pentru Teo Cabel
Într-o dimineață fără cuvinte
Poetul mergea pe o ploaie de frunze
Și se mira cum
Venele sale inundate
De timp
Trosneau a jumătate de secol.
Orb de litere
Ca un bețiv ce închină paharul gol
Căuta să își umple existența
Printre două cifre - 50.
O voce îi suna în tâmple
Și îl făcea să scrie
Copiii sunt bine!- soția.
Postări
0 Comentarii