Suflete nepereche

Dan NOREA 

Regula nr. 1 – Orice persoană are un suflet pereche și numai unul.
Regula nr. 2 – Pentru ca două suflete pereche să se recunoască, este necesar și suficient să simtă vibrația la prima atingere.
Regula nr. 3 – Legătura a două suflete pereche este indestructibilă în timp și spațiu.

Într-o dimineață de mai, Andi și Anda s-au trezit, gâdilați de o rază de soare și și-au zâmbit, fâlfâindu-și genele în semn de salut. De multă vreme nu mai aveau nevoie de alte cuvinte...

Andi și Anda nu erau suflete pereche. Nici nu puteau fi, sufletele pereche erau, fără excepție, două persoane de sex opus (teoreticienii fenomenului, buni matematicieni, folosesc sintagma  “opuse la sex”), născute în colțuri diferite ale lumii în aceeași secundă.

Andi avea 28 ani, Anda 26.
   
Sufletele pereche seamănă până la identitate din toate punctele de vedere – aspect, caracter, gusturi, obiceiuri. Dacă până în momentul unirii, unul sărea cu parașuta, celălalt cu siguranță practica bungee jumping sau zbura cu parapanta. Dacă unul iubea muzica simfonică, celălalt mergea cu regularitate la operă. Din momentul unirii, sufletele pereche mergeau împreună peste tot.
   
Andi era un lungan de un metru nouăzeci, Anda era o mignonă de un metru șaizeci. Andi era ordonat până la pedanterie,  Anda își lăsa lucrurile peste tot, de multe ori special pentru a-l tachina pe el. Andi era un om activ, căruia îi plăcea să bifeze în agendă toate activitățile propuse, Andei îi plăcea dulcea leneveală care te face să amâni pe a doua zi tot ce se poate amâna.
   
Sufletele pereche, încă de la pubertate, devin căutători. Încep să atingă toate persoanele de sex opus, în toate ocaziile ivite, având uneori, în caz de eșec, diverse relații pasagere. În ultimă instanță, căutătorii recurg la internet și stabilesc întâlniri. Confirmarea că s-au găsit o dă prima atingere – ambii parteneri simt un fel de șoc electric, un cutremur total, care nu lasă inertă nicio celulă a corpului. Ulterior, atingerile nu mai au același efect, cu o singură excepție, orgasmul. Sufletele pereche au toată viața orgasm simultan, infinit mai intens decât cu oricare din partenerii anteriori. Virginitatea este exclusă în momentul unirii a două suflete pereche. Teoreticienii, părinții, prietenii, toți recomandă sexul cu terți, pe întreaga perioadă dintre pubertate și unire, tocmai pentru a putea face mai târziu comparație. Metoda garantează fidelitatea cuplului, nimeni nu își înșeală sufletul pereche, datorită certitudinii că nu va găsi pe nimeni la fel de potrivit la suflet, minte sau trup. Uzual, simbolul fidelității a două suflete pereche, atât în literatură cât și în viața de toate zilele, sunt coarnele. Când un băiat abordat de o căutătoare vrea să-i comunice că și-a găsit deja sufletul pereche, își duce două degete la frunte, pentru a simula cornițele.
   
Andi și Anda nu își căutaseră niciodată sufletele pereche. Nu refuzau ideea, nici nu puteau de altfel, doar o amânau. Teoria sufletelor pereche se preda în școală, era imperios necesar ca tinerii să o cunoască înainte de a ajunge la pubertate. În clasele mici se începea cu o legendă.“Când Mama Natură a creat perechea primordială de gorile, femela a privit masculul și a atins, plină de curiozitate, organul care făcea diferența dintre ei. Au simțit amândoi vibrația atât de intens, încât le-a căzut părul, li s-a intensificat activitatea neurală și au devenit astfel primele suflete pereche, Ada și Ev. Având perechi de gemeni, văzând că vibrația apare doar între persoane născute simultan și e valabilă toată viața, Ev a cioplit pe niște plăcuțe cele trei reguli de aur ale omenirii. ”
   
În clasele mai mari se preda teoria completă a sufletelor pereche, cu justificări matematice, istorice și sociologice, cu exemple care să-i convingă pe copii, odată pentru totdeauna, că cele trei reguli sunt infailibile. Era redat cazul unui prinț numit Pygmalion care, mergând la un bar, a simțit vibrația, atingând o animatoare. Revoltat de idee, a plecat la palat și a început căutarea, fiind convins că își va găsi un alt suflet pereche mai potrivit ca poziție socială. A convocat la palat toate prințesele încă neunite, apoi toate fiicele de nobili – fără rezultat. Nu simțea nicio vibrație, cât de mică, nici în trup, în momentul sexului, nici în suflet, în timpul discuțiilor. În final s-a întors la Galateea –așa o chema pe animatoare- și a constatat că, după o scurtă perioadă de modelare, se potriveau întru totul.
   
Un alt caz prezentat în manuale era cel al prințesei care și-a găsit ca suflet pereche instructorul de fitness. Astăzi se găsesc pe tron urmașii urmașilor acelei prințese.
   
Andi și Anda se cunoscuseră înainte de pubertate, erau vecini de cartier. Ce i-a atras inițial era asemănarea numelor. După care au constatat că era singurul lucru la care se potriveau. Totuși se simțeau bine împreună și erau nedespărțiți. Odată ajunși la pubertate, conform recomandărilor, au făcut sex, mai mult într-o doară. Spre surpriza lor, acesta era al doilea lucru la care se potriveau. Cum Anda amâna tot ce se putea, l-a convins și pe Andi să amâne căutarea. În stilul său pedant, Andi nu considera acest lucru o amânare, pentru că nu apucase să treacă în agendă căutarea. Au trecut anii, s-au mutat împreună („temporar”, susțineau amândoi în fața prietenilor) și a mai apărut un lucru la care se potriveau: nu puteau suferi internetul.
- Nu vă gândiți că perechile voastre suferă, în cine știe ce colț al lumii?
- Dacă noi nu suferim, ei de ce să sufere? Oricum, nu intenționăm să stăm mult împreună, mai copilărim un pic și începem căutarea.   
   
Într-o dimineață de mai, Andi și Anda s-au trezit, gâdilați de o rază de soare și și-au zâmbit, fâlfâindu-și genele în semn de salut. De multă vreme nu mai aveau nevoie de alte cuvinte.
   
Andi, auzind zgomotul ziarului care cădea în hol prin fanta ușii de la intrare, s-a dat jos din pat, așa dezbrăcat cum era, a ridicat de jos ziarul și a mers la bucătărie, unde a început să-l citească, în timp ce cafeaua fierbea.
- O, Mamă! exclamă el, citind în ziar despre cazul unui avion care se prăbușise, soldat cu câteva zeci de victime.  Sper că nu erau în el decât suflete pereche.
   
Aceasta era marea problemă a sufletelor pereche. Că, după o viață lungă trăită împreună, se stingeau la scurt timp unul după celălalt, la adânci bătrânețe, era perfect normal. Problema erau morțile premature. Boli nu existau, iar accidentele erau mortale numai în cazul distrugerii complete a creierului. Dacă totuși, în urma unui accident mortal, un partener rămânea fără sufletul pereche după unire, era o mare dramă. Dar cu adevărat tragic era cazul invers, al morții înainte de unire, pentru că partenerul rămas nu avea să simtă niciodată vibrația.
   
Anda apăru și ea în bucătărie, dezbrăcată, unduindu-se lenevos ca o pisică.
- Hai înapoi în pat, azi e duminică!
   
Și pentru a fi mai convingătoare, dădu să-l apuce pe Andi de organul diferență. În momentul atingerii simțiră amândoi un fel de șoc electric, un cutremur total, care-i lăsă înmărmuriți, cu atât mai mult cu cât nu credeau să simtă vreodată... vibrația.
   
Undeva, jos și sus în același timp, Mama Natură oftă și apoi zâmbi:
- Nimic nu e etern pe lume, nici măcar eu. Trebuie să găsesc un cioplitor în piatră. Pe unde or mai fi tăblițele alea?

Regula nr. 4 – Dacă două persoane se iubesc suficient de mult, devin suflete pereche.



Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare