREMIAT CÂȘTIGĂTORII

Sâmbătă, 28 octombrie 2017, Casa de Cultură „Mihai Eminescu” din Panciu a găzduit cea de-a V-a ediție a Galei de Premiere a Festivalului Internațional de Creație „Vrancea Literară”. Evenimentul, organizat de Primăria Orașului Panciu, Liga Scriitorilor din Vrancea (1998) și Revista „Salonul Literar”, a reunit cunoscuți scriitori, critici literari din țară și din străinătate, membri ai Uniunii Scriitorilor, laureați ai concursurilor și festivalurilor de literatură.
Au fost prezenți la Panciu: scriitorii Dumitru Brăneanu - vicepreședintele Filialei Bacău a Uniunii Scriitorilor din România, Viorel Dinescu - laureat al Premiului Academiei pentru Poezie, Paul Letzner din Germania, Dan Gabriel Arvătescu, dramaturgul Viorel Savin, poetul, prozatorul, dramaturgul, criticul literar și de artă Lucian Strochi, criticii literari Grigore Codrescu și Daniel Nicolescu.
Manifestarea a debutat cu un recital extraordinar susținut de Corul de Cameră „Pastorala” din Focșani, dirijat de prof. dr. Dumitru Săndulachi. Cu acest prilej, corul a primit, din partea primarului Iulian Nica, Trofeul Festivalului Internațional de Creație „Vrancea Literară”. Alte 15 trofee similare, la care s-au adăugat diplome, pachete de cărți și cadouri au fost acordate de către organizatori laureaților fiecărei secțiuni.

Un moment special l-a constituit decenarea Trofeului pentru Excelență în Activitatea Literară „Ionel Bandrabur”, scriitorilor Culiță Ioan Ușurelu, Virgil Panait și Mariana Rogoz Stratulat. Distincția a fost oferită de către primarul Iulian Nica. Edilul-șef a primit, la rândul său, o Diplomă de Excelență și Trofeul „Vrancea Literară”, din partea directorului festivalului, Culiță Ioan Ușurelu.
În cadrul manifestării de sâmbătă au fost lansate și volumele: „Parfum de iubire”, de Costică Zbârciog, „Poezia e întotodeauna iubire”, de Mariana Șerban, „Acvamarin”, de Rodica T. Soreanu și „Orașul Panciu în timpul Războiului pentru Întregirea României”, de Mihail Adafini. Noile apariții editoriale au fost prezentate publicului atât de către autorii lor, cât și de scriitorii Culiță Ioan Ușurelu, Petrache Plopeanu și Radu Borcea.

„A fost o zi specială, în care am primit oaspeți de seamă, atât din țară, cât și din străinătate, cărora țin să le mulțumesc pentru că au răspuns invitației noastre. Prin intermediul acestui eveniment, Primăria Orașului Panciu și-a reconfirmat sprijinul pentru oamenii de litere, pentru valorile transmise de aceștia prin operele lor, contribuind, astfel, la păstrarea identității noastre culturale. Este obligația noastră, a administrației locale, să promovăm cultura, pe reprezentanții ei, să aducem în fața tinerei generații și nu numai, oameni care să stimuleze respectul și dragostea pentru literatură, pentru artă, pentru frumos, oameni care pot constitui modele și repere pentru tot ceea ce reprezintă cultura ca domeniu. Țin să felicit, în egală măsură, organizatorii, participanții și câștigătorii ediției a V-a a Festivalului de Creație «Vrancea Literară». Inspirația și talentul câștgătorilor au fost recompensate nu doar cu diplome și trofee, ci mai ales cu respectul și admirația noastră. Transmit tuturor scriitorilor care ne-au onorat cu prezența în acest an, cele mai sincere urări de sănătate și multă inspirație pentru creații la fel de valoroase! Să ne revedem, cu bine, și la ediția din 2018 a Festivalului Internațional de Creație «Vrancea Literară»!”, a declarat primarul Iulian Nica.


Biroul de Presă al Primăriei Orașului Panciu

Share:

Cenaclul Panait Istrati Brăila. Ședința din octombrie

Vineri 27 octombrie 2017 va avea loc de la ora 17 ședinta cenaclului Panait Istrati Brăila. Se vor schimba informații și se vor distribui reviste literare. Dezbaterile cenaclului sunt deschise iubitorilor de literatură.

În cadrul acestei ședințe se vor lansa cărțile:
- Muguri de bonsai, Tudorița Tarniță, editura InfoEST, 2017 – prezintă Zeno Halupa
- Dirijorul de cuvinte, Mihai Vintilă, editura InfoEST, 2017
 
Intalnirea se va desfășura la sediul Bibliotecii Județene Panait Istrati din Brăila str. Poligon nr 4 în sala Panait Istrati de la etajul 3.

Cei interesați de activitatea cenaclului pot afla informații suplimentare pe http://istratipanait.bjbraila.ro/
Share:

FONDURI EUROPENE PENTRU REABILITAREA MUZEULUI ”CASA CUZA VODĂ”

Consiliul Județean Galați, în calitate de beneficiar, anunță lansarea proiectului „CONSOLIDARE, RESTAURARE ȘI AMENAJARE MUZEUL ”CASA CUZA VODĂ” DIN GALAȚI”, o inițiativă ce urmărește impulsionarea dezvoltării locale prin conservarea, protejarea și valorificarea patrimoniului cultural și a identității culturale.

Cu un buget total de 2.669.239,77 lei din care 2.463.642,09 lei este finanţare nerambursabilă, proiectul urmărește atât reabilitarea și dotarea unui imobil de patrimoniu reprezentativ pentru cultura și istoria gălățeană - Casa Cuza Vodă - cât și promovarea turistică a acestuia ca mijloc de impulsionare a dezvoltării economice a județului.

Conferința de lansare oficială a proiectului va avea loc marți, 31 octombrie 2017, ora 10:00, la sediul Muzeului ”Casa Cuza Vodă” Galați, din strada A. I. Cuza nr. 80 și va oferi participanților date suplimentare despre proiect, activitățile realizate și rezultatele așteptate. La acest eveniment sunt așteptați să participe reprezentanții finanțatorului, ai instituțiilor și
organizațiilor din domeniul culturii, educației sau cel economic, mass-media, dar și publicul larg.

Cu această ocazie, pe parcursul întregii zile, accesul va fi gratuit pentru toți vizitatorii Muzeului „Casa Cuza Vodă” și a celor două expoziții pe care acesta le găzduiește - „Arme albe și de foc” (sec XVIII-XX) și „Pe aici nu se trece! – Marele război în documente și obiecte de patrimoniu”.

Proiectul este finanţat din Programul Operaţional Regional 2014 - 2020, Axa prioritară 5 – Îmbunătăţirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, Prioritatea de investiţii 5.1. – Conservarea, protejarea, promovarea și dezvoltarea patrimoniului natural și cultural. Autoritate de Management pentru acest Program este Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice și Fondurilor Europene, iar Agenţia pentru Dezvoltare Regională a Regiunii de Dezvoltare Sud-Est are calitatea de Organism Intermediar.
Share:

SEMNAL LITERAR - Armonii de toamnă

Lucia PĂTRAȘCU

„Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere!” spune o vorbă înţeleptă cunoscută de toată lumea. Am putea adăuga noi: „cine are bătrâni, să se îngrijească de ei!” Este exact ceea ce, prin activitatea desfăşurată, doreşte să facă fiecare Asociaţie C.A.R.P. din ţară, care, conform statutului de înfiinţare, veghează într-o mare măsură la liniştea şi buna convieţuire a celor vârstnici.

Este îmbucurător faptul că majoritatea acestor Asociaţii doresc să aibă o revistă proprie, editată în condiţii grafice decente, în care să fie dezbătute problemele legate de activitatea propriu-zisă, dar şi pagini de creaţie literară ale membrilor săi. Astfel este revista „Casa Speranţei”, editată de C.A.R.P. „Ana Aslan”, Brăila, sub îngrijirea unui colectiv inimos îndrumat de domnii Ilie Dudulea (preşedintele C.A.R.P.Brăila) şi Aurel Hârjoghe (redactor-şef), publicaţie care de câţiva ani buni bucură cititorii.

Nu putem să nu arătăm faptul că pe teritoriul ţării există mai multe astfel de reviste (Viaţa noastră, Vremea speranţei,...). Iată că, de la vecinii noştri gălăţeni primim un semnal îmbucurător şi anume apariţia unei noi publicaţii de profil, „Armonii de toamnă”, editată de C.A.R.P, Galaţi, revistă născută în toamna anului 2016 şi ajunsă deja în această toamnă la cel de al patrulea număr. Cei care păstoresc colectivul de redacţie al revistei sunt inimoşii Ion Lucian Mehedinţi, (preşedintele C.A.R.P.Galaţi) şi Ghiţă Nazare (redactor şef), alături de care ceilalţi colaboratori sunt animaţi de dorinţa ca în paginile revistei să apară articole referitoare la problemele curente ale Asociaţiei, sfaturi medicale, informaţii utile, dar şi creaţii literare ale membrilor săi.

Este o publicaţie interesantă, cu teme diverse, educative şi care, distribuită gratuit, ajunge la inima celor ce o citesc. Dorim surorii noastre, Revista „Armonii de toamnă” din Galaţi, viaţă lungă, spornică şi cu folos pentru suflet!

