Într-o lume psihotică poetul caută sensuri și răspunsuri, Despre Virgil Andronescu - Necropsie lirică

Alexandru HALUPA

Poezia lui Virgil Andronescu se află sub semnul deznădejdii și al suferinței. În mare parte autobiografică, autorul ne prezintă o lume în continuă îmbolnăvire, o lume obosită existențial în care artistul este izolat și prea puțin înțeles. Limbajul este simplu, sărac în metafore, față de volumele anterioare autorul fiind probabil dominat de-o suficientă metafizică. Invocarea dorului față de femeia iubită aduce puțină culoare în această atmosferă necropsiată, monotonă și obsesivă. În multe poezii apare idea demitizării, poetul simțindu-se anacronic cu lumea contemporană. În spatele acestui bacovianism se ascunde însă un suflet dornic de iubire și visare. Necropsie lirică – un volum fragil asupra căruia trebuie să ne aplecăm cu delicatețe și compasiune pentru a nu-l scoate din ispită pe poet. Necropsie lirică- o deosebit de interesantă incursiune într-o lume psihotică în care poetul caută sensuri și răspunsuri.


Share:

Suflete de gheață
















Sorina IVAN

Privesc lumea cu ochii sufletului
și simt arsura cruzimii
zâmbetelor- măști
ce-nsotesc destine
de oameni înfrățiți cu Iuda,
ce-și vând trăirea pe-arginții măririi,
agățându-se cu colții fiarei
de-o viață lipsită de viață.
Privesc universul infim
al celor rupți din coastă de-Adam
și simt înghețul din chipurile fade, vândute.
Adio divin, adio iubire de suflet
viața e deja tristă sămânță căzută din Rai,
arsă în focul Gheenei umane.


Share:

Premiile Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România 2017

Premiile Filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din România 2017 sunt:

- Mircea Vasiliu, pentru romanul "Tornada de foc", Editura Istros Brăila
- Constantin Kapitza, pentru volumul de poezie "Plantatorul", Editura Beta, București
- Vasile Savin, pentru traducere, cu volumul "Istoria Lumii în 7.650 de date istorice importante", Editura RAO București.


Share:

Litera13 salută reapariția revistei Tecuciul literar-artistic





 

Litera13 salută reapariția revistei Tecuciul literar-artistic o revistă de tradiție în arealul de Sud-Est al României. Sub conducerea dr. Petru Blaj publicația adună nume de referință în literatura națională. Îi dorim viață lungă și fructuoasă.

Vă oferim numărul 46 și 47 în format pdf pentru citire!
Ocrombrie 2017 - nr 46
http://www.bstp.ro/pluginAppObj_180_04/tecuciul_literar_46_web.pdf
Decembrie 2017 - nr 47
http://www.bstp.ro/pluginAppObj_180_06/tecuciul_literar_47_web.pdf


Share:

Gri...

Cristian MLADIN 


   Gri sunt copacii, casele și oamenii.
   În special oamenii...
   Zilele mohorâte de toamnă
   Fac sufletul să tânjească
   După ceva.

              Ceva pe care l-am pierdut
              Și pe care frunzele roșii, maro și galbene
              Îl poartă în jocul lor nebun
              În vântul de noiembrie.

  Sentimentele sfâșie tăcerea nopții
  Și strig.... în șoaptă.
  Ciudat!
  Aud cum mugurii singurătății se desfac încet
  Mă lupt cu demonii
  Și nu întotdeauna ies învingător....
           

         Departe de toti, aștept să găsesc
         Acel ceva ce lor le scapă.
         Motivul fericirii, poate.
         Ceva ce nu e gri deloc.



Share:

Sinucidere pe o șină moartă

Mihai VINTILĂ 


Vrea să se sinucidă un poet
După ce-n viața-i a tot împins la verb
Își pune capul
Pe șina ce parcă nu-i de fier.

Să moară!
Să-i fie necropsie poezia
Să zică lumea
Ce păcat
Și ce frumos a scris
Poetul care a plecat.

Gâtul îi stă fix
Pe șina tristă
Totul și toate sunt un vis
Despre o viață plânsă în batistă.

Să-i fugă zborul din gând
Globulele din el să plece
Și sângele întins
Să-i fie roșu, rece.

Dar toate nu au fost
Cum a prezis
Căci șina ce alese
Avuse viață odată
Și ce-i mai trist
Era acum
O șină moartă.


Share:

Premiul Literar Internațional Corona III ediţie 2017-2018

Condiţii de participare

Art.1 Premiul anunţă deschiderea înscrierilor pentru toţi autorii italieni, români sau străini care scriu în limba română și în limba italiană (vezi regulamentul pentru limba italiană), domiciliaţi în lumea întreagă.

Art.2 Premiul constă în 3 secţiuni pentru limba română şi în 3 secţiuni pentru limba italiană:

Secț. A Poezie  inedită cu temăimpusă: poezia cuantică
Secț. B Poezie inedită cu temă liberă
Secț. C Carte edită de poezii

Limba română

Secţ. A Poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică
Se poate participa cu o poezie inedită în limba română care are ca subiect lumea cuantică (unică conştiinţă – evoluire conştiinţei – conştientizare cuantică – toţi ca o unică fiinţă - totul este energie, unitate, iubirea este esenţa vieţii – viaţă veşnică – dragoste necondiţionată - iubirea este lumină, lumina este energie, frecvenţele “vibraţiilor” în particule şi unde electromagnetice, legea atracţiei, regenerarea ADN-ului, teoria corzilor, tu eşti izvorul vieţii, matricea divină, putere a gândului -lumea este ceea ce eu gândesc, trăierea momentului şi proiectarea gândului, calea spirituală, etc.).
Poezia trebuie să fie culeasă cu diacritice. Poezia nu trebuie să apară publicată în volume, antologii, ebook (carte electronică), reţele sociale, etc., sau să fi fost premiată pe primele trei locuri în alte concursuri literare, pentru că va fi descalificată. Poezia va fi trimisă prin e-mail la adresa premiocorona@libero.it în formatul word sau prin poştă în 2 exemplare, unul fară semnătură plus o altă fotocopie semnată, introdusă într-un plic siglilat, mai mic, împreună cu formularul de înscriere şi taxa de participare (art. 3).

Secț. B Poezieinedită cu temă liberă
Se poateparticipa cu o poezie inedită în limba română având ca temă orice subiect.
Poezia trebuie să fie culeasă cu diacritice.
Poezia nu trebuie să apară publicată în volume, antologii, ebook (carte electronică), reţele sociale, etc., sau să fi fost premiată pe primele trei locuri în alte concursuri literare, pentru că va fi descalificată. Poezia va fi trimisă prin e-mail la adresa premiocorona@libero.it în formatul word sau prin poştă în 2 exemplare, unul fară semnătură plus o altă fotocopie semnată, introdusă într-un plic siglilat, mai mic, împreună cu formularul de înscriere şi taxa de participare (art. 3).

Secţ. C Carte edită de poezii
Carte edită de poezii în limba română. Pot în scrie volumul atât editurile cât şi autorii. Se vor trimite câte 6 exemplare împreună cu formularul de înscriere şi taxa de participare (art. 3).

Limba italiană

Secț. A Poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică
Secț. B Poezie inedită cu temă liberă
Secț. C Carte edită de poezii
Art. 3 Taxa de participare
Pentru a ajutaparţial la acoperirea costurilor de organizare, taxa de participare este de € 10,00. Taxa poatesă fi trimisă:
1. prin Western Union, pe numele MihaelaTalabà, Italia.
2. prin transfer de Postepay Nr 5333 1710 1555 5390 pe numele Mihaela Talabà - CF TLBMHL74H59Z129V - Motivul: Premiul Corona;
2. prin virament pe card bancar la  Postepay cu următorul  IBAN: IT46T0760105138201653701658 de plătit pe numele Mihaela Talabà - Motivul: Premiul Corona.
Organizația premiului nu își asumă nicio responsabilitate pentru pierderea barilor trimişi.

Art. 4 Adresă şi termen limită
Se va trimiteprinpoştă la următoareaadresă: Premio Letterario Internazionale Corona, c/o Rocco Leonetti- Bar Ferraro,Viale Italia, n° 12, Trebisacce (CS), cap 87075, Italia, până la data de 18 februarie 2018.

Art.5 Participare
Se poate participa la toate secțiile plătind respectiva sumă pentru fiecare secție.

Art. 6 Traducere
Organizaţia premiului îşi rezervă dreptul de a traduce în italiană / română operele inedite ale câştigătorilor și publicarea lor într-un volum bilingv sau în reviste literare, pe pagina sau grupul Premiului Corona.

Art.7 Pentru participanţii minori este necesară o autorizaţie din partea părinţilor.

Art.8 Inscrierea la concurs
Secretariatul Premiului va trimite printr-o notificare e-mail tuturor autosilo primirea corectă a documentelor. Organizarea Premiului  cere să nu se  aștepte, dacă este posibil, limita  termenului de depunere a lucrărilor, pentru a uşura activitatea juriului.

Art. 9 Premii

Limba română:

Premiul 1:diplomă, coroana de lauri, obiect de artă al artistului Rocco Giuseppe Leonetti, critică literară din partea juriului.
Premiul 2: diplomă, obiect de artă al artistului Marcello La Neve, critică literară din partea juriului.
Premiul 3: diplomă, obiect de artă realizat din argilă de către artista Anna Carmela Leonetti, pachet de cărți, critică literară din partea juriului.
Premiul 4: diplomă și medalie sau obiect de artă
Premiul 5: diplomă și medalie sau obiect de artă

Primii premiați vor fi incluși în cartea de aur.
Va fi desemnat un câștigător absolut.

Art. 10 Premiere
Premierea va avea loc în data de 12 mai 2018 într-o locație care urmează să fie stabilită.

Premiile trebuie să fie ridicate personal de către autori sau de către persoane de incredere. Absența va duce la pierderea obiectelor.Toate premiile care nu au fost ridicate personal sau prin mandatar, nu vor fi trimise și vor rămâne la dispoziția Premiului Literar Internaţional Coroana.

Art.11 Juriul
Lucrările vor fi evaluate anonim. Decizia juriului este definitivă,iar numele juraților se vor anunța la data anunțării câștigătorilor. Juriul se schimbă în fiecare an, parțial sau total. Juriul este format din profesori, poeți, scriitori și artiști naționali și internaționali.

Art. 12 Ştiri cu privire la rezultate
Câștigătorii vor fi anunțați în timp pe e-mail și telefon.
Știri și rezultate vor fi publicate în luna martie 2017 în grupul Facebook: Premio Letterario Internazionale Corona/ Premiul Literar Internazional Corona şi pe blogul: http://traduzionitalaba.myblog.it,  http://premioletterariocorona.myblog.it/.

Art. 13
Fiecare autor,  declară aternitatea și originalitatealucrărilor prezentate și conținutul acestora. Declară de a avea deplinul drept asupra operei depuse și autorizează prelucrarea datelor cu caracter personal sau în conformitate cu Decretul-lege nr. 196/2003. Organizaţia Premiului nu este responsabilă pentru plagiat sau încălcare a legii. Conform legii în vigoare a vieții private, adresele și datele cu caracter personal ale participanțilo rvor fi utilizate exclusiv în scopul atribuirii premiilor.

Art.14DIVERSE
Lucrările nu vor fi returnate. Vor fi excluse automat operele cu temă rasistă sau care incită la violență. Eventualele schimbări ale condiţiilor din regulament vor putea fi reformulate de către Organizația Premiului în baza situaţiilor concrete.

Termen limită 18 februarie 2018

Consilier Rocco G. Leonetti
Preşedintele premiului MihaelaTalabà

Pentru mai multe informatii:
Premio Letterario Internazionale Corona/
PremiulLiterarInternazional Corona
Mobile +39 345 5140320
e-mail: premiocorona@libero.it


Share:

REZULTATELE CONCURSULUI NAȚIONAL DE VOLUME "POEZIA - OGLINDĂ A SUFLETULUI" (EDIȚIA A IV-A)2017

Juriul concursului, format din scriitorii: Geo Galetaru (președinte), Adriana Weimer și Ion Căliman (membri), a decis premierea următoarelor volume de debut în poezie:

1. Corina Monea, îmi iau pantofii, sufletul, rujul, dispar (Editura Rafet, Râmnicu Sărat, 2017)
2. Daniel Mariș, Profeții despre vremurile fricii (Editura TIM, Reșița, 2016)
3. Dany Deep (Daniela Mihăeș), trup de fum (editura minela, București, 2017)
4. Ionuț Calotă, cum să supraviețuiești în dragoste (Editura Art Creativ, București, 2017)
5. Liuba Liubastra Botezatu, LA POHEME AROUND THE WORD (editura pim, Iași, 2017)
6. Mariana Cornea, puzzle de mătase (editura minela, București, 2016)

Cei șase autori vor primi diplome și vor beneficia de tipărirea celui de-al doilea volum de poezii, în condițiile prevăzute de Regulamentul Programului PRO CULTURA DUDEȘTII NOI - 2018.

De asemenea, juriul a decis să acorde Premiul PRIMA CARTE poetului MIHAI MARIAN, autorul unui discurs poetic original și profund, colaborator de prestigiu al revistei SINTAGME LITERARE și al almanahului revistei, care va beneficia de tipărirea volumului de debut.

Autorii premiați sunt rugați să ia legătura cu președintele juriului (geogaletaru@yahoo.com), pentru detalii concrete legate de concurs și de finalizarea acestuia.
Share:

Festivalul de Datini şi Obiceiuri "Steaua sus răsare" Piatra-Neamţ ediția 2017

Centrul pentru Cultură şi Arte 'Carmen Saeculare' Neamţ organizează miercuri, 27, şi joi, 28 decembrie, cea de-a XLIX-a ediţie a Festivalului de Datini şi Obiceiuri 'Steaua sus răsare', manifestare care, ca şi anul trecut, se încadrează în programul Târgului de Crăciun la Neamţ.

Ca în fiecare an, la Piatra-Neamţ, se reunesc unele dintre cele mai spectaculoase formaţii de datini şi obiceiuri, atât din judeţ şi din ţară.

Cetele de colindători, urători şi mascaţi îşi vor întâmpina publicul cu frumuseţea colindelor, a pluguşorului şi a sorcovei, dar şi cu jocul arhaic al caprei, ursului şi cerbului, în acest ceremonial simbolic al vieţii şi al morţii, în care masca trece graniţele şi reuneşte lumea de aici cu cea de dincolo, iar timpul moare doar pentru a putea renaşte.

Anul acesta, 'spectacolul' morţii anului vechi şi al renaşterii celui nou va fi adus pe străzile din oraş şi pe scena de pe Platoul Curţii Domneşti de formaţii venite de peste graniţă, din judeţele din ţară şi de grupuri nemţene.

Lista participanţilor este deschisă de 'Căiuţii de la Mihoreni' (Cernăuţi, Ucraina) şi Ansamblul folcloric 'Chişcărenii şi moştenitorii' (Republica Moldova). Din ţară vor veni Ansamblul 'Cununa Someşană' (localitatea Maieru, judeţul Bistriţa Năsăud), Ansamblul folcloric aromân 'Dor' (Sarighiol, Tulcea), Ansamblul folcloric 'Cerbul' de la Heleşteni (judeţul Iaşi), Urşii de la Asău (judeţul Bacău), Ansamblul de Datini 'Capra de la Mălini' şi Grupul Folcloric 'Bogdana' din Bogdăneşti (ambele din judeţul Suceava), Ansamblul de datini şi obiceiuri de iarnă din Tudora (judeţul Botoşani). Iar din Neamţ: Alaiul de datini şi obiceiuri Farcaşa, 'Izvoarele Borcutului' Borca, Alaiul de datini şi obiceiuri Pânceşti, Alaiul de datini şi obiceiuri Agapia, 'Sumănarii' din Trifeşti, Alaiul de datini şi obiceiuri Bălţăteşti, Alaiul de datini şi obiceiuri 'Roznovenii' (Roznov), Ansamblul folcloric 'Muguraşii Mărginenilor' (Mărgineni), Alaiul de datini şi obiceiuri Gârcina, Ansamblul folcloric 'Ozana' de la Târgu Neamţ, Alaiul de datini şi obiceiuri din Timişeşti, Alaiul de datini şi obiceiuri din Urecheni şi Ansamblul 'Floricică de la munte' al Centrului pentru Cultură şi Arte 'Carmen Saeculare' Neamţ.

Fiecare dintre cele două zile de Festival (miercuri, 27, şi joi, 28 decembrie) va începe cu tradiţionala paradă a formaţiilor, care se va desfăşura, începând cu ora 16:00, pe traseul Teatrul Tineretului - Casa de Cultură - Muzeul de Istorie - Hotel 'Ceahlău' - Teatrul Tineretului. Apoi, pe scena amplasată pe Platoul Curţii Domneşti, va urma un spectacol extraordinar al măştilor şi al obiceiurilor tradiţionale din vremea sărbătorilor de iarnă.

Share:

Tăcerea-i neprihănită poezie















ROBERTO  KUZMANOVIC

Am prins glas, onorabili trubaduri,
dați de veste regilor, prințeselor, episcopilor, slujitorilor
și cui mai poftește semeția voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteți îndrituiți
s-o ștudiruiți cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăși înțelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul „a fi”,
conștienți că numai și numai moartea
e menită să conjuge existența
sau celor convinși că valorile incerte
și mirodeniile lumești asigură trecerea peste Aheron.
Antrenați-vă deopotrivă ochiul pentru a cântări echilibrul
fără a-l înlăcrima de ceea ce nu-l privește
îmbrățișați iscoada, fredonați premise
și dansați cu etica
concepeți ideologii îndeplinirii rostului
și-apoi minunați-vă de armonia efectelor apărute cascadă,
și curcubeie, și eclipse, și prunci jucându-se grămadă –
toți un zâmbet pe chip și-o lumină,
căci ei sunt viitorul, mirajul ce urmează să vină
Pe mine îngropați-mă-n Calele
și vă voi trimite un înger mai tăcut decât mine.


Share:

PREMIILE „ECREATOR” - ediţia a II-a, 2017







DEBUT:
Adela Conciu - vol. „Destin de poezie” – Col. „Ecreator” – Editura Grinta
Daniela Mărginean – vol. „Zăpezi de soare” – Editura Genius
Viorica Toaca Osipova – vol. „Eu sunt femeie” - Col. „Ecreator” – Editura Grinta
Ion Duduveică – vol. „Pace vouă!” – Colecţia „Ecreator” – Editura Grinta
Alexandru Nelu Huidici – vol. „Poeme ratate” - Col. „Ecreator” – Editura Grinta
Florin Otrocol – vol. „Poeme ratate” – Editura Grinta

Menţiune speciale debut:
Ileana Pop Nemeş – vol. „Pasăre nebună” – Editura Grinta
Mirela Duma Bîlc – vol. „Prin joc de ploi” – Editura Grinta

ROMAN:
Viorica Răduţă – „Oraşul închis” - Editura Polirom
Petre Rău – „Evanghelia după Potop” – Editura InfoRapArt
Marian Ilea – „Amintiri din casa scării” – Editura Limes
Daniel Luca – „Sindromul Mowgli” – Editura Inspirescu
Adrian Suciu – „Un roman de rahat” – Editura Grinta

PROZĂ:
Nadia Urian Linul – vol. „Poveşti din sate” - Col. „Ecreator” – Editura Grinta
Dumitru Augustin Doman – „Moartea noastră cea de toate zilele” – Editura Timpul
Letiţia Vladislav

Menţiune specială la proză:
Geta Stan Palade
Sorin Robert Baicu
Cristina Podoreanu
Milian Oros

NAŢIONAL:
Diana Sava Daranuţa – vol. de poezie „Dor de ţară” – Chişinău

FOLCLOR:
Ştefan Aurel Drăgan – vol. „La voşcote pe uliţă – elemente lexicale din zona Codrului – dicţionar” – Editura Grinta
Mirela Maria Poduţ
Corina Isabella Csiszar

REPORTAJ:
Sorin Grecu – vol „Vânătorii de tornade” – Editura Grinta

LITERATURA PENTRU COPII:
Aurelia Oancă
Robert Sorin Baicu

MANAGEMENT CULTURAL:
Gabriel Cojocaru
Firiţă Carp
Florin Dochia
Mariana Petrache

ESEU:
Ştefan Mariş – vol. „Thanatos” – Editura Ethnologica
Vasile Muscă – vol.„Centrul de la margine” – Editura Şcoala Ardeleană
Ion Toma Ionescu – vol. „Tablete în alb şi negru” – Editura Grinta
Doina Pană

ISTORIE:
Mircea Munteanu Mongolul
Virgil Pană
Ilie Gherheş
Victor Gabriel Osăceanu

OPERA OMNIA:
Ioan Moldovan
Radu Ulmeanu
Săluc Horvat
Vasile Gogea

CRITICĂ LITERARĂ:
Mioara Bahna
Ştefan Ion Ghilimescu
Dumitru Augustin Doman
Nicolae Dina
Gabriel Cristian Moraru
Horia Picu
Daniel Marian

DOCUMENT:
Stan V. Cristea – „Marin Preda – portret între oglinzi” – Editura Aius
Puiu Răducan – „Eminescu şi ştiinţa” – Editura Mircea cel Bătrân

ANTOLOGIE:
Vasile Muste
Ioan Moldovan

POEZIE:
Geta Stan Palade
Nicolae Silade
Florin Dochia
George G Asztalos
Virgil Diaconu
Ciprian Chirvasiu

Menţiune specială poezie:
Mariana Petrache
Domniţa Neaga
Violeta Anciu
Ioan Raluca Trandafir
Carmena Băinţan
Daniel Mariş

PREMII SPECIALE:
Gabriel Cojocaru – poezie
Adrian Suciu – poezie
Vasile Muste – poezie
Lucian Perţa – parodie

PREMIUL DE ÎNCURAJARE:
Camelia Florescu
Cornel Octavian Rodeanu

TEATRU:
- Marian Ilea
- Virgil Cilincă
- Dumitru Hurubă
- Flora Mărgărit Stănescu


Share:

Concursul de debut Polirom 2018

Editura Polirom organizează Concursul anual de debut, ediţia 2018, la secţiunile Poezie şi Proză. Manuscrisele participante la concurs (fără CV) vor fi ataşate unui e-mail (creat cu acest prilej) şi trimise la adresele: madalina.ghiu@polirom.ro şi madalina.ghiu@gmail.com. Adresa de e-mail poate fi motto-ul volumului, un fragment din motto sau titlul cărţii. Exemplu: orazero@yahoo.com etc.

Mailul şi manuscrisul ataşat nu vor conţine numele concurentului – cazul contrar duce la descalificare. Dacă nu se va folosi e-mailul, manuscrisele vor fi trimise prin poştă sau depuse direct la sediul editurii – Bucureşti, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1, sector 4, 040031, O.P. 53 – în perioada 15 decembrie 2017-15 februarie 2018. Plicul va purta menţiunea „Pentru Concursul de debut al Editurii Polirom”. Pe plic nu va figura numele expeditorului, ci un motto. În interior, se va introduce un al doilea plic sigilat – cu acelaşi motto –, care va conține numele şi CV-ul autorului (date de contact).

Manuscrisele de poezie trebuie să aibă minimum 50 de poezii, iar cele de proză, minimum 150.000 de semne (caractere+spaţii). Sunt acceptate şi manuscrise ale autorilor care au fost incluşi anterior în antologii sau au publicat în volume colective.

Rezultatul Concursului va fi anunţat în prima parte a lunii martie. Volumele declarate câştigătoare vor fi publicate şi lansate la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2018. Premiul constă în publicarea volumului. Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază.

Share:

TAINĂ SĂGETÂND RUBIN de Valentina BALABAN (RECENZIE)

Dumitru ANGHEL

Volumul de versuri „Taină săgetând rubin”, Editura PIM, Iaşi, 2017, 85 de pagini, întregeşte palmaresul de creaţie literară al scriitoarei Valentina Balaban, după debutul editorial cu placheta de poezii pentru cei mici „Copilul ca o primăvară”, Editura Enos, Brăila, 2007, urmată de „Salvaţi copilăria”, la aceeaşi editură, în 2009; „Filosofia vieţii”, Editura Olimpiada, 2010; „Lumea Ta...”, Editura „Danubius”, 2011; „Pe-o clipocire...”, Editura Lucas, Brăila, 2014” ; „Plămadă stelară”, în 2015 şi „Sfere de vis”, în  2016, la aceeaşi editură, din care a rezultat o literatură lirică pe un registru de-o intimitate învăluitoare, cu o dinamică remarcabilă în plan ideatic şi pregnant prozodic, „strunită de un ludic programat, din care nevoia de frumos şi de adevăr se justifică pe deplin”, cum afirmam cu alt prilej.

Opt cărţi, aşadar, cu volumul de faţă, în care poeta Valentina Balaban scrie o poezie pe portative uşor imprevizibile, aparent scăpate de sub control, dar pe un romantic şi zvăpăiat Zvâc!, scutind-o de explicaţii şi de fixare pe un canon liric, şi-i impune o rigoare şi o determinare să încerce mereu altceva, potrivit expozeului orgolios: „De jos.. vă iubesc şi de sus... / Lăsând dâra poemelor în Sfera de vis, / Pe-o clipocire prin adieri şi gânduri / Lumea Ta... se frământă / pe-o Plămadă stelară. / fredonând în oglinzi curgătoare / cu isonul muzelor despletind / prin pana binecuvântată Filosofia vieţii / din Copilul ca o primăvară / într-o regăsire a purităţii, / implor! Salvaţi copilăria! / ce dăinuie vârstele în candoare. / Către ţărmul crinului duios, / peste punţi, vă şoptesc: / că de sus... eu v-am iubit şi jos” („De jos... de sus..., p. 66), un poem ca un curriculum vitae de creaţie literară, cu titlurile volumelor publicate, pentru un cod al vocaţiei poetice şi o interesantă şi originală bibliografie de autor.

Şi în noua sa carte de poezie, tonalitatea intimă, deşi păstrată, pe aceiaşi parametri sentimentali, ca o răzvrătire, şi decentă, şi protestatară, înregistrează mereu alte supape de respiraţie creatoare, cu noi contururi în planul valorii expresive. Volumul „Taină săgetând rubin” se detaşează de toate mijloacele de seducţie lirică, deşi poezia aceea rămâne sinceră şi spontană, şi, cu un surplus de vitalitate, poeta Valentina Balaban este... o altă poetă, pe un alt algoritm de creaţie literară. A renunţat la lirica cuminte şi uşor demodată a catrenelor sale cu rimă împerecheată (1-2; 3-4), cu muzicalitatea doinelor populare, pe diapazonul unor agasante capricii, pe care l-a modificat cu o frenezie a vitalului şi cu o detaşare emoţională, direcţionate spre alt registru stilistic, cu o poezie nouă, viguroasă, într-o alternativă de contrast, dar sigur potenţială şi cu tenta unei originalităţi, care va convinge şi-o va salva din capcanele manierismului.
Şi, chiar declară tranşant şi programatic că renunţă la clişee, nu dintr-un banal răsfăţ stilistic, ci pentru a se alinia la moderna prozodie şi la afluxul ideatic, chiar şi când pare uşor virusat de o anume... „dezordine controlată” în plan literar, după cum poeta declară în poemul care deschide volumul: „Mă las atinsă de un har / ce mă aprinde.. / Pe noi drumuri, taine ce mă cuprind, / în caruselul gândului, plăsmuiri.. / ţâşnesc din călimara cu lacrimi / lumini licărind... / Aprind pană nouă scrisului / pe aleea Căii Lactee” („...aprind”, p. 13).

Şaizeci şi una de poezii postate fiecare pe câte o pagină „aerisită”, până în 10-11 versuri, cu titluri venite din etimologii îndrăzneţe şi convingătoare, eliberate din chingile prozodiei tradiţionale. De altfel, şi următoarea poezie reprezintă declaraţia de crez poetic a Valentinei Balaban: „Dorm... / Muza se leagănă-n cord / caută... / ... / Trezită-n delir, fire nouă / cu ochii în roua zorilor, / mă-ncepe o cale nestinsă” („Dorm...”, p. 14), ca-ntr-un Madrigal de coloratură şi o alunecare în braţele emoţiei nestăpânite.

Într-un alt poem, afirmă ritos, „cu mâna pe inimă”, noile coordonate programatic-lirice, valenţele spirituale ale poeziilor sale, cu un mesaj modern, pe care-l îmbracă în amplitudinea dodecafonică a unei versificaţii la fel de moderne: „Valenţe elucidate în prezenţe, / Aparenţe prin clipe jucate, / piscuri atinse, arzând, / luminând, umbrind, unduind...” („Valenţe”, p. 16).

Orgolioasă, îşi declară şi-şi motivează apetenţele scriitoriceşti: „Îmi îngân şoaptele divine... / din razele răsăritului ridic geană, / vâd semănătorul cuvintelor / ce încolţesc prin rouă... / Însetată de-al cerului curcubeu / spre nou” („Semănătorul”, p. 18); şi speră să fie în pas cu poezia modernă şi cu aderenţa la cititorul şi mai modern prin aşteptări: „Din astral, informaţii schimbă destinul, / inovează clipele, spre ferestrele muzelor / ... / enigme astrale prin noi... / către voi...” („Cu voi”..., p. 19).

Din perspectivă tematică, există în noua lirică a doamnei Valentina Balaban o percepţie filosofică majoră, indiferent de sursa de inspiraţie, dar cu o insistentă trimitere spre o mistică riguroasă, nu neapărat ecleziastică, dar cu atât mai convingătoare: „Decăzuţii triunghiului, evadaţi din cuie, / scot spinii pictaţi pe rugi însângerânde / către Tatăl Nostru, Cel ce spală nevoi, / prin şuvoaie de ploi...” („Prin şuvoaie de ploi”, p. 25).

Este atât de abruptă trecerea de la poezia cuminte şi tradiţională din primele cărţi ale poetei Valentina Balaban şi avalanşa prozodică modernă a versului său din acest volum, încât reacţia de prim contact a cititorului va fi, sigur, una de contrarietate, poate şi de nonaccept dar, ca-ntr-o Cavalcadă wagneriană sau pe partitura unui Nibelungen Lied, acceptul se va produce împăciuitor, cu o frenezie a vitalului, ca un pariu dintr-o Loterie a şanselor: „Identităţile răstoarnă nimicul, / pe scântei ce materializează văzduhul / într-o taină săgetând jumătăţile” („Pariul...”, p. 31), exact ca în magica şi încrâncenata dilemă shakespeare-iană, pe care scriitoarea şi-o asumă, din considerente de etică majoră şi de educaţie morală, de-o delicată intimitate: „Veşnicia noului, cu labirintul întrebărilor, / pe scene biliare, sub măştile lutului...” („To be or not to be...”, p. 35).

Prudentă, înţeleaptă şi cu simţul eticului, izvorât din echilibru, Valentina Balaban oferă un tip de literatură nouă, modernă şi de valoare, împletind percepţia corectă a realităţii cu o simbolistică tematică dintr-o perspectivă multiplă şi ipotetică, chiar şi atunci când plusează, ca din amvonul unui altar sau din sanctuarul unei Justiţii rigide: „Simţiri dezlegate din ochiul Ziditorului / zugrăvind instantanee şoptite / pe umerii dilemelor, căutând scuza acarului / în triajul decalogului spre scopuri...” („Scuza acarului”, p. 41), Ba, chiar mizează pe şanse astrale venite din irizări cosmice, cu o nonşalantă acceptare a hazardului: „O inimă rătăcită prin două zaruri / jonglează în auzul Tău ce arhivează / replica restricţiilor cu palpitaţii confuze” („Şansa curcubelului”, p. 44).

Dar are şi cel puţin două alternative pentru toate dilemele existenţiale care-i bântuie sufletul: „Plâng... / Ceruri gri mă strâng / în uneltiri de gânduri, sfidând nouri hoinari” („Plâns Bacovian”, p. 48), în nota nostalgică şi resemnată a Simbolismului de altădată; sau: „În arome amfibii, lotcile separă / nuferii ce poartă brotacii spre chindie, / ce aşteaptă plinul năvoadelor / din veselia cherhanalelor” („Veselia cherhanalelor”, p. 49); din atmosfera baladescă a ostroavelor din Bălţile Brăilei, cu Terente şi Tanti Elvira...
Ori o paranteză în planul filosofiei elementare, OMUL, ca o conştiinţă existenţială, factorul primar al vieţii, între ideea canonică a creaţiei divine, Adam şi coasta din care a apărut Eva, care să explice din ce motive Femeia a ajuns egala bărbatului, cu drepturi electorale şi nu numai, atât de târziu, spre mijlocul secolului al XIX-lea, sau nici măcar astăzi, în plin mileniul III, în universul bigot musulman: „De meserie... OM... precipitat prin instincte, / ridicat dintr-un atom şi un ton rostit pe ape / Navigator terran pe coasta lui Adam, / în plămada Oceanului Luminat” („...OM”, p. 51).

Noua tehnică prozodică şi imprevizibilele tematici de-o derutantă structură ideatică din volumul „Taină săgetând rubin” sunt motivate de poeta Valentina Balaban în planul creaţiei superioare lirice dinspre Columna brâncuşiană: „Trufandalele gândurilor dezlănţuite / prin nebunia atingerii piscului cu tridentul / algelor pe fluxul nopţilor / trena Rebelei / ... / luminând columna creaţiei  / în harismă” („Columna creaţiei”, p. 53); cu trimiteri insistente spre zone ale unor culturi literare, plastice, muzicale şi de Istorie a civilizaţiilor, ca o terapie a Esteticului regenerator: „Magenta apusului reflectă în inimă / tăria astrelor, ce-mi clipocesc / tainele sufleteşti prin terapia frumosului” („Magenta apusului”, p. 56).

Pe coordonatele asiguratorii ale unui testament sentimental, ca o motivaţie şi ca o speranţă de creator şi frumos, poeta renunţă la toate clişeele prozodice şi afirmă cu un entuziasm melodios: „Calc pe durere cu plăcerea viitorului, / Ocolesc banalul, sunt exaltat să fac. Să fiu, / să mistui energiile în plăceri creatoare, / ... / să prind muza-n pană pulsată prin file... /Ocean de idei pe-o suflare difuză” („Să...”, p. 60). Există şi o erotică stăpânită, cenzurată decent în poezia doamnei Valentina Balaban, pe care şi-o asumă poziţionată în lumea feerică a lecturilor sadoveniene din copilărie: „Prin rădăcinile gândului, scanez neantul... / Înotând în afluenţii iubirii, sub umbra salciei, / ce leagănă lăstarii genealogici prin foşnetul / Dumbrăvii Minunate...” („Dansul inelelor”, p. 63).

Poezia de dragoste, moment festiv, unic şi miraculos al unui suflet însetat de fiorii celui mai uman şi nobil sentiment, încheie într-un registru intim şi o notă melancolică volumul de versuri „Taină săgetând rubin”: „Nu uit... că uneori, iubim / cănd nimeni n-a ştiut suspinul / din ochi o lacrimă ştergeai / îmbrăţişându-mi disperarea / ... / Nu uit: cerul meu cu nori / prin zâmbet l-ai deschis, / c-o floare şi-un sărut, / Nu uit...” („Nu uit...”, p. 70).

Dar, mai ales, un volum de versuri ca o declaraţie de creator de frumos, cu semnătura de fidelitate a confesiunilor poetei Valentina Balaban: „Pe aripi de calendar mă deşir / şi înşir poveştile paşilor ghemuiţi / în nopţi, prin bateriile timpului / ce-mi încarcă fire de zi, spre / potecile neştiutelor ce emană / riscuri creatoare de speranţe” („Pe aripi de calendar...”, p. 73).

Share:

EMINESCU LA ORAVIȚA, EDIȚIA A XXX-A, 15-16 IANUARIE 2018.CONCURS NAȚIONAL DE LITERATURĂ

A XXX-a ediție, jubiliară, a Concursului Național de Literatură „Eminescu la Oravița”, va fi organizată în zilele de 15-16 ianuarie 2018, în coordonarea Centrului Cultural și Complexului Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, Casei de Cultură „George Motoia-Craiu”, Cenaclului Literar „Mihai Novac”, Salonului Literar „Gheorghe Azap”, Cercului de Proză „Mihai Moldovan”, Atelierului Tinerilor Prozatori „Antoniu Francz”, Clubului Mitteleuropa Viena/Oravița, cu sprijinul PRIMĂRIEI ORAVIȚA.

La Secțiunea I a concursului pot participa autori de poezie și proză care nu au debutat editorial, fără limită de vârstă. Creațiile, însemnând un număr de 10 poezii sau 10 pagini de proză, având menționate pe fiecare filă numele, prenumele, anul și locul nașterii, numărul de telefon și e-mailul concurentului, se trimit pe suport electronic, până la data de 10 ianuarie 2018, pe una din adresele:
ionelbota@gmail.com, cgicanu@yahoo.com, dorinaenuica@yahoo.com

La Secțiunea a II-a a concursului pot participa autori ai unor volume de proză sau poezie apărute în anul 2017, care trimit un exemplar până la data de 12 ianuarie 2018, pe adresa Centrul Cultural și Complexul Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, strada Mihai Eminescu, nr. 18, codul 325600, Oravița, Județul Caraș-Severin, cu mențiunea notată pe plicul de expediere „pentru concurs”. Premiul constă în tipărirea și editarea, într-un tiraj de 100 de exemplare, a unui manuscris, pe care câștigătorul îl va trimite până la data de 1 martie 2018 pe adresa ionelbota@gmail.com.
Share:

FESTIVALUL DE DATINI ŞI OBICEIURI POPULARE DE SĂRBĂTORI „SFÂNTA NOAPTE DE CRĂCIUN” Ediţia a VIII-a

Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” Galaţi, în colaborare cu Asociaţia Culturală pentru Tradiţie, Istorie şi Justiţie Socială „Casa Rurală Ion Avram Dunăreanu”, Şcoala Gimnazială nr.1 Suhurlui, Şcoala Gimnazială nr.1 Rediu, Şcoala Gimnazială nr.1 Şiviţa şi Frangulea Andrei – consilier local, vă invită joi, 21 decembrie 2017, ora 1100, să participaţi la cea de-a VIII-a ediţie a FESTIVALULUI DE DATINI ŞI OBICEIURI POPULARE DE SĂRBĂTORI „SFÂNTA NOAPTE DE CRĂCIUN”.

Crăciunul, sau „sărbătoarea familiei”, cum mai este cunoscut în folclor, e un bun prilej de a ne alătura copiilor şi împreună cu ei să colindăm cu sufletul curat, să simţim mirosul de brad, să-l aşteptăm nerăbdători pe Moş Crăciun.

Ca în fiecare an, elevii participanţi la manifestare, ne vor încânta cu scenete referitoare la bucuria Naşterii Domnului, precum şi cu cântece şi dansuri populare. (muzeograf Ionela Daniela Antohe)

Evenimentul se va desfăşura în comuna Suhurlui, la Casa Rurală „Ion Avram Dunăreanu”, secţie a Muzeului de Istorie "Paul Păltănea" Galaţi.
Share:

Bețiile verbale











Păun CONDRUȚ 

Parodie după Emilian Marcu

Ai plecat iubito, iar la discotecă
În beții verbale vei găsi plăcere
Florile-admirate de noi pe potecă
Plâng și se usucă toate cu durere.

Ușa discotecii iute se deschide
Pentru că, frumoaso, ai prieteni mulți
Dar lucrul acesta astăzi mă ucide
Cum mi-ai spus odată unii sunt și culți.

Ai plecat iubito, nu mă prinde somnul
Noaptea e prea lungă s-adorm e un chin
Însă pentru tine eu mă rog la Domnul
Creatorul Evei, de-ndurare plin,

Să te ocrotească și-n această seară
Nu cumva iubito, să dansezi la bară!


Share:

Demonii din îngerul fără glas













ROBERTO  KUZMANOVIC

Priviri de copilă, cearcăne de gospodină,
se îndreaptă ca o felină, despuiată, 
spre sticla de rom și cugetă că
pătura-i mantă protectoare contra demonilor noștri –
personalități imune, cu tentații nejuste,
au măști pictate ce par a fi oglinzi
scuipând palavre pe rădăcinile adevărului,
să crească mare, glumește ironic singură, să zboare, 
îndeobște în goana după iluzii;
furia îngerilor nu o impresionează,
doar cel tăcut a reușit, printre visuri și vise 
ce îi trezeau instantaneu din somnul care îi făceau 
mai vii decât doreau.
Cândva au adormit. El, ea; restul. 
Conștiența valorii de sine întreba: cu noi cum rămâne? 
Sparge, impulsiv, sticla rămasă goală, o dor sânii,
aleargă peste cioburi după o țigară și-o aprinde cu patos, 
lasă capul pe spate, își desprinde părul infinit 
mușcându-și buza, privește fumul ca liniștea din negură,
ca ochii ei fără sclipire sau oase rupte-n carne,
ca Don Quijote lipsit de nebunie sau dragostea fără orgasm,
urlând spre tavan din răsputeri, nevăzându-l nicăieri:
câte dihănii ți-au corupt aripile să semnezi pactul cu durerea?

A semnat și ea, într-un final și-a ales tăcerea.

Share:

STRIGĂTELE MELE AU IEŞIT LA LUMINĂ - Hugo MĂRĂCINEANU, pictor

Virgil ANDRONESCU

Biblioteca Județeană Panait Istrati din Brăila a primit ca donație o impresionantă colecție de tablouri ale pictorului brăilean Hugo Mărăcineanu. Donația cuprinde un număr de 30 de tablouri și patru sculpturi în lemn dintre care un diptic numit Rugăciune. Hugo Mărăcineanu: Pe mine m-au durut toate tainele lumii, de aceea pictura mea a fost o rugăciune continuă, dacă înțelegi, simți și crezi, vino și te roagă alături de mine. Cu cât vom fi mai mulți cu atât rugăciunea va pătrunde în inima tainei! Lucrările selectează întreaga perioadă de activitate a artistului și datorită directorului instituției, Dragoş Adrian Neagu, acestea înnobilează toate cele trei paliere ale scării de acces către cele trei etaje ale clădirii. Toate aceste lucrări pot fi admirate de către toți cetățenii care care trec pragul prestigioasei instituții de cultură. Expoziția are caracter permanent deoarece tablourile expuse fac parte de-acum din patrimoniul Bibliotecii Județene.



STRIGĂTELE MELE AU IEŞIT LA LUMINĂ

Dau de veste din vremea noastră, pentru tine privitorule, că vreau să şti şi să crezi că nu ne-a fost mai bine, nici prielnic pentru viaţa şi arta pentru care am sacrificat totul: timp, trudă, bani, trăire, luptă, îndoială, şi multă, multă iubire pentru ceilalţi şi pentru viitorime. M-au durut toate tainele lumii de aceea arta mea a fost ca o rugăciune fără început şi fără sfârşit, şi daca ași simţi şi crezi, vino şi te roagă alături de mine că de vom fi mai mulţi vom fi mai aproape de tainele ce ne-a hărăzit nouă Creatorul nostru. Istoria- e taină ocultată, manevrată, o temă a necesităţii sociale măi tovarăşe, care mi-a deschis poarta înţelegerii că noi suntem istoria, că neamul meu, cum zicea bunicul: a făcut 100 de ani de război, din 1877 până în 1945, pentru ţara asta. Da bunicule, voi aţi făcut istoria începând cu Nicolae şi Walter Mărăcineanu, cu tine şi fraţii tăi, cu bunicul. Ei erau cei care au căzut la Câineni pe Valea Oltului cu fiii voştri cei mulţi, viteji şi prizonieri prin siberii reale ori gulaguri româneşti, da măi tovarăşi istoria este o necesitate socială dar nu cea dictată ci istoria trăită de ai mei, de poporul român şi iată privitorule că pentru tine şi eu sunt istorie. Când strigătele mele au reuşit să iasă la lumină şi să se mărturisească cei ce s-au apropiat de ele le-au considerat Ars Poetice, o născocire prin care fachirul, adică eu, încercam să epatez şi nu să dau un avertizment, o trăire plină de durerea a tot ce pierdeam. Ce născocire putea fi sacrificiul Anei lui Manole, ce Ars Poetica pot fi rănile unei copilării plină de amar, ce născocire poate fi în iubirea necondiţionată a artistului pentru lumea ce clocoteşte în el, izvorâtă din amintiri, din contemplare, din sondarea până dincolo de existenţa materială a abisurilor psihice a lumii cuantelor energetice?! Descoperim, uneori prea târziu, frumuseţea tinereţii, patima inimilor, voalurile harnicei prisăcăriţe ce umple viaţa cu desfătarea- miere a stupului plin de prunci, tineri şi nepricepuţi ori poate cuprinşi de patima revoltelor am tot încercat să ieşim din balaurul existenţei sperând că vom găsi calea luminii. M-am revoltat mereu fără să pricep că goana viforului de cai mă seca de trăire şi de energie, şi-am vrut mereu să fug de lume, de lupte, de controverse, de mine- ei bine, din mine nu am mai avut unde să fug! Priveşte şi simte zbaterea, chinul unor contraste, tuşele haotice, rupte, desenul atât de chinuit şi chinuitor şi încearcă măcar o clipă să trăieşti fără oprire cu aşa ceva şi poate vei înţelege refugiul din Toamnă târzie, Ţăran român mâniat, pustiul şi tristeţea din Iarnă la Ploieşti, vidul alb murdar al unui spaţiu unde se domolesc casele calde cu volume proporţionate pe nevoile, puterile şi inima oamenilor şi unde epoca de aur a ridicat un cartier cenuşiu cu blocuri din panouri strâmbe şi crăpate pe care le-au umplut cu ţărani fugiţi din C.A.P.-uri şi cu ţigani amatori de pomeni şi orice pică. Mereu am privit spre ceilalţi, nu doar că erau nişte personalităţi ori artişti recunoscuţi, i-am admirat ca pe luptători şi învingători: Perpessicius, Mihu Dragomir, Panait Istrati, Bălcescu, M. Viteazu, mi-am asumat soarta, menirea, trăirea şi lumea lor şi-am învăţat că doar sacrificiul îmi este calea. Neliniştilor mele am căutat să le dau drum prin născocirea de tehnici, prin forme şi materiale, prin culori, prin grafică, linogravură, modelaj, sculptură, metaloplastie, textile, ceramică, structuri spaţiale, monotipie şi să vin spre ceilalţi cu multe, foarte multe expoziţii personale încă din 1971 până în 2017, uneori cu câte doua-trei pe an. Am înţeles că pentru noi Fiul lui Dumnezeu ne-a trimis Creatorul să ne căutăm sufletul, să-l descoperim şi să-l păzim! Iată, acesta sunt eu, am urcat pentru Tine o scară ce începe cu închinarea la Altarul Domnului în vârtejul cailor şi sus, sus de tot nu poate să acceadă decât sufletul, eoni, energia cuantică, lumea ocultată a luminii ce învinge întunericul!
Share:

Festivalul de colinde populare româneşti DESCHIDE UŞA, CREŞTINE!, ediţia a XV-a. Urziceni

Duminică, 17 decembrie 2017, ora 16.oo la Catedrala din Urziceni unde va avea loc Festivalul de colinde populare româneşti "DESCHIDE UŞA, CREŞTINE!", ediţia a XV -a. 

Societatea Culturală Apollon-România va acorda Trofeul "Preot Protoiereu Stelian Băducu", Trofeul "Apollon-România - pentru literatură - 2017" şi premiile Festivalului Internaţional de creaţie literară - poezie şi proză - "Vis de toamnă", ediţia a V -a. Vor fi prezente personalităţi ale culturii române din ţară şi străinătate.


Share:

Gala Poeziei de Dragoste, ediția a II-a 2017

Editura Art Creativ Bucureşti iniţiază un un nou proiect cultural - Concursul Naţional „Gala Poeziei de Dragoste”, ediţia a II-a.

La concurs pot participa poeţi din toată ţara şi din Diaspora, indiferent de vârstă, fie că sunt debutanţi sau autori consacraţi, fie că au volume publicate sau nu.Tema impusă a concursului este dragostea.

Concurenţii vor participa cu o singură poezie ce va fi expediată pe adresa de mail a editurii: edituraartcreativ@gmail.com

Nu contează dacă poezia a mai fost publicată în cărţi, reviste sau pe internet, aceasta nefiind o restricţie pentru că ne dorim ca autorii să ne trimită cea mai frumoasă poezie de dragoste pe care au scris-o vreodată.Singura restricţie este ca poezia să nu fie de natură mizerabilistă, caz în care concurentul va fi descalificat.

Perioada în care se pot expedia poeziile este 8 noiembrie 2017 – 7 ianuarie 2018.
Numele căştigătorilor vor fi făcute publice în data de 13 ianuarie 2018.

Premierea acestora va avea loc într-un cadru festiv, într-un eveniment special pe care organizatorii îl vor anunţa ulterior acestei date.

Premiile vor consta în diplome, pachete cu cărţi ale Editurii Art Creativ şi alte surprize, precum şi în publicarea într-un volum antologic ce va conţine cele mai frumoase poezii de dragoste ale poeţilor contemporani.

Câteva detalii tehnice pe care să le respectați când ne trimiteți textele:

- acestea vor fi în limba română

- editate în WORD

- vor conține diacritice

- scrise cu caracterul Calibri de mărimea 12

- spațiul între rânduri va fi de 1,5.

Vă așteptăm!

 
Share:

Mihai Sălcuţan la Cumpăna dreptăţii

Virgil ANDRONESCU

Cunoscutul epigramist buzoian Mihai Sălcuţan a intrat în lumea prozei cu volumul Cumpăna dreptăţii, cartea ieşind de sub tiparul editurii Editgraph din Buzău în anul 2016. Aceasta se întinde de-a lungul a 169 de pagini şi conţine 27 de povestiri, primele două numindu-se Justiţie divină şi Cumpăna dreptăţii, cea de-a doua dând titlul cărţii, ambele fiind relevante pentru ceea ce va urma. Încă de la aceste prime capitole, cititorul constată că are de-a face cu un avocat ce stăpâneşte magistral arta pledoariei.

După cum am constatat documentându-mă despre autor, şi voi repeta acestă constatare, autorul Mihai Sălcuţan se află la prima lucrare de acest gen pe care o comite la venerabila vârstă de 70 de ani. Am făcut precizările de mai sus deoarece autorul prozelor din Cumpăna dreptăţii este vice-preşe¬dintele Uniunii Epigramiştilor din România, membru de onoare al uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și este organizatorul Festivalului Național de Epigramă Cât e Buzăul de mare.

Cele de mai sus m-au ajutat în demersul înţelegerii apariţiei şi conţinutului acestui volum. Toate cele 27 de proze scurte au ca leitmotiv principii ( care sunt totodată şi teme filosofice importante ) ale justiţiei: atât dreptatea propusă de legile scrise, legile nescrise ale moralei laice şi bisericeşti cât şi legile divine situate mai presus de toate celelalte. Am înţeles că Mihai Sălcuţan este un moralist care construieste personaje diverse, speţele propuse de către domnia-sa sunt captivante, intrigile se desfăşoară în diverse tablouri pitoresc create.

Formula generală de prezentare a discursului literar- cu ceva substanţă lirică, este aproximativ aceeaşi pe tot parcursul cărţii, iar faptul că autorul se face ( şi pledează ), vinovat pentru prima oară de comiterea unui volum de proză este de înţeles în ceea ce priveşte lentoarea naraţiunii, pe alocuri plictisitoare.

Un avantaj important la bara prozei îl are autorul atunci când realizează pitoreşti tablouri de natură sau când, cu stil şi subtilitate, ne pune în faţa unor dialoguri susţinute spectaculos de personajele sale.  Apropos de personaje, acestea provin din mai toate mediile societăţii, ca de exemplu cele de la ţară care îşi dispută într-o instanţă judecătorească anumite revendicări funciare, personaje care merg la preot pentru a-şi rezolva anumite conflicte de ordin lăuntric, dar şi personaje- doctori, contabili, etc. din mediul urban cu diverse alte situaţii litigioase dramatice ori hilare. Am recunoscut în volumul scriitorului Sălcuţan anumite fineţuri specifice profesiei sale şi anume, tridimensionalitatea alambicată a jocului de-a ( ne ) dreptatea într-o societate înca nu destul sedimentată în firesc: îndreptăţirea nedreptăţilor între oameni, divinitatea care face ( şi nu face ) dreptate şi care rămâne mereu o ultimă instanţă la care mai putem spera, dar şi ceea ce numim destin- care ( de multe ori ) e ( ne ) drept pentru mulţi dintre năpăstuiţi.

Citind Cumpăna dreptăţii întelegem că este vorba despre un anumit gen de filosofie asupra vieţii cotidiene pe care autorul ni-l propune cu generozitate.

Personajele celor 27 de  proze scurte împart dreptatea, altele comit nedreptăţi, iar unele sunt terţiar aşezate tocmai pentru a echilibra balanţa justiţiei care nu-i tocmai oarbă ci numai chioară de cele mai multe ori. Aşa că, de cele mai multe dăţi, destinul îşi joacă rolul…dincolo de legi şi instanşe lumeşti, vis-à-vis de conceptele dreptate vs nedreptate! Diversitatea tipologiilor umane cât şi a limbajului folosit ( scurt şi concis ca în faţa unui complet de judecată?! ), ni se prezintă de către autor cu darnicie în cartea de faţă şi se datorează măestriei şi experienţei de avocat, dar şi de mânuitor subtil al condeiului. Ceea ce lipseşte acestui volum de debut în proză nu este umorul şi ironia, ci este tocmai acel vârf ascuţit, acid şi înveninat al peniţei, acel zvâc, acele sarje irezistibile care l-au consacrat pe Mihai Salcuţan ca epigramist. Asta poate şi pentru faptul că domnia-sa se află, după cum am mai spus, la prima tentativă de acest gen- în cea mai mare parte reuşită. 

La începutul cărţii, prefaţatorul Theodor Codreanu ne atenţionează: Pentru un începător al prozei artistice, Mihai Sălcuţan apare surprinzător de maturizat, îndelunga exersare în epigramă îngâdiunidu-i să scrie simplu, direct, concentrat, nu fără subtilităţi. umoristice şi simţ plastic, în descrieri peisagistice, dar şi în filozofii.


Share:

Condamnat să scriu
















ROBERTO  KUZMANOVIC

„Într-o zi, căutându-te cu ardoare ca pentru prima oară,
am te găsesc într-o prăpastie cu toate versurile tale –
bolnav, beat, bătut, fumându-ţi propria viaţă
probabil fascinat de ideea că mângâi molii
și se vor transforma în fluturi pentru viitoarele prințese.
Azi nu se mai contopesc poezii cu ochi orbi,
nu o să aduci bani în casă cu ele,
nu o să mă mai cucerești recitându-mi,
iar dacă ai impresia că o să le cânte cineva
pe o scenă la cine știe ce concert jalnic,
ești doar un visător avid în vid, opreşte-te din scris odată!
Pentru ce faci asta?
eşti prins în propria ta lume,
pus pe gânduri rele aşternute în rânduri grele, bag de seamă
şi totuși, pari atât de liniştit.
Ce te inspiră pe tine,
o frunză veştedă, două frunze, dragostea?
Ai spune cocoțat pe vreo mănăstire,
că eşti mai bogat decât ce se află sub tălpile tale,
chiar dacă mulțimea te-ar cataloga drept un dus cu pluta,
sărac şi indiferent la propria soartă”.
Am luat-o în brațe,
i-am sărutat ardoarea frunții și i-am șoptit:
„—Pășești pe urmele mele care se îndreaptă spre tărâmuri
fără de legi și credințe, iar asta nu e bine;
căci eu fusesem condamnat să scriu.
Rup din mine, nesfântă născătoare de păcat,
să ofer altora și nu aștept nimic în schimb,
nici măcar moartea pe care mi-o prevestești poetic,
deoarece nu mi-e datoare cu nimic.
Fii tu fericită, îmi e de-ajuns...”

Share:

Istrati! Le vagabond - romanul grafic semnat de Golo

În 11 noiembrie s-a lansat la librăria Gallimard romanul grafic Istrati! Le vagabond, scris și desenat de Golo. Apărut la Actes Sud Editions în colecția Actes Sud BD este un omagiu adus marelui vagabond.

În cele 261 de pagini Golo (pseudonimul lui Guy Nadaud)aduce un omagiu scriitorului brăilean.

De altfel Golo a vizitat Brăila în 2012 tocmai pentru a intra în spiritul istratian. Volumul costă 26 de euro și este disponibil pe Amazon și în aproape toate librăriile franceze.

Mihai Vintilă
Share:

Cenacul Panait Istrati Brăila. Rezumatul ședinței din 11 decembrie 2017












În data de 11 decembrie s-a ținut în sala Fănuș Neagu ultima ședință a cenaclului Panait Istrati din anul 2017.

Ședința a început cu tradiționala prezentarea a revistelor literare. Au existat discuții despre conținutul lor. S-a făcut și o amplă prezentare a revistei Ex Libris nr 8 editată de Biblioteca Județeană Panait Istrati.

Stela Șerbu Răducan a informat despre Concursul de Proză Umoristică de la Brăila.
Vasile Mandric a citit sonetele – Gânduri, Sonet de iarnă, Sonet cu greier.
Tudorița Tarniță a citit – Pe logaritmul ierbii, Inventez cuvinte.
Lucia Pătrașcu a recitat Dragoste cu năbădăi.
Valentina Balaban a citit Reflexe și Diamantul.

Au participat: Virgil Andronescu, Vasile Mandric, Valentina Balaban, Alexandru Tudor Costin, Tudorița Tarniță, Mihai Vintilă, Lucia Pătrașcu, Stela Șerbu Răducan.

Ședința a beneficiat la deschidere de prezența directorului bibliotecii Dragoș Neagu.


Share:

Premiile Nepotu’ lui Thoreau ediția a II-a Cluj-Napoca

Pentru poezie:
Elena Vlădăreanu, “Bani. Muncă. Timp liber” (editura Nemira)
Vlad Drăgoi, “sergio leone” (editura Charmides)
Florentin Popa, “efrafa” (editura Charmides)
Claudiu Komartin, “Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017”  (editura Cartier)
Vlad Moldovan, “glitch” (editura Charmides)

Pentru proză:
Mihai Radu, “Extraconjugal” (editura Polirom)
Bogdan Alexandru Stănescu, Copilăria lui Kaspar Hauser (editura Polirom)
Ioana Baetica Morpurgo, “Schije” (editura Polirom)
Augustin Cupșa, “Așa să crească iarba pe noi” (editura Humanitas)

Pentru debut: 
Dan Dediu, “4,5 litri de sânge, miliardar” (Casa de editură Max Blecher)
Bogdan Răileanu, “Tot spațiul dintre gândurile mele” (editura Polirom)
Bogdan Tiutiu, “sundial” (editura frACTalia)
Dinu Guțu, “Intervenția” (editura Polirom)

Un eveniment finanțat de Primăria Municipiului Cluj-Napoca.
Parteneri: Insomnia Café, Tribuna, Helikon și Direcția județeană de Sport și Tineret.

Share:

Concertul de Crăciun al orchestrei de cameră a Filarmonicii ”Lyra-George Cavadia” Brăila

Joi, 21 decembrie 2017, ora 19,00, în Sala Mare a Teatrului ”Maria Filotti” are loc Concertul de Crăciun al orchestrei de cameră a Filarmonicii ”Lyra-George Cavadia” Brăila dirijată de col. Petrea Gogu.

Programul cuprinde lucrări ale compozitorilor: Johan si Joseph Strauss; Georges Bizet; Emile Waldteufel; Georgy Sviridov; Franz Schubert; Spephen Flaherty; Leroy Anderson; Adolphe Adam etc.

Invitați: soprana Cerasela Popa-Omocea și baritonul Laurențiu Mocănescu.

Concertul este organizat de Filarmonica "Lyra-George Cavadia" Braila în parteneriat cu Teatrul "Maria Filotti".

Biletele se găsesc la agenția de bilete a filarmonicii din Calea Călărașilor Nr. 52 de luni până vineri între orele 8:00 - 18:00 și la agenția de bilete a teatrului "Maria Filotti" Brăila.

Prețul unui bilet este de 29,08 lei.

Share:

Intimitate

Alensis De Nobilis

Când vălul nopţii îţi desface tivul
Şi despicată ondulezi măiastră
Cumva-ntre buze curge aditivul
Ce-nsiropează astrul într-o astră

Iar mierea mea îţi umblă în ţesuturi
De parcă ţi-e acolo cineva
Care îţi stoarce ultime tributuri
Să arzi în flăcări şi să spui nu-da

Te-nfiorezi de vise ca de plezne
Ce te lovesc pe şolduri cu tandreţe
Cu bice grele, împletiri de bezne
Când degetele mele îţi sunt beţe

Te trec fiori ca după un alint
Ce l-ai visat tu, dulcea mea sihastră
Mă simţi cum intru chiar în labirint
Dar sunt doar visul, doamnă, dumneavoastră...

Share:

CUM ALEGEM DRAGOSTEA de Dumitru BARĂU (recenzie)

Dumitru ANGHEL

Romanul „Cum alegem dragostea”, Editura Istros a Muzeului Brăilei „Carol I”, 412 pagini, 2016, semnat de scriitorul Dumitru BARĂU, este o caldă, sinceră şi emoţionantă carte închinată părinţilor, în egală măsură mamei şi tatălui, pe care o alătur, fără rezerve, temei epice a adoraţiei materne, mai ales, modelelor de-o diversitate convingătoare din literatura universală şi din cea română. Pentru a fi explicit, mă opresc la varianta lirică, cea mai la îndemână cititorului: „ Pe malul apei se-mpletesc / Cărări ce duc la moară / Acolo, mamă, te zăresc / Pe tine-ntr-o căscioară / ... / Tu torci. Pe vatra veche ard, / Pocnind din vreme-n vreme, / Trei vreascuri rupte dintr-un gard / Iar flacăra lor geme” („Mama”, de George Coşbuc), dar amintesc şi modelul epic al Smarandei Creangă, imaginea-simbol a iubirii filiale, divinizată de Nică a lui Ştefan a Petrei din Humuleştii „Amintirilor din copilărie”, capodoperă a literaturii române, care nu prea mai are loc în manualele şcolare de azi, „atac” imoral şi periculos la adresa educaţiei generaţiilor de copii, aşa cum se întâmplă şi cu opera literară a unor Eminescu, Alecsandri, Coşbuc sau Marin Preda, Zaharia Stancu...

Noua carte a domnului Dumitru Barău, cu un titlu-metaforă provocator: „Cum alegem dragostea”, a ales să facă din iubirea pentru părinţi un subiect de proză, pe care l-a poziţionat în parametrii moderni ai literaturii-spectacol, o epică cu introspecţii lirice, care-l plasează pe scriitorul brăilean între două ipostaze sentimental-literare: poezie şi proză, din care a rezultat o lume şi o atmosferă autentice, pe un palmares editorial de referinţă pentru profilul său de creator: volumul de versuri „Anotimpul visării”, debut editorial, 2009, cu o candoare lirică de adolescent, când îndrăgostit, de natură sau de iubita sa; când trist şi melancolic, bulversat sufleteşte de meditaţii existenţiale şi de întrebări fără răspuns; sau riscând confesiuni, ori laice, ori în dialog cu Divinitatea, din care citez doar două versuri din poemul „Insomnii”: „Toată noaptea mi-am spălat sufletul / cu norii întunecaţi ai neliniştei”. Apoi volumul de proză scurtă „Casa umbrelor”, remarcabil pentru o componentă definitorie a stilului prozei sale, rezultată din structura, din „arhitectura” schiţelor şi nuvelelor: finalul! Sfârşitul, încheierea întâmplărilor este şocant, neaşteptat, imprevizibil, ca instantaneul unui blitz-foto, cu reacţii „la minut!”, printr-un click narativ abrupt, ca în literatura romanelor poliţiste sau în tehnica cinematografică a filmelor de acţiune, cu valoare de concluzie-impact! Iar între aceste două cărţi, un al doilea volum de versuri, „Vis albastru, Emeli”, confesiuni lirice semnate de un poet ardent şi suav în lirica sa de o extremă fineţe.

Romanul „Cum alegem dragostea”, cum îl numeşte, cu graţie şi... cu iubire, prozatorul Dumitru Barău, este o monografie sentimentală, cu datele unei „cronici de familie”, din vremuri cuminţi şi idilice, într-un stil convingător, în care am descifrat şi fraza stufoasă sadoveniană, şi oralitatea intimă şi uşor ironică a povestitorului sfătos şi fabulos de la Humuleşti, într-o alternanţă vivace cu rigoarea arhivarului, reunite într-un tutti tonal preclasic „Stabat Mater”, din compoziţiile vocal-simfonice semnate de Palestrina sau Josquin des Prés. De pildă, în portretul personajului principal, Ion, nume de referinţă în onomastica ortodoxă şi laică românească, tatăl, sunt relevante şi... uşor docte, trimiterile lămuritoare: „Aşezarea a fost atestată documentar de un privilegiu comercial acordat unor negustori din Transilvania, de Ilieş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, în 9 aprilie 1433...” (pag. 12), ca-ntr-o lucrare ştiinţifică originală şi autentică, imposibil de a fi acuzat de... plagiat, ca în spectacolul mediatic al doctorilor orgolioşi de pe piaţa inteligenţei româneşti contemporane.

Tentaţia documentului autentic, uneori „rece” şi lipsit de fiorul ineditului incitant, este rapid înlocuită cu amănunte de o caldă intimitate, cu aura uşor naivă a frumuseţii sufleteşti, neîntinată de ipocrizia şi ifosele fără acoperire. Astfel, în portretul Mamei, personajul emblematic al romanului, este dominantă o viziune esenţialmente sentimentală, bazată pe alternanţă între ficţiunea impersonală, specifică genului epic cult şi ecoul, reverberaţia dominantă a amintirilor personale ale autorului, cu grijă pentru o psihologie plauzibilă: „Cea mai familiară imagine a mamei este legată de momentele când reuşea, pentru o vreme, să fugă din lumea ei reală, pentru a făuri închipuiri născute din lumea cărţilor citite sau din visele ei. Citea mult...” (pag. 8).

Mama este un personaj delicat, cald, iubitor, cu o percepţie anume în a-şi educa feciorul: „Dacă vrei să fii mulţumit, trebuie mai întâi să-i faci pe alţii să se simtă mulţumiţi” (pag. 9); dragostea pentru copilul său este dominantă: „Mă strângea la piept, până când ochii ei luminoşi se închideau, scăpând pe la colţuri câte o lacrimă”; sau: „- Ştiam că ai să vii!” (Ibidem), de undeva, de la şcoală, de oriunde, pe coordonatele stilistice ale unei obsesii materne.