Brăila, 2017
Share:

Gloomy Sunday - cântecul sinucigașilor

Zeno HALUPA

Faimosul cântec Gloomy Sunday poate fi catalogat drept o dovadă a ceea ce înseamnă un moment de genialitate dus pe cele mai înalte culmi ale imprevizibilului. Macabra poveste își are rădăcinile în Ungaria anului 1933, când Resz ӧ Seress încearcă să se afirme ca muzician de renume. Eșecul profesional, urmat de cel sentimental (este părăsit de iubită), contribuie la o deziluzie totală a tânărului compozitor ungur. Și, după cum susține legenda, într-o seară mohorâtă de duminică, doborât de toate nereușitele sale, începe să compună o melodie foarte tristă, căreia i-a pus titlul Szomorú Vasárnap (în traducere Duminica mohorâtă). Versurile îi aparțineau lui Javor Laszlo.

Prima tentativă de a face publică lucrarea se dovedește un fiasco, întrucât are un ritm și o melodicitate foarte deprimante, după cum aprecia un critic al vremii. Deși prin acest refuz primește o nouă lovitură în cariera profesională, el nu renunță, cântecul ajungând să fie difuzat în mai multe orașe importante. Bineînțeles, Seress ajunge faimos, așa cum dorise toată viața. Nimic neobișnuit sau macabru până aici, doar că, odată cu difuzarea cântecului la radio, încep să fie înregistrate multe sinucideri. Prima victimă a piesei este consemnată în anul 1936, atunci când ungurul Joseph Keller s-a sinucis, scriind, pe un bilețel Gloomy Sunday. Anii următori aduc un nou val de sinucideri ce poartă amprenta operei lui Seress. În Berlin, un tânăr a angajat o trupă să-i cânte Duminica mohorâtă, apoi a mers acasă și s-a împușcat în cap cu un revolver. Înainte de gestul fatal, tânărul a mărturisit că melodia l-a deprimat atât de mult, încât nu a mai putut s-o uite. O săptămână mai târziu, tot în Berlin, o tânără a fost găsită spânzurată în apartamentul său. Spre mirarea tuturor, poliția a găsit o copie a versurilor cântecului în dormitorul acesteia. Apoi, după două zile, o secretară din New York s-a gazat, cerând ca Duminica mohorâtă să-i fie cântată la funeralii.

După câteva săptămâni, un alt newyorkez, pianist amator, în vârstă de 82 de ani, se aruncă de la etajul șapte, imediat după ce a cântat la pian... Gloomy Sunday! Tot în această perioadă, un adolescent din Roma a auzit din întâmplare piesa lui Seress. Câteva momente mai târziu, el decide să se arunce de pe pod, act ce îi produce decesul. Numărul exact al sinuciderilor nu se știe cu exactitate, dar se vehiculează mai mult de o sută de cazuri. La început, postul B.B.C. a lansat varianta instrumentală, apoi și cu versuri, dar lucrurile s-au schimbat rapid, datorită unui articol din presa londoneză, ce aducea în prim-plan o femeie care asculta întruna și la volum tare Duminica mohorâtă. La un moment dat, discul s-a blocat și a redat la nesfârșit același fragment. Enervați, dar și speriați, vecinii au început să bată la ușa femeii, pentru a lămuri problema, însă aceasta nu răspundea. Spărgând ușa, au găsit-o pe femeie moartă în fotoliu, după ce s-a constatat că luase o supradoză de somnifere.Acest incident a convins B.B.C.-ul să interzică difuzarea melodiei la radio.

În ceea ce privește iubita artistului, sursa de inspirație a piesei, ea s-a otrăvit. Lângă ea a fost găsită o copie a Duminicii mohorâte! Nici Seress nu a avut un sfârșit mai fericit. În anul 1968, el decide, în urma unei vieți zbuciumate și devastate de neajunsuri, să se arunce în gol de pe o clădire din Budapesta. Deși a supraviețuit căzăturii, Seress se sinucide în spital, folosind o sârmă ce-i susținea piciorul în ghips. Zvonurile, neconfirmate oficial, leagă sinuciderea acestuia de neputința de a mai compune ceva la fel de impunător precum marele succes.

Venirea celui de-Al Doilea Război Mondial a așternut tăcerea peste faimosul cântec provocator de sinucideri, problemele cauzate de naziști în Europa dovedindu-se mai importante decât acest presupus cântec al sinucigașilor.

publicat in Litera 13 nr 12.

Share:

În cântecul lebedei

Mihaela AIONESEI

Mi-ar fi trebuit câteva șoapte să te adun
din toamna asta în care tristețea nu mai moare
îmi dă târcoale până îmbătrânesc de spaimă
în umbrele buturugilor
iar gutuilor din grădină le cresc mustăți albe.

Aș fi strigat înainte să te vând
așa cum ai făcut tu când mi-ai aruncat iubirea
pe taraba din piața mare și ăia de-i credeai prietenii tăi
au plecat râzând fără să plătească,

dar...am tăcut până s-a învinețit pământul
și uite câtă ploaie violetă curge pe umerii toamnei
prea goi fără noi și nu mai suntem nu
nebunii dansatori de joi.

În cântecul lebedei
poți sta liniștit o veșnicie
să-ți numeri arginții
nimeni rest nu-ți va da.

Share:

Oarba nevoie

Dragoș NICULESCU

Praştia luminii şuieră prin vreme
ca un corb de sticlă beat şi fără sens,
din potop şi milă se mai nasc poeme,
sub un glob de ceară rînced şi imens.

Ultima flaşnetă cîntă a speranţă,
turnuri vechi de apă plîng sentimental,
nu mai e nici lapte, nici iaurt sub clanţă,
Moş Crăciun, o vreme, cică e-n spital.

Noi vom fi aceia fără de prihană,
cînd nebunii, greieri vor mînca pe străzi,
şi, cu foi de varză puse peste rană,
vom dormi pe zestrea tainică din lăzi.

O nevoie oarbă curge peste case,
lung e timpul nopţii cînd te scalzi în var,
sîntem la origini trunchiuri sănătoase,
putrezind în ceaţa unui timp bizar.

Mai vegheam cu rîndul, se schimbau istorii,
tot cei buni, desigur, se-ascundeau în fîn,
căci cei răi şi-atuncea beau din guşa ciorii
şi-adormeau prin şanţuri fără de stăpîn.

Le-am lăsat în urmă... La oraş, la poartă,
azi primim cu steaguri porcii seculari,
şi-aşteptînd să vină ne mai trece-o soartă,
ne mai trece-un fluier noaptea de pîndari.

Dă-ne, Doamne, şansa unui val de mare,
noi cu peştii lumii să o luăm înot,
şi-ntr-un dans al apei, pe sub felinare,
să-i redăm durerii sfîntul antidot.

Azi, doar vulpi cu ochiul cel de sticlă chioară
ne mai vînd pe cîmpuri mierea din poveşti;
să-nfiinţăm, idilic, cîte-un drum şi-o moară,
şi, cînd nu-i făină, să bem vin din ceşti.

Share:

Întreg

Natalia MICALONA

Încet mă despart de oameni
ce sunt doar un refugiu,
pretext al unei scuze că nu pot mai mult
pentru ca să devin puternică.

Jumătatea grea din mine o dau pământului
din dreapta, inima o țin în piept,
acum sunt cu mine, întreagă.

Ruptă în privire pot vedea,
simt viața pentru mine,
pot să fiu mamă fără să mai aștept,
sunt copilul meu din mine.

Share:

ARME ALBE ŞI DE FOC (SECOLELE XVIII - XX)

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galați vă invită miercuri, 25 octombrie 2017, ora 1300, la vernisajul expoziției „ARME ALBE ŞI DE FOC (SECOLELE XVIII - XX)”, dedicată Zilei Armatei Române, zi în care a fost eliberat Careiul (25 octombrie 1944), ultimul colţ de pământ românesc aflat sub ocupaţie horthystă.

Armele au avut şi au, cu siguranţă, o importanţă covârşitoare în istoria şi dezvoltarea umanităţii. Vizitatorii vor avea ocazia să admire în cadrul expoziţiei organizată de muzeograf dr. Maria Magdalena Tuluş, evoluția armelor albe și de foc de la sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XX-lea, considerat de altfel și secolul inovațiilor, mai ales în domeniul armelor de foc. Sunt puse în valoare: hangere și pumnale vânătorești, iatagane, cuțite, săbii fabricate în diferite ateliere europene și orientale (Turcia, Rusia, Franța, România), flinte, pistoale cu cremene și capsă, carabină/tromblon cu monogramă, grenade ofensive și defensive.

Evenimentul se va desfășura la Muzeul „Casa Cuza Vodă”, str. Al. I. Cuza, nr. 80.
Share:

UAP Brăila organizează vernisajul expoziţiei CONTACT

Uniunea Artiştilor Plastici din România - Filiala Brăila vă invită joi, 26 octombrie 2017, în Galeria de Artă Brăila la vernisajul expoziţiei CONTACT, expoziţie de pictură, sculptură, grafică organizată de Filialele Brăila, Focşani şi Buzău ale Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Veţi avea prilejul să vă reîntâlniţi – sau să întâlniţi – lucrări ale artiştilor:
Ciprian Dominoschi, Laura Elena Dumitru, Ştefan Dumitru, Ciprian Dumitrache, Stelian Ghinea, Claudia Lascan, Ştefan, Daniel Lăzărescu, Răzvan Mihalcea, Ionel Murgeanu, Tiberiu Stănescu, Valeriu Şuşnea, David Gabriel Tăicuţu, Diana Rozalia Tăicuţu, Gabriel Tăicuţu.

Lucrări ale lui Stelian Ghinea şi ale Dianei Rozalia Tăicuţu avaţi ocazia să le vedeţi, încă, în exoziţia ce se află acum pe simeze.

Vă vom considera invitaţii nostri speciali!
Share:

Festivalul Național de Poezie Costache Conachi. Ediția XXV-a, 27-28 octombrie 2017, Tecuci


Share:

Praf în ochi pentru orgolii

Mihaela AIONESEI

Să dăm like cum am da de pomană cerșetorilor
să înmulțim această foame și sete
cum se înmulțesc ciupercile după ploaie
și bălăriile în soare
să uităm adevăratele fapte bune pe care milostivii
adevărați nu le pot spune.

Să jefuim/ să ne jefuim
gâdilând orgoliile care cresc
la foc automat cât casa poporului
iar cei vizați se vor întoarce noapte de noapte
cu desaga spartă de trufie/ înbuibați
de propria lor nebunie.

Să dăruim/ să miruim/ să mituim
poate vom primi și noi o picătură de sânge
să ne mânjim ferestrele în care orgoliul
stă cu mâinile încrucișate
poate/ poate
îl va scărpina și pe el cineva să-i fie bine
să-și mute umbra puțin mai departe
nimicul să-l ridice la rang de artă.

Să ne veselim că se prelinge pe buze/ în lume
până vom simți pe inimă șerpii
desenând sinuos închisori fără hartă
va fi începutul celui mai lung război cu noi
din care scapă cine va fi destul de înțelept
să înțeleagă la timp de ce a rămas „ursul păcălit de vulpe”
în timp ce peștii se înmulțeau în altă parte.

Share:

Despre SUFLET în timpul vieții omului și după moartea acestuia

Ioan Romeo ROȘIIANU

Indiscutabil, singura noastră certitudine-n lume și viață este faptul că într-o bună zi vom muri. De la nașterea noastră-ncoace un singur lucru, un singur fapt se petrece-n fiece fracțiune de secundă: ceva sau cineva moare. Dar se naște ceva sau altcineva. Pentru că altfel, tot murind ceea ce este de murit în această lume, de la un moment dat încolo n-ar mai fi nimic de murit, deci nici lume n-ar mai fi. Logică simplă dar nu și simplistă. Însă și motiv temeinic de reflecție, de continuă preocupare, de veșnică frământare întru aflarea unor răspunsuri pe deplin satisfăcătoare. Dar și lămuritoare pentru orice minte îndoielnică. Pentru că nu sunt deloc puține acestea. Și dacă ținem cont și de un alt fapt esențial întru totul, că în această lume și nu într-alta sălăștuiește Satan, avem explicație pentru acei nenumărați îndoielnici.

Așadar, de la facerea lumii-ncoace, datorită prezenței Răului între noi, Îndoiala a fost la ea acasă. Dar a mai fost la ea acasă și din cauza noastră, a indolenței noastre. Pentru că n-am fi avut atâtea îndoieli dacă am fi citit cum trebuie Sfânta Scriptură. Fapt asupra căruia însuși Mântuitorul ne atrage atenția: ”Oare nu vă rătăciți voi, din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu?” (Ev. Marcu 12:24).

Se cuvine, deci să-ncepem cu aceeași veșnică întrebare: ce este sufletul omului? Avem un prim răspuns chiar la începutul Sfintei Scripturi: ”Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul a devenit și s-a făcut astfel un suflet viu” (Geneza 2:7). Acceptând sensul propriu al cuvintelor acestea, putem tălmăci astfel această egalitate: țărână + suflare de viață = suflet viu. Când moare omul, ce se întâmplă oare cu el? Îi dispare suflarea de viață, deci egalitatea nu mai poate fi valabilă, după o logică simplă, atâta vreme cât un factor al egalității a dispărut. Conform acestei variante de răspuns, tot ceea ce rămâne după moartea omului este doar țărâna din care acesta a și fost inițial făcut.

Acceptând un asemenea mod de gândire, ar trebui să vorbim despre o Sfântă Scriptură scrisă extrem de simplu, și pentru percepția orișicui. Adevărul este însă cu totul și cu totul altul: Sfânta Scriptură, deși este ”insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” ( 2 Timotei: 16-17), este scrisă destul de încifrat. Pentru că tot în Ea stă scris: ”necunoscute sunt căile Domnului”, dar și că ”nici o prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” ( 2 Petru 1:21).

Așadar, trebuie să ne întrebăm, în virtutea modului simplist de până acum cu care am încercat să explicăm anteriorul verset, dacă are bunul Dumnezeu un mod simplist de a gândi, de a face sau de a ne transmite nouă ceva? Blasfemie mai mare nu se poate! Cum adică? Cel la care toate sunt cu putință este de-o seamă cu noi în gândire?

Nici măcar faptul că Sfânta Scriptură ne spune că suntem făcuți ”după chipul și asemănarea lui Dumnezeu” (Geneza 1:26) nu-i trezește pe mulți răstălmăcitori la realitate. Ținând cont de faptul că la facerea lumii și a omului a participat toată Sfânta Treime – de aici și concluzia că nu ai lui Dumnezeu sunt cei care neagă Sfânta Treime, și care spun că ea nu este – nimeni nu ar trebui să se apuce de ”gândit” alfel decât în deplină concordanță cu slova Sfintei Scripturi. Și totuși, pentru că în mijlocul nostru viețuiește Satana, nimic nu ar trebui să ne mire. Căci tot mâna și intervenția Răului este și în cazul răstălmăcitorilor. Oameni care sunt ai lui, și atunci când răstălmăcesc ceva, și atunci când scot un text din context și fac din el pretext, dar și atunci când omit intenționat câte ceva. Așadar, aici putând vorbi atât de păcatul comiterii, cât și de cel al omiterii a ceva anume, ceva care ar arăta deplinul Adevăr, Adevăr care fără acel ceva omis deliberat arată cu totul altfel. Spre bucuria lor, care au astfel de ”argument” cu care-i înșeală pe toți, cei care nu sunt pe deplin statornici în relația lor personală cu Dumnezeu.

XXX

Un lucru e cert: viața fiecăruia din noi începe cu un sistem neclar de dorințe și proiecte și se sfârșește cu un sistem teribil de ordonat de amintiri. Și cum nu toate amintirile ne sunt pe plac, luând în calcul faptul că la vârsta a treia avem revelația sfârșitului, aproprierea de Dumnezeu și Biserică este întru totul firească și explicabilă. Așa s-ar putea tălmăci zelul de care dau dovadă mai vârsnicii noștri semeni. Însă, este de ajuns acest fapt? La o vedere superficial putem spune că, în conformitatea cu slova biblică, nu este niciodată prea târziu să te întorci cu adevărat la Dumnezeu. Însă, mai vârstnicii noștri sunt întorci ”cu adevărat” la Dumnezeu? Au numai simplu fapt că nu mai pot da ghes tentațiilor, și împlinirile acestora, le este de ajuns? Pentru că, trebuie lămurit acest fapt, la bătrânețe tentațiile nu dispar. Mai mult, trebuie zis că doar modul de ”facere” a acestora se schimbă. Căci dacă în tinerețe toate erau făcute cu trupul, la bătrânețe acestea se împlinesc cu mintea. Deci tot păcat, atâta vreme cât rămânem în deplină concordanță cu slova biblică. Pentru că stă scris că nu numai cu trupul se poate păcătui.

Însă, pentru a lămuri definitiv teoria conform căreia bătrânețea, și odată cu ea reîntoarcerea la Dumnezeu sunt de ajuns, să dăm citire din Sfanta Scriptură: ”Dar adu-ți aminte de Făcătorul tău în zilele tinereții tale, până nu vin zilele rele și până nu se aproprie anii, când vei zice: ”nu găsesc nici o plăcere în ei”; până nu se întunecă soarele, și lumina, luna și stelele, și până nu se întorc norii îndată după ploaie; până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile), și să se înconvoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei care macină (dinții), căci s-au împuținat; până nu se întunecă cei care se uită pe ferestre (ochii); până nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), când uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântărețelor se aude înăbușit, te temi de orice înălțime, și te sperii de drum; până nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se târăște lăcusta, până nu-ți trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veșnică, și bocitorii cutreieră ulițele; până nu se rupe funia de argint, până nu se sfarmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, și până nu se strică roata de la fântână; până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost, și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a și dat” (Ecleziastul 12: 1-7).
Înainte de toate, remarcăm aici două lucruri esențiale, și în măsură să elucideze multe semne de întrebare: ne întoarcem în țărâna care am fost, dar și că duhul nostru se întoarce după moartea noastră la Dumnezeu, în fapt la cel care l-a și dat. Pe deasupra, în toate cele șapte versete citate avem descrierea clară a oamenilor care se află la ceea ce noi numim vârsta a treia, sau la bătrânețe. Aceștia sunt cei cărora le tremură mâinile și picioarele, care nu mai aud și care nu mai văd bine, cei care…

Așadar, ocolișul nostru n-a fost zadarnic. Explicând cum stă cu credința la bătrânețe, am aflat și ce se întâmplă de fapt cu duhul pe care ni l-a dat Dumnezeu: se întoarce la el. Drept pentru care putem spune că fiecare duh este hărăzit numai unei peroane, că altfel, în virtutea teoriilor care vorbesc despre reîncarnare și despre revenirea duhurilor în lume, ar trebui să putem vorbi despre un duh care rămâne cumva în lume, și după moartea unui anumit om, la un anumit moment dat. Ori, iată că slova Sfintei Scripturi face, pe drept cuvânt, lumină și în acest caz, deci și această ”teorie” o arată cu degetul. Drept pentru care putem vorbi despre o asemenea teorie ca despre una care nu este în deplină concordanță cu voia lui Dumnezeu și cu îndemnurile Sale, așa cum reies ele și cum ni se relevă din Sfânta Scriptură.

XXX

Am vorbit, așadar, despre ”credința” sau chiar despre Credința celor vârstnici, oameni care având revelația sfârșitului se întorc în Biserica anterior părăsită și sfidată și la Dumnezeul altădată nedreptățit de ei. Dacă unii își salvează astfel sufletul sau nu, numai bunul și milostivul Dumnezeu știe! Semnele noastre de îndoială n-au conotații lumești: ”Întoarce-te, suflete, la odihna ta, căci Domnul ți-a făcut bine. Da, Tu mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, ochii din lacrămi, și picioarele de cădere. Voi umbla înaintea Domnului, pe pământul celor vii” (Psalmul 116: 7-9).

Putem oare avea siguranța unui astfel de ”dialog” între un anumit vârstnic și Dumnezeu milostivul? Nu, cu siguranță nu! Și totuși, bunul Dumnezeu are – sau nu - știință de un astfel de dialog. Căci dacă în baza tuturor ”amintirilor” lumești omul  ajuns la bătrânețe se pocăiește în adevăratul sens al cuvântului, Dumnezeu îl va ierta pe acela și-I va și prilejui șansa deplinei mântuiri în Hristos Mântuitorul.

Într-o altă ordine de idei, vârstnicul îl întruchipează – în dimensiunea umană – pe înțelept, pe omul cu o anumită experiență. Sunt, totuși, toți vârstnicii noștri însemnul absolut al înțelepciunii lumești? Nu cumva dacă aceștia, de regulă oameni cu obiceiuri și tabieturi împământenite până la stare de lege, nu se dezic de întregul lor trecut, nu mai au șansa mântuirii personale? Ba, mai mult, în virtutea relațiilor interumane și îndeosebi a acelora dintre părinte și copil, nu devin ei real prilej de sminteală pentru propriile odrasle și cunoscuți? E demn să ne întrebăm asemenea pentru că ”legile sociale” n-au uitarea în ele. Un copil care-a crescut văzându-și părinții că se comport într-un anumit fel și că reacționează într-un anumit fel la ceva anume, chiar și față de Dumnezeu și Biserică, nu o să creadă nici-o clipă în ”trezirea” părinților săi. Mai mult, e posibil ca o primă acuză adusă acestora să fie cea de fățărnicie, de ipocrizie sau chiar de fariseism. De aceea, pe fondul unei reale lipse de dialog între generații, aici exemplificate prin relația părinte-copil, putem spune că AȘA se nasc monștrii, că așa reușeșsc oamenii să se dezbine și mai mult. Pentru că și neîncrederea în schimbarea cuiva în bine poate provoca aceluia o rană și poate fi prilej de îngenunchere a sa, sau măcar de clătinare în noua cale pe care a purces.

XXX

Vorbim, așadar. ”Despre SUFLET în timpul vieții omului și după moartea acestuia”. O viață care începe cu duh de suflare de viață peste o mână de țărână și o viață care se termină cu plecarea duhului la Tatăl Ceresc. Și, dacă vreți, o moarte care începe cu întoarcerea duhului la Dumnezeu, dar și o moarte care nu mai începe în condițiile păstrării duhului. Dar cum oar ear putea fi Duhul îndemnat să nu ne părăsească? Când prin viețuirea pământeanâ ne-am asigurat o viață veșnică, duhul cu ajutorul căruia ne-am născut nu ne va mai părăsi. Pentru că, după cum arătam și mai devreme, la moartea noastră duhul se întoarce la Cel ce ni l-a și dat. Asta înseamnă că în condițiile în care ne-am asigurat viața veșnică, după ”rețeta” lui Dumnezeu și nu a noastră, Duhul rămâne al nostru și numai al nostru. Cu o precizare în plus: îndeosebi în cartea Apocalipsei ni se vorbește că la a doua venire a Mântuitorului Hristos vor învia absolut toți morții. Este, putem spune, o judecată preliminară. Abia după aceea urmează înfricoșatoarea judecată, și abia în funcție de stare în care vom fi găsiți atunci vom beneficia sau nu de viața veșnică. Adică vom trăi sau vom muri. Drept pentru care putem spune că în timpul pământenei noastre vieți n-ar trebui să fim atât de nemernici și de inconștienți pre cît suntem. Căci numai viața sau moartea veșnică viitoare ne-o decidem în asemenea moment lumești, ci și soarta duhului pe care Dumnezeu ni l-a dat la naștere. Deci, avem tot ceea ce ne trebuie pentru ca să putem vorbi de o responsabilitate deosebită în viața fiecăruia dintre noi, și să subliniem importanța cu care ne tratează și ne privește bunul Dumnezeu pe fiecare dintre noi. Lucru de altfel foarte bine subliniat în toată Sfânta Scriptură, când ni se spune răspicat că ”un om este mai important decât o lume întreagă înaintea lui Dumnezeu”, dar și din pilda dată de Mântuitor, când a spus că e bine să lași toate oile în staul și să pleci s-o cauți pe cea rătăcită. Cu toate acestea, inconștiența are loc la masă cu regale și chiar loc întâi în sinagogi.

XXX

De multe ori, mai vârstnicii noștri se cred superiori nouă și au ca fals argument înțelepciunea. Eu sunt de accord că ceea ce numesc ei înțelepciune este de fapt experiență de viață, o experiență în baza căreia reacționează adesea exact așa cum trebuie. Această diferență face în fapt diferența ăntre tineri și vârstnici. În timp ce ei, deoarece de-a lungul vieții lor s-au lovit de multe situații identice, din care au învățat, un tânăr, confruntat fiind cu aceeași situație ezită între mai multe căi de soluționare. La un moment dat chiar având un soi de siguranță că pe absolut oricare din căi ar lua-o oricum ar fi bine. Lucru extrem de incorect.
Share:

Festivalul International de Creatie ”Vrancea literară” 2017. Premianții

Festivitatea de Premiere va avea loc la Casa de Cultura ”M. Eminescu”-Panciu, la ora 10, pe data de 28 octombrie 2017(sambata).



Share:

Fiecare lectură a unei cărți reînoiește textul în imaginația noastră

Al Florin ŢENE

În general, biblioteca este o lume văzută prin miile de ochi ale autorilor. Iar Emerson spunea că este un cabinet magic în care există multe spirite vrăjite. Înţelegem lumea prin ochii autorilor şi prin spiritul de percepere al cititorului. Când citim o carte, este o întâlnire a acesteia cu cititorul său, atunci se declanşează actul estetic. Altfel cartea este un obiect mort. Însă, remarcăm, că aceeaşi carte se schimbă, din moment ce noi suntem în permanentă schimbare. Vorba lui Eminescu din Glossa: „Vremea trece, vremea vine/ Toate-s vechi şi nouă toate “, sau cum zicea Heraclit: „Omul de ieri nu este omul de azi, iar cel de azi nu va fi cel de mâine”. Iar dacă noi, cititorii, ne schimbăm necontenit, pot spune că fiecare lectură a unei cărţi, fiecare recitire, fiecare rememorare despre această carte în imaginaţia noastră reânoieşte textul. Când eram la vârsta de 14 ani citeam cu plăcere cărţile lui Jules Verne, iar la 21 de ani „Martin Eden” ,de Jack London. Carte pe care am citit-o până la 30 de ani de cinci ori. Azi, nu mai am aceleaşi emoţii estetice la cărţile autorului romanului „Insula misterioasă “, iar romanul „Martin Eden “ nu mă mai îndeamnă la experienţe scriitoriceşti. În concluzie şi o carte, nu numai noi, poate fi considerată „râul schimbător”, de care făcea vorbire Heraclit.

Această constatare ne poate conduce la doctrina lui Benedetto Croce - şi anume ideea că literatura este expresie. Iar aceasta ne duce la o altă doctrină a  criticului italian, care, spune: dacă literatura este expresie, iar literatura este alcătuită din cuvinte. Atunci şi limbajul este un fenomen estetic. Spunem, spre exemplu, că spaniola este o limbă sonoră, că româna o limbă semi-sonoră, că rusa îşi formează cuvintele în cerul gurii, că engleza este o limbă cu sunete variate, că latina are o distincţie aparte la care aspiră toate limbile apărute după aceea. În concluzie, aplicăm la limbi categorii estetice. În general, se presupune, în mod eronat, că limbajul corespunde realităţii- acest fapt atât de misterios căruia îi spunem realitate.Dar, limbajul este altceva. Este o creaţie estetică. Nu este nicio îndoială, dovadă este că atunci când studiem o limbă, când suntem obligaţi să vedem cuvintele de aproape, le simţim ca fiind frumoase sau nu. Este ca atunci când studiem o limbă, când aprofundăm cuvintele şi gândim că acest cuvânt este urât, sau celălat frumos, acesta este greoi...

Croce spunea că poezia este o expresie şi pentru faptul că un vers este o expresie şi fiecare din părţile din care este alcătuit versul, fiecare cuvânt, este expresiv prin sine însuşi. Poezia este întâlnirea cititorului cu cartea, lectura cărţii, descoperirea cărţii ca text şi nu ca obiect. Există altă experienţă estetică şi anume momentul, destul de surprinzător, în care poetul concepe opera, în care el descoperă sau inventează opera.

Bradley spunea că unul din efectele poeziei este să fie acela de a da senzaţia, nu de a fi găsit ceva nou, ci de a ne fi amintit ceva uitat. Când citim un poem bun, să zicem „Castelui” de Alexandru Macedonski, gândim că şi noi am fi putut să-l scriem după ce-am văzut Castelul Bran, deci acest poem preexista în noi. Astfel, ajungem la definiţia platoniană a poeziei: „Acest lucru gingaş, înaripat şi sacru”.

Când poezia este ceva ce se simte, la fel şi proza, şi dacă cineva nu o simte, dacă nu aveţi sentimentul frumosului, dacă o relatare nu vă stârneşte dorinţa de a şti ce s-a întâmplat după aceea, atunci acel autor nu a scris pentru  dumneavoastră.


Share:

Piatră

Mladin CRISTIAN 

Închis stă Adevărul:
Opac sentiment uitat în adâncuri,
Viaţă încremenită în aşteptare
Pulsând amintiri uitate.

Ascund în veşnice forme
Vise umane repetate de-a valma,
Şirag despletit al haţişului de ieri
Pe cărarea spre nicăieri a lumii.

Ascut diamantul de ieri
În forme ciudat de abstracte,
Intense trăiri dinspre noapte
Cărbune fragil din Neant.

Share:

Adie vântul

Mladin CRISTIAN 

Cer şi luceferi se-ngână în noapte...
Căldura pământului trezeşte chemări
Spre margini de galbene lanuri,
Vântul şi apa albastre-s visări.
Pe umerii-ţi  goi pogoară şoapte...

Uniţi cu pământul ,privim către boltă
Şi-o ploaie de stele se scurg peste noi.
Cu gust de vară tăcerea ascultă.
Adie şi vântul pe sânii tăi goi...

Agale,pe formele-ţi ronde
Mâna dezmiardă a ta fină piele,
Prin părul moale ce mă cuprinde
Aud galaxii printre stele.

Doar greierii cântă şăgalnic
Pe câmpul aprins de dorinţă.
Iar maci de culoare încinsă,
Pe trupuri suspină năvalnic.

Pe sâni şi pe pântec,
Pe coapse pietroase,
Mirosul de vară persistă pribeag
Natura vibrează prin cântec,
Şi trupuri ce se atrag.
Share:

PE AICI NU SE TRECE! MARELE RĂZBOI ÎN DOCUMENTE ŞI OBIECTE DE PATRIMONIU

Muzeul de Istorie "Paul Păltănea" Galați în colaborare cu Muzeul de Istorie "Teodor Cincu" Tecuci şi Asociaţia "Tradiţia Militară" vă invită joi, 19 octombrie 2017, ora 1200 la vernisajul expoziţiei PE AICI NU SE TRECE! MARELE RĂZBOI ÎN DOCUMENTE ŞI OBIECTE DE PATRIMONIU.

Primul Război Mondial (1914-1918) a fost probabil cea mai nimicitoare înfruntare a tuturor timpurilor în care state de pe întregul glob pământesc au fost implicate fie de partea Antantei, fie de cea a Puterilor Centrale. România a intrat în război, în anul 1916, după doi ani de neutralitate, alături de Antanta, pentru eliberarea Transilvaniei de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar şi alipirea ei la Vechiul Regat.

Expoziţia organizată de muzeograf Mariana-Delia Pohrib relevă prin intermediul fotografiilor, brevetelor militare, medaliilor, costumelor militare, armelor albe și de foc, crâmpeie din Primul Război Mondial. 

„Sângele eroilor căzuți în luptele Marelui Război să fie pentru tine, o, frumoasă Românie, sămânța de noi virtuți, în așa fel încât copiii tăi să fie mereu demni de părinții lor și gata să-ți apere pământul sacru, atât de des invadat, dar în cele din urmă întregit prin efortul ultimelor generații”.(Generalul Henri Mathias Berthelot)

Evenimentul se va desfăşura la Muzeul "Casa Cuza Vodă", str. Al. I. Cuza, nr. 80.
Share:

O Seară brăileană în cadrul Salonului Literar „Axis Libri“ din Galați

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia“ Galați vă invită joi, 17 octombrie 2017, ora 17:00, la o Seară brăileană, în cadrul Salonului Literar „Axis Libri“, manifestare culturală organizată săptămânal în Sala de lectură „Mihai Eminescu“, la sediul central.

Evenimentul va cuprinde lansarea următoarelor volume: „Note de lector”, autor Dumitru ANGHEL; „Gherghina”, autor Jenică CHIRIAC; „Fabule: Povețe cu multe fețe”, autor Alexandru ENE; „Câmpia din noi”, autor Tudorița TARNIȚĂ; „Dirijorul de cuvinte”, autor Mihai VINTILĂ.

Moderatori vor fi Theodor Parapiru și Zanfir Ilie.

Share:

STEF expune la Secția de Etnografie a Muzeului Brăilei

Sambata 21 octombrie 2017 la ora 12.01 In Muzeul de Etnografie din Str.Polona nr.14,artistul plastic brailean DUMITRU STEFANESCU - STEF expune ARMONII PASTELATE. Cu ocazia aniversarii zilei de nastere si a celor 45 de ani de creatie artistica,cele 60 de lucrari de grafica vor fi donate muzeului.

Absolvent al Scolii primare nr.16, gimnaziale nr.25, Liceul N. Iorga, al Scolii de arte plastice"Vespasian Lungu"clasa regretatului profesor Mihail Gavrilescu-sectia pictura, al Institutului de Marina Civila din Constanta,a expus pana in prezent 21 de expozitii personale.Debutul expozitional in pictura a avut loc in anul 1972,in grafica satirico-umoristica in 1992, iar in pictura naiva din 1997.

" ....Compozitiile ample  ale artistului plastic Dumitru Stefanescu-STEF reprezinta peisaje si imagini din satele noastre cu un aer melancolic si cu o adanca maiestrie a griurilor, al luminii de multe ori palida dinlauntrul materialal universului. Privind o expozitie al artistului vei dori mereu sa te intorci ca si mine mereu si mereu in alte dimineti de toamna aramie sa privesti aceste lucrari, sa-ti umpli gandurile si privirea de sentimente, sensibilitate si o inaltatoare noblete,identica cu ultimele raze ale soarelui,ridicate peste padure si sat,topind pentru ultima oara brumele si mangaind ca o adiere de vant gutuile cu puf de pui tomnateci..." a specificat criticul de arta bucurestean Eugenia Dumitriu.

Detine numeroase premii nationale, internationale, medalii, trofee, diplome, plachete, pliante si albume de pictura si caricatura.Mentionam cateva: Medalia de aur Doctor Humoris Cauza la caricatura, Medalia de aur a Brailei si Diploma deexcelenta din partea Primariei Braila, Diploma de onoare din partea Directiei de cultura Braila pentru promovarea artei brailene in lume.

Share:

Festivalul internaţional de creaţie literară Vis de toamnă, Ediţia a V-a

Societatea Culturală Apollon-România vă invită să participaţi la Festivalul internaţional de creaţie literară “Vis de toamnă”, Ediţia a V -a, poezie şi proză scurtă, 10 octombrie – 25 noiembrie 2017

REGULAMENT - Textele se trimit în perioada 10 octombrie – 25 noiembrie 2017, la adresa de e-mail a revistei Apollon: ro.tv.kalin@gmail.com Câte 10 – 12 poezii sau 3 - 4 proze, în limba română, de maximum 15 pagini în document word, A4, caracter de 12, Times New Roman, la 1 rând, obligatoriu cu diacritice, însoţite de o fotografie bust a autorului. Dacă aceste cerinţe nu sunt respectate, textele în cauză nu vor intra în concurs. Textele participante la concurs nu trebuie să mai fi fost publicate anterior (pe suport de hârtie sau on-line). Nu este permisă mediatizarea textelor pe parcursul desfăşurării concursului, chiar dacă nu va exista şi un vot al publicului. Concurenţii vor trimite în e-mail numele şi adresa de domiciliu, pentru trimiterea premiilor, după concurs. La concurs pot participa toţi scriitorii de limbă română, indiferent unde sunt stabiliţi. Jurizarea se face între 25 şi 30 noiembrie 2017, iar anunţarea câştigătorilor se va face de Ziua Naţională a României - 1 decembrie 2017, urmând ca premierea să se facă în cadrul celei de-a XV -a Ediţie a Festivalului de colinde populare româneşti „Deschide uşa, creştine!”, organizat la Urziceni, în data de 17 decembrie a.c., ora 16.

PREMII - Trofeul "Apollon-România" - pentru literatură; Diplome; Publicarea în revista Apollon pe parcursul anului. 2018; Cărţi cu autograf din partea membrilor juriului; Promovare pe site-urile partenere; Lucrările premiate în concurs vor fi publicate într-un volum special editat cu această ocazie, volum aflat la a V -a apariţie.

JURIUL - Preşedintele juriului - Emil Lungeanu, Vicepreşedinte: acad. Nicolae Dabija (R. Moldova); Membrii juriului: acad. Vasile Tărâţeanu (Ucraina); Vasile Căpăţână (R. Moldova); Cătălina Stroe (Canada);Victor Voinicescu Sotski (Franţa); George Călin (România).

Share:

Festivalul de literatură Romulus Guga 2017

Asociaţia pentru Descoperirea, Susţinerea şi Promovarea Valorilor Cultural-Artistice şi Profesionale, Direcţia pentru Cultură Mureş, Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş, Şcoala Gimnazială "Romulus Guga", revista "Vatra veche", Editura Nico, cotidianul „Cuvântul liber” organizează FESTIVALUL DE LITERATURĂ „ROMULUS GUGA”.

În program: Târgu-Mureş, miercuri, 18 octombrie 2017, ora 14,00, Şcoala Gimnazială „Romulus Guga”: Evocare Romulus Guga – poetul, prozatorul, dramaturgul, publicistul, Concurs Judeţean de organizat de Şcoala Gimnazială „Romulus Guga”- Festivitate de premiere.

Festivitate de premiere a laureaţilor, scriitori consacraţi (Manuscrise, volume).
Răstoliţa, Joi, 19 octombrie 2017, ora 12,00, Întâlnire literară cu scriitori mureşeni, evocare “Romulus Guga şi Răstoliţa”
Reghin, joi, 19 octombrie, ora 17,00, Romulus Guga – contemporanul nostru, întâlnire literară cu scriitori mureşeni.

Notă. Concursul este destinat autorilor mureşeni.
Share:

Andrada-Cosmina Posedaru lansează trei cărți

Biblioteca Județeană “Panait Istrati” Brăila anunță lansarea cărților ”Ochiul pisicii”, „Capcana păianjenului” și „Necunoscutul” ale tinerei autoare Andrada-Cosmina Posedaru.  Evenimentul va avea loc vineri, 20 octombrie 2017, ora 17, la Sala “Fănuș Neagu” a Bibliotecii Județene, Piața Poligon nr. 4.

Andrada-Cosmina Posedaru este o scriitoare aflată la început de drum, cu trei proiecte literare finalizate până în prezent. Pe site-ul personal, autoarea face o scurtă prezentare a cărților scrise până în prezent:

“Ochiul pisicii” este cartea sa de debut, un roman bine primit de public. “Un caz aparent simplu se complică atunci când o dispariție se transformă într-o crimă. Un detectiv nonconformist împreună cu o jurnalistă feroce merg pe urmele criminalului și se amestecă fără să vrea într-un mister periculos.”

“Capcana păianjenului” prezintă povestea unui medic legist cu “o viață destul de fascinantă, mai ales atunci când trebuie să faci și munca de investigator. Uneori însă și cele mai strălucite minți cad în capcană. Și cu cât victima este mai greu de prins, cu atât este mai apetisantă”.

Romanul „Necunoscutul” o are în centrul său pe Aria, a cărei “viață se schimbă atunci când fiecare mișcare a sa este urmărită de către o umbră a nopții. Suferința ei îi creează plăcere, iar dorința de a o controla este un pericol pe care necunoscutul și-l asumă.”

Share:

Litera13 nr.12/2017


Share:

Lansare de carte cu... repetiție

Jenică CHIRIAC

Marți, 12 septembrie, 2017, la Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Ana Aslan”, Brăila, a avut loc lansarea romanului „Amurg”, semnat de scriitorul teleormănean Valeriu Ion Găgiulescu. Au vorbit despre carte și autor Dumitru  Anghel, profesor, publicist, critic  literar și muzical, membru al U.S.R. și Mihai Vintilă, scriitor, editor și redactor. Prima ediție a acestui roman a fost tipărită la Editura „Opinia”, Brăila, în anul 2008. Tot atunci, la Cercul Militar  a avut loc lansarea, împreună cu volumul de versuri „Potcovarul lui Pegas” (acesta într-o formulă nonconvențională).

Anul acesta, 2017, autorul a revizuit textul ediției princeps și l-a tipărit la Editura InfoEst, din Siliștea, județul Brăila.

Aceste informații vin să explice titlul cronicii pricopsite și, în niciun caz, nu aspiră la calitatea de reportaj. Subliniem doar, că Dumitru Anghel, coleg de elementară cu autorul, cronicar avizat atât al biografiei acestuia, dar și al operei literare, a avut un expozeu de suflet.

Recitind romanul în această a doua ediție am avut surpriza de a-mi aminti o seamă de evenimente povestite, dar și unele personagii. Pretextul construcției epice este întâlnirea, pusă pe seama hazardului, dintre trei personagii-simbol, reprezentând armata, școala și sănătatea. Aceștia, beneficiari ai unui sejur la tratamente într-o stațiune balneară, ocupă aceeași cameră și, firesc, în asemenea circumstanțe se stabilesc canale de comunicație interumană. Între două proceduri de tratament, în așa-zisul timp liber, cei trei convivi dialoghează pe teme diverse. Interesant că autorul nu insistă pe dialog ca formă de expresie literară, cât mai ales, pe monologul interior. Povestirile, aparent fără legătură între ele, analizate, se  constată că au trăsături comune. În primul rând se referă la evenimente de viață inedite, desprinse de comunul cotidian. Spre pildă, nu toată ziua-bună ziua întâlnim piloți de avioane răniți, intrați pe mâna unor șătrari care-i convertesc, fără drept de apel la legea țigănească!

O altă coincidență ideatică se rezumă la tragismul situațiilor cu finalități nu dintre cele mai fericite. Se degajă un fel de fatalitate, lectorul căzând pe gânduri, obligat fiind să accepte destinul implacabil, după principiul că omul este sub vremi și nu invers.

Întâmplările de viață sunt descrise cu acribie, înlănțuirea cauză-efect are logică și de aici apare senzația de autentic.

Autorul nu intenționează să dea lecții de morală, nu este didacticist. Din loc în loc își pune interlocutorii să reflecteze cu bun simț, să exprime verdicte de generalitate. Orice lector, cât de cât moral își va pune aceleași întrebări. Unii se vor dovedi oripilați de involuțiile de caracter ale unor eroi. Cum să nu condamni pilotul devenit șătrar pentru crima săvârșită cu sânge rece asupra unui suflet nevinovat? A fost proba de foc în fața bulibașei care recunoaște convertirea deplină prin această faptă abominabilă : „Ha, să moară mama, să-nnebunesc dacă ți-a  tremurat mâna, mânca-ți-aș! Până acu doar ai furat și ai mințit. Nu erai un țigan complet! Acu abia ești de-ai noștri. Cu sânge se iscălește încrederea noastră!” (pag. 70).

Nu este tot! A ajuns în satul natal, pe când mama lui a murit, era ziua înmormântării. Pilotul-țigan, în bufetul satului află de nenorocire, neîndrăznind să se  desconspire, scoate din chimir trei-patru monede de aur, aruncându-le pe tejgheaua cârciumarului : „Ia, măi... vere... să-i faci moartei o pomenire ca lumea!... că am avut și eu o mamă, ... odată!...(pag 71). Dezumanizare?!  Frică de pedeapsa staborului țigănesc?! Nesimțire?! Amorțire sentimentală?! Toate la un loc?! Lectorului îi revine misiunea de a încerca deslușirea misterului!

Spuneam, anterior, despre trăsături comune  secvențelor  de viață povestite de convivi. Alta este evidentă! Deznodământ, pe cât de neașteptat, pe atât de dureros. Se poate acuza romanul (și autorul!) de manipulare negativistă?! Evident că nu! Ni se prezintă viața în nuda sa realitate. De altminteri, însuși autorul scrie, pe undeva, că „viața bate cartea”.

Ies în evidență trăsături de caracter negative precum: lipsa de scrupule, abuzul de putere, minciuna, infatuarea grobiană, lăcomia de arginți, trădarea, adulterul, sexualitatea anormală și perversă, slugărnicia și câte altele vor mai fi existând, care murdăresc fața și sufletul faunei umane. Pe drept cuvânt, autorul Valeriu Ioan Găgiulescu nu le înfierează, nu le dezavuează ci le prezintă cu acuratețe.

Temporal, acțiunile descrise în roman se petrec în timpul celui de-al doilea război mondial, altele, în epoca de aur sau după 1989. Eroii povestitori, pacienții din stațiunea balneară și-au împletit destinele acum, în zilele noastre. Ei redau faptele liber, neinhibați de restricții ideologice, unele trăite de ei înșiși, altele aflate din folclor.

Narațiunea - și aceasta este  meritul autorului - se adaptează firesc la jargonul profesiilor celor trei prieteni, din armată, din mediul spitalicesc ori din învățământ.

Un personaj-cheie în jurul căruia gravitează destinele celor trei este odios. La situațiile  de viață descrise în roman s-ar potrivi lozinca unor demonstranți „La vremuri noi-tot noi!” În adevăr, aducând acțiunea către zilele noastre, autorul analizează critic și obiectiv noile stări de fapt.

Conviețuirea de trei săptămâni sub același acoperământ, timpul petrecut împreună la masă, excursiile puse la cale cu autoturismul  creează o legătură de prietenie, de altfel efemeră. Deși, în aceste situații, partenerii se  angajează în a menține relațiile și după sejur, viața a demonstrat că, de regulă, ajungând fiecare în mediul său, cu preocupările și cercurile de cunoștințe și prieteni, uitarea  se insinuează treptat. Rar se pot prelungi prieteniile din spitale ori din stațiuni. În  cazul nostru, cei trei convivi, în adevăr, au găsit căi de comunicare și, la sfârșitul perioadei au decis să pecetluiască buna relaționare într-un cadru festiv. Drept urmare, au ales un restaurant semi-deschis, de „fițe”.  Dintr-un separeu așteaptă să li se ia comanda. Așteptare zadarnică! Află, în cele din urmă, de ce tot personalul era concentrat într-un loc anume. Acum se produce declicul final, cheful fiind spart înainte de a începe. Se retrag fără glorie din stabiliment! Dezvăluirile din monologurile interioare fac lumină în mintea lectorului. Surpriza nu este mică! Noi ne abținem de a o pune pe tapet spre a nu strica plăcerea lecturii!

Titlul romanului „Amurg” ridică ceva probleme de interpretare. Fără doar și poate, se cuvine a abandona ideea unui amurg natural, a acelei perioade a zilei. Mai degrabă sensul figurat de bătrânețe, sensul vieții! („Mi-aștept amurgul” de Lucian Blaga)

Ori, cine poate ști? Valeriu Ion Găgiulescu  s-o fi gândit la un sens mai larg? Faptul că autorul a decis reditarea romanului în formă revizuită demonstrează atașamentul de suflet față de acest „copil” rezultat din străfundurile conștiinței sociale a autorului.

Lectura cărții dă, fără doar și poate, satisfacții estetice și... nu este puțin lucru!

din ciclul Cronica pricopsitului
Share:

Livia CIUPERCĂ, Corina MATEI GHERMAN și Violeta Daniela MÎNDRU la Salonul Literar Axis Libri din Galați

Biblioteca Județeană „V.A. Urechia“ Galați vă invită joi, 12 octombrie 2017, ora 17 la Salonul Literar „Axis Libri“, manifestare culturală organizată săptămânal în Sala de lectură „Mihai Eminescu“, la sediul central. Evenimentul va cuprinde lansarea următoarelor volume: „Teodor Al. Munteanu. Restitutio” și „Smulți de Covurlui”, autor Livia CIUPERCĂ; „La margine de meditație”, autor Corina MATEI GHERMAN; „Secretele magnoliei”, autor Violeta Daniela MÎNDRU. Moderatori vor fi Theodor Parapiru și Zanfir Ilie.
Share:

Ion Volcu - cartea veche la Brăila

Mihai VINTILĂ 

Cartea veche a fascinat scriitorii din toate timpurile. Ea este ca o fereastră deschisă spre alte lumi. Prin ea putem arunca o privire în trecut pentru a vedea cum se trăia, cum se muncea, cum era viața și mai ales ce conta în acele vieți. Pornid de la iubirea pe care o poartă cărților vechi Ion Volcu ne aduce în atenție adevărate bijuterii tipografice în volumul său Carte veche la Brăila 1612-1830.

În realizarea demersului său autorul s-a bazat pe colecția cărților de patrimoniu aflate în proprietatea Bibliotecii Județene Panait Istrati Brăila cât și pe cele aflate la Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Brăila.

Din nota introductivă Ion Volcu descrie drumul sinuos al proprietarilor pe care unele din aceste cărți l-au avut până a ajunge la cele două instituții. Dincolo de vicisitudinile vremurilor rămân aceste adevărate bijuterii ale tiparului.

Structurată pe două capitole primul intitulat carte veche românească 1673-1830 iar al doilea carte veche străină 1612-1750 volumul semnat de Ion Volcu aduce pe lângă informațiile tehnice de specialitate o inedită abordare. Astfel fiecare carte veche prezentată este bogat ilustrată atât cu pagina de gardă cât mai ales cu imagini din cuprinsul ei. Avem astfel posibilitatea de a descoperi vinete, gravuri, xilogravuri, imagini și hărți. Unele din acestea beneficiează de o lucrătură inedită și laborioasă demne de cele mai mari nume din domeniu.

Mergând în prezentare în pașii clasici, care sunt foarte tehnici, Ion Volcu își permite ieșirea din această haină strictă și introduce informații suplimentare precum link-urile spre siteuri unde se pot găsi informații suplimentare legate de volumule prezentate. Mai mult, reușeste să nu plictisească mai ales pentru că scrisul este bine întrerupt de imagini de o calitate foarte bună. Trebuie să facem precizarea că acestea au fost prelucrate de Laurian Onofrei care de altfel semnează și coperta. Felicitările mele pentru excelenta munca depusă.
Pentru a crește accesibilitatea volumului autorul introduce un Glosar unde explică termeni tehnici pentru publicul larg.  Astfel putem afla ce înseamnă antrelac, bucoavnă, minei sau triod.

Mai avem un indice alfabetic de autori, un indice alfabetic de editori și tipografi precum și un indice  de gravori și pictori și un indice alfabetic de traducători. Volumul se încheie cu o bibliografie și un web bibliografic la fel de folositoare.

Ion Volcu a pornit din start cu o serie de avantaje care l-au ajutat în realizarea acestei minunate cărți. Este în primul rînd un expert în domeniu, un bun cunoscător al limbii ruse și al slavonei. Tot acest bagaj l-a folosit pentru a realiza una din cele mai interesante și mai bine realizate cărți din punct de vedere grafic pe care editura Proilavia le-a publicat în ultimii ani. Felicitări!

Ion Volcu, Carte veche la Brăila 1612-1830, Brăila, editura Proilavia, 2016, 216 pagini.
Share:

Brăileni invitați la Salonul revistei Spaţii culturale din Râmnicu Sărat

Sâmbătă 4 noiembrie 2017 de la ora 10 va avea loc la Centrul Cultural Florica Cristoforeanu din Râmnicu Sărat o nouă ediție a Salonului revistei „Spaţii culturale” unde sunt invitați scriitori din Brăila și membrii Mișcării Litera13.

Se vor lansa cărțile

Picături de rouă - Frățilă Genovel-Florentin, editura Rafet, Rm.Sărat
Prezentarea critică va fi făcută de Valeria Manta Tăicuțu.

- Dirijorul de cuvinte - Mihai Vintilă, editura InfoEST, Siliștea-Brăila
Prezentarea critică va fi făcută de A.G.Secară.

Vor fi momente de recital poetic și momente de muzică.

Salonul se doreşte a fi o încercare de coagulare a ceea ce este mai valoros în plan literar râmnicean şi o mai strânsă colaborare cu scriitori din alte centre de cultură din judeţ şi din ţară, aşa cum a declarat Valeria Manta Tăicuţu la deschiderea primei ediţii.

Share:

Muguri de bonsai/Peste vara fierbinte - Poeme haiku

Virgil ANDRONESCU 

Poeta Tudorița Tarniță revine în fața publicului brăilean cu o nouă lansare de carte, de această dată cu un gen de poezie cu formă fixă, tradițional japoneză, haiku. Prin volumul de față, intitulat Muguri de bonsai, se poziționează În verdele crud din care Pocnesc muguri de soare  și din care Cad flori de cais  dincolo de Treceri peste Timp și de Lujerii de trandafir care îi Inundă seara. Aceste Treceri de timp sunt înmuguriri de vers ce Ies din Edenul /Cuvintelor rotunde/Ca dintr-un altar…

Tudorița Tarniță urmează drumul poeziei haiku pe o cărare bătătorită de poeți consacrați ai literaturii române cum ar fi: Ștefan Augustin Doinaș, Marin Sorescu, Aurel Rău, Mihail Diaconescu, Vasile Smărăndescu, Ion Acsan. Poeta ni se destăinuie prin instantanee ale unor realităţii, punându-ne în față fotografii ale trăirilor care au însoțit-o încă din copilărie: Copilăria -/Amintire de suflet/ Cu părul bălai. Prin acest nou volum autoarea ne înștiințează: Mă vindec de vis/Cu ochii înlăcrimați/De așteptare… Și cum să nu fie o vindecare a unui vis ce a avut de așteptat în sertarul sufletului…?! Și, iată că poeta Înghesuie verbul/În cioburi de cuvinte/Ca într-o scoică, adăugând cărții de față creații din ultimul Timp: Am pierdut drumul / Spre casa părintească. /Frați rătăcitori sau Dumnezeul meu /A plecat în concediu/De la o vreme.

Dincolo de originalitate, important este că folosește cuvinte care penetrează sufletul, îl mișcă, creând o intensă stare emoţională de bucurie și optimism, dând o frumuseţe și-o armonie aparte versurilor. Volumul Muguri de bonsai se naște din etern, din ceea ce există statornic; poeta vorbește depre atemporalitatea naturii, dar și despre un Popas în curtea/Ancorată de vise./Copilărie; efemerul, vremelnicia, dimensiunea trecătoare a naturii și puterea inteligenţei umane; despre toate acestea scrie uneori cu patos iar alteori profundă melancolie. În integralitatea sa, volumul de haiku-uri, exprimă- după cum spunea Jose Luis Borges, În chip nelămurit,/cărți, planșe, chei/îmi împărtășesc soarta.

Destinul poetic al Tudoriței Tarniță înmugurește precum un Cântec de veghe /Peste copaci înfloriți/…/Ca o trecere /Peste câmpia cu maci. A crea un bonsai  ( din poeme haiku ), este o artă și presupune o viziune specială ( asupra propriului trecut: Greierii sapă/Galerii prin visele/ Copilăriei ) și de perspectivă ( asupra destinului personal: Negura ceții/Scrijelește cumpăna/ Orizontului ), dar înainte de acestea trebuie o imaginație asupra viitorului, ne pierzând din vedere caracteristica specială de construcție ( de 17 silabe în 3 versuri împărţite 5-7-5 ) a haiku-ului: Muguri de bonsai/Peste vara fierbinte -/Poeme haiku. 

Share:

Teo Cabel - Labirintul


Teo Cabel,
Labirintul,
editura Brumar,
Timișoara, 2017
Share:

Concursul Naţional de Literatură „Ioan Slavici” 2017

Revista de cultură „Tribuna”, instituție sub autoritatea Consiliului Judeţean Cluj, organizează a cincea ediţie a Concursului Naţional de Literatură „Ioan Slavici”. Concursul conţine două secţiuni: roman și proză scurtă.

Pot participa autori de toate vârstele, cu sau fără volume personale publicate, cu condiţia ca textele trimise pentru concurs să fie inedite. În cazul romanului, se va trimite un fragment de maximum 20 de pagini; pentru proza scurtă, numărul textelor rămâne la latitudinea autorului, cu condiţia ca acestea să nu însumeze mai mult de 20 de pagini.

Juriul va fi format din personalități literare clujene și redactori ai revistei „Tribuna” – critici literari şi prozatori. Premiile constă în publicarea textelor în revista „Tribuna”. Festivitatea de premiere şi manifestările adiacente concursului se vor desfăşura la Cluj-Napoca, la o dată care va fi anunțată ulterior și la care premianții concursului vor fi invitați.

Materialele vor fi expediate prin email, ca documente atașate, pe adresele redactiatribuna@gmail.com Nu se acceptă scanări după manuscrise sau texte inserate în corpul mesajului trimis. Autorii sunt rugați să precizeze că participă la Concursul „Slavici” și să specifice secțiunea la care se înscriu – roman sau proză scurtă.

Lucrările pot fi trimise până la data de 31 octombrie 2017. Informaţii suplimentare la tel. 0264-591498.
Share:

USR- Filiala Bacău- Cenaclul Lira21.Premiile pentru Proiectul Seri Literare. Să ne cunoaștem scriitorii și Proiectul CARTEA ANULUI 2016

USR- Filiala Bacău- Cenaclul Lira21

Petre Isachi- critic literar de onoare
Viorel Savin- inițiatorul Proiectului 2017-ANUL OVIDIU
Mădălina Rotaru- proiectul Seri Literare
Mioara Băluță- proiectul 2017-ANUL OVIDIU și Revista 13Plus
Ramona Roman- debut poezie
Sorin Coadă- proiectul Seri Literare
Carina Vădăvoiu- literatură tineret
Teodora Puiu- literatură tineret
Mara Paraschiv- proiectul Seri Literare
Eugen Verman- proiectul Seri Literare
Costel Hongu- proiectul Seri Literare care l-a ambiționat să scrie și să publice poezie.

CARTEA ANULUI- cuprinde cărți prezentate și discutate la Seri Literare:
1. Grigore Codrescu- cartea anului critică Literară- Personalitățile timpului și contemporanii noștri- Editura Corgal Press Bacău
2. Atena Ivanovici- cartea anului- Frica de poezie-artbook, 2016
3. Rodica Dascălu-cartea anului- dansul vieții-artbook, 2016
4. Ioan Neacșu- critic literară- Oglinda retrovizoare
5. Constantin Leonte- Anotimpuri provizorii- rovimed
6. Nicolai Tăicuțu- Pesemne că nu despre mine este vorba, valman, 2016
7. Mihaela Băbușanu- Cu Mercur in exil”, Ed.Ateneul scriitorilor, 2016
8. Constantin Jurebie- O, tempora, ed. Egal
9. Tincuța Horonceanu Bernevic- Copilul furnică, eLiteratura, 2016, București
10. Mihai Ceucă- Urbea cu parfum de epocă, Magic Print, 2016.
11. Ion Timaru- . spre stele- rovimed, 2016
12. Cornel Galben- 1000 de pași, Editura Corgal Press, 2016
13. Violeta Savu- Franjuri, ed. Tracus Arte, 2016
14. Ksatriya - Sever Bodron- Florin Dura- docucenter, 2016
Share:

Recitalul "O calatorie in lumea dansului" în sala de concerte a Palatului Lyra Brăila

Filarmonica "LYRA-GEORGE CAVADIA" Braila, in parteneriat cu Fundatia Culturala "ARIODANTE", organizeaza sambata 14 octombrie 2017, incapand cu ora 18:30, in Sala de Concerte a Palatului "Lyra", recitalul "O calatorie in lumea dansului", sustinut de Ansamblul "Musica Viva", in interpretarea lui FLORIN MITREA - violoncel si ANDREEA BUTNARU - pian.

Concertul "O calatorie in lumea dansului" are ca tematică unele din cele mai frumoase pagini scrise pentru violoncel şi pian, lucrări inspirate din tradiţia dansului european şi sud-american. Pornind de la intonaţiile populare, marii compozitori reprezentaţi în acest recital au dat viaţă unor piese de factura clasică, create pentru două instrumente nobile, care vă vor atrage într-o călătorie pe mai multe meridiane. Muzica este însoţită de o povestire spusă de pianista Andreea Butnaru – un periplu printre tradiţii sonore, împletite cu întâmplări din biografia creatorilor şi cu poveşti imaginare ale interpreţilor acestei muzici.

Programul:
Dmitri Şostakovici – Scherzo din Sonata pentru violoncel şi pian în re minor
Robert Schumann – Piese în ton popular
Astor Piazzolla – Oblivion şi Milonga
Francis Poulenc – Ballabile din Sonata pentru violoncel şi pian
Manuel de Falla – Şase cântece populare spaniole
Bela Bartok – Dansurile Româneşti

Concertul "O călătorie în lumea dansului" vine în continuarea proiectului din 2017 – CD-ul "O călătorie spre Secolul al XXlea", un produs muzical de suflet, realizat cu titluri inedite din repertoriul pentru pian şi violoncel. . În interiorul acestor înregistrări apar două sonate pentru pian şi violoncel – prima Sonată a lui Bohuslav Martinu şi Sonata lui Francis Poulenc – care pot fi găsite extrem de rar în repertoriul de concert şi în înregistrările de profil. Împreună cu Sonata lui Dmitri Şostakovici, ele realizează un triptic al ipostazelor artistice din secolul trecut, de la tragism la speranţă, de la seriozitate la ironie, de la tristeţe la zâmbet.
Asadar, in cadrul evenimentului va avea loc lansarea de CD a ansamblului cameral Musica Viva.

Biletele pot fi achizitionate de la agentia de bilete a filarmonicii din Calea Calarasilor Nr. 52 (Casa Tineretului) astfel:
LUNI - JOI: 8:00 - 18:00
VINERI: 8:00 - 14:00
In ziua evenimentului, la Palatul "Lyra", incepand cu ora 17:00
Pretul unui bilet este de 10 lei.
Share:

Festivalul Elenismului din România. Ediția a XVII-a .Craviova


Share:

Cinci minute femeie

Mihaela AIONESEI

Am să contrazic părerea conform căreia
„într-o femeie dai tot de-o femeie”.

Într-o femeie mărșăluiesc mai mulți bărbați.
Setați pe open înfruntă greutăți încă din zori,
pentru dezvoltarea mușchiului de sub coastă
nu au nevoie de haltere,
pentru asta știu să care copii, cărucioare, bagaje,
pe umeri duc un pâlc de păcate
și cruci atârnate ca niște păduri de sâni,

dar n-ai să auzi în urma lor vaiet
cum nu se aude scârțâitul șinei în urma trenului,

personal sau rapid
destinul ei are același farmec seara
când se dezbracă de umbre
și nu uită să fie
cinci minute
femeie...
Share:

Kazuo Ishiguro PREMIUL NOBEL pentru LITERATURĂ 2017

Scriitorul britanic de origine japoneză Kazuo Ishiguro a câștigat premiul Nobel pentru literatură pe anul 2017 "pentru romanele sale de mare forță emoțională care dezvăluie abisul de dincolo de sentimentul nostru iluzoriu de conectare cu lumea", potrivit comunicatului de presă al Academiei suedeze din Stockholm.

Kazuo Ishiguro s-a născut pe 8 noiembrie 1954 la Nagasaki, în Japonia. Familia s-a mutat în Marea Britanie când avea 5 ani. El s-a întors să-şi vadă ţara natală ca adult. În anii 1970, Ishiguro a absolvit Universitatea din Kent, unde a studiat limba engleză şi filosofia, după care a studiat scrisul creativ la University of East Anglia.
Share:

Debutul stagiunii octombrie 2017/mai 2018 a Salonului Literar „Axis Libri” Galați

Sâmbătă, 7 octombrie 2017, ora 17:00, la sediul central al Bibliotecii Județene „V.A. Urechia”, Sala „Mihai Eminescu”, etajul I, va debuta stagiunea octombrie 2017/mai 2018 a Salonului Literar „Axis Libri” în cadrul evenimentului „Noaptea în Bibliotecă la Galați”. Se vor lansa volumele: „Eu și Dunărea”, „Vocile Dunării” și „Cronicar la Dunărea de Jos” ale scriitoarei Cezarina Adamescu; „Poemele inimii”, autor Georgiana Necula; „Blocați în labirint”, autor George Simion. Moderator: Theodor Parapiru. Intrarea este liberă.
Share:

Promo

Postări populare