Cu adevărat, arta portretului  este convingătoare în literatura scriitorului Dumitru Barău şi cu totul originală, pentru că se menţine constant într-un spaţiu al verosimilului, pe care-l înnobilează cu proiecţii şi antecedente biografice, chiar dacă sentimentul identificării totale pare să-l îndepărteze de ficţiunea generalizatoare şi adaugă o vagă undă de... „Jurnal” şi o senzaţie  de supradozare a liricului, evident desigur în cărţile sale de poezie.
Scriitor modern de secol XXI, modifică scenariul „Amintirilor” sale din copilărie, înlocuind uneori efectul provocat de cauză, ca în tehnica literaturii de ficţiune, cu elemente-probă dintr-un „curriculum vitae” încărcat de elemente probatorii, dintr-un proces de paternitate. În acelaşi registru compoziţional se recompune şi portretul tatălui: „Era un tip jovial, cu nişte ochi, aparent banali, dar foarte expresivi, când trebuia să exprime blândeţea sau iubirea... Pentru el şi pentru mama, copiii deveniseră unicul scop al vieţii”; variaţiuni pe aceeaşi tehnică portretistică, sedus de mereu alte nuanţe, pe care domnul Dumitru Barău le reconstituie cu simţ narativ, cu o octavă necesară presiunii sentimentale: „Pe scena vieţii, tata era un actor sârguincios şi talentat..., pentru că l-am văzut interpretând mai toate ipostazele pe care marele regizor, viaţa, le cere unui om... l-am văzut râzând, când sufletul îi plânge, şi l-am văzut plângând, copleşit de revărsarea tumultuoasă a unei bucurii neaşteptate” (pag. 10).

Tehnica narativă, salvată de-o inteligentă selecţie şi dintr-o elegantă direcţionare spre ceea ce ar putea fi un scenariu biografic, conferă calitatea de roman, ca specie a genului epic cult de mare întindere, cu valenţele Faptului Divers ridicat la rang de Eveniment din orice posibilă biografie şi din orice timp sau loc, ori posibilă perspectivă. Amănuntele năucitoare, de-o melancolică expansiune sufletească, conferă, în ciuda riscului, pe care şi l-a asumat prozatorul, inconştient sau deliberat, tocmai şicul epic al cărţii sale.

Şi aş mai semnala o echilibrată manieră de a stăpâni presiunea întâmplărilor şi toată tevatura narativă din această carte, pusă pe seama unei galerii de personaje, adiacente scenariului principal, dar de-o amploare uneori egală cu a celor doi eroi de prim-plan. Sigur, sunt sesizabile diferenţierile, chiar dacă şi personajelor din plan secund autorul le-a adăugat o aură de simpatie şi de complicitate sentimentală.

Share:

Editura Zorio a lansat două cărți la librăria Mihai Eminescu din București

Nicolae V. Sălcioara 














Luni, 4 decembrie 2017, de la ora 17 a avut loc o dublă lansare de carte la librăria Mihai Eminescu din Bucureşti. În cadrul evenimentului s-au prezentat publicului scriitorul Petre Crăciun cu romanul Când cimpanzeul devine om şi scriitorul brăilean Virgil Andronescu cu volumul de poezii Necropsie lirică, ambele cărţi fiind publicate la editura Zorio din Bucureşti.

Invitaţi să vorbească despre această carte au fost Andreea-Vichi Marin, realizator al emisiunii Deschis în weekend de la Radio România Actualități, scriitorii Nicolae Rotaru, Ștefan Mitroi și criticul literar Ion C. Ştefan, ultimii trei membrii al Uniunii Scriitorilor din România.

Doina Ghiţescu, actriţă, a interpretat două fragmente din romanul lui Petre Crăciun, domnia-sa introducând publicul prezent în atmosfera unei nopţi feerice ca de poveste. Aceasta a citit, cu deosebitui talent actoricesc şi câteva poeme din volumul Necropsie lirică familiarizând publicul cu stilul de poezie propus de Virgil Andronescu.

Ion C. Ştefan: Am avut, în această seară, deosebita onoare de a vorbi la libraria Eminescu despre cea mai nouă carte lansată de scriitorul Petre Crăciun, pe care o recomand din tot sufletul meu Când cimpanzeul devine om, un roman cu un stil diferit de cele abordate de domnia-sa până acum! Acesta se adresează tuturor categoriilor de vârstă şi poate trece drept un bildungsroman, dar şi o nouă şi modernă formulă şi formulare a mitului lui Pygmalion, unde Pygmalion este de fapt o femeie, iar Galateea - un bărbat, după transformarea dintr-un cimpanzeu! Mai presus de toate este o poveste despre libertate, ca apanaj al fiecăruia dintre noi dar şi ca dar nepreţuit, la care nu doar trebuie să râvnim, ci şi să ni-l asumăm şi să-l protejăm! Veţi descoperi în carte şi o inevitabilă poveste de dragoste, curată şi ferită de ceea ce oamenii zilelor noastre cred că pot simţi într-o relaţie de cuplu! Şi desigur, în planul de profunzime (împrumut aici un termen din tehnica fotografiei) veţi descoperi societatea noastră cu bune şi mai puţin bune, sufocată de prejudecăţi şi stereotipuri, cu limite şi văduvită de încredere, tabloul mediatic, cu jurnalişti avizi de non-ştiri, plus adevărata junglă! Mulţumesc domnule Petre Crăciun, că am putut vorbi despre această carte-fenomen a dumneavoastră, alături de nume ca Nicolae Rotaru şi Ştefan Mitroi!

 La finalul primei părți a avenimentului Petre Crăciun a mulţumit tuturor invitaţilor cât şi publicului de cea mai bună calitate aflat în sala de lansări a librăriei Mihai Eminescu din București.

 A doua parte a evenimentului l-a avut în centrul atenţiei pe Virgil Andronescu, membru al Mişcării Litera 13 din Brăila. Despre volumul său de poezii intitulat Necropsie lirică au vorbit: scriitorii Petre Crăciun, Nicolae Rotaru,profesorul şi criticul Ion C. Ştefan și Mihai Vintilă redactor-şef al revistei Litera 13.

Mihai Vintilă despre Virgil Andronescu și volumul său.



Virgil Andronescu după ce s-a prezentat, a citit câteva dintre poeziile sale concluzionând: În viaţa mea nu-i deloc poezie, dar, în poezia mea e numai viaţă trăită.















Evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe.




Share:

Muncă şi cuvinte: o carte foarte bună prea puţin cunoscută…

Adi George Secară

O carte publicată în anul 1965 şi care a cunoscut succesul… mondial abia în anul 2013, aproximativ vorbind, la aproape 20 de ani de la moartea autorului, poate fi încurajatoare şi pentru mulţi scriitori români, fie ei din mediul academic sau nu!
S-a spus că este o carte despre… muncă. Nu, nu proletcultistă! Munca pământului convertită în carieră academică, pământul, ţărna ( „se mai gândea la anii petrecuţi la ferma din Booneville, simţea permanent în străfundurile conştiinţei moştenirea lui de sânge, lăsată de înaintaşii care duseseră vieţi anonime, împovărate şi resemnate şi care împărtăşeau aceeaşi morală de a arăta unei lumi potrivnice figuri şterse, împietrite şi neguroase.”, p.262), presimţind Frumuseţea (vieţii), zădărnicia şi banalitatea nădăjduind la sentimentul plenitudinii… La iubire absolută, cu toate faţetele ei!
Bine, dacă vreţi, este o altfel de istorie a Americii, în care un prim episod poate fi „Martin Eden”, al doilea „Marele Gatsby”, al treilea… „Stoner”! Ca să nu mai amintim şi de „Vârsta inocenţei”, deşi ar mai putea fi, desigur, referinţe… O primă variantă de titlu ar fi fost „A Flaw of Light and The Matter of Love”… Ceea ce poate sugera câte ceva.
Bref, este vorba despre viaţa unui profesor universitar (cum a fost şi John Williams, şi poate nu degeaba Stoner este şi William!), de la naştere până la moarte. Totul ne aduce aminte de cât de scurtă este viaţa şi cât de repede ne putem despărţi de ea şi de alte… vieţi, dragi sau nu! Deşi omul nostru trăieşte 65 de ani! Personajul, nu scriitorul!
Scriitorul e precaut (oare?) de la început: „Dedic această carte prietenilor şi foştilor mei colegi din Catedra de Engleză de la Universitatea din Missouri. Îşi vor da seama imediat că este o operă de ficţiune – că nici unul dintre personaje nu este bazat pe vreo persoană reală, în viaţă sau decedată, şi că nici unul dintre evenimente nu îşi are corespondentul în realităţile de la Universitatea din Missouri.”
Cert este că totul decurge, sau aşa mi se pare mie, destul de calm, ca să nu spun decent de bleg, cam aşa cum fluviile din zonă se tot duc la vale, până la o petrecere de casă nouă, organizată de către familia Stoner, încă abia constituită, relativ (se împlineau şapte ani de când William şi Edith se cunoşteau şi nu se poate spune că era o familie fericită!, dar nu trebuie noi să ne amestecăm), dar neînchegată… La acest party îl cunoaştem mai bine pe un Richard al III-lea al campusului, profesorul Hollis Lomax, dar nu îndeajuns de bine. Este aici, la sfârşitul… chindiei, o scenă peste care am trece grăbiţi: pe la patru dimineaţa „Lomax i-a strâns mâna lui Stoner, l-a întrebat cum stă cu cartea (n.n. pe care o scria) şi i-a urat succes; s-a apropiat de Edith, care stătea dreaptă pe un scaun, şi i-a luat mâna; i-a mulţumit pentru petrecere. Apoi, ca dintr-un impuls domol, s-a aplecat uşor şi şi-a atins buzele de ale ei; Edith şi-a ridicat mâna şi i-a mângâiat uşor părul, şi au rămas aşa câteva momente, sub privirile celorlalţi. Era un sărut cum nu se poate mai cast, cum Stoner nu mai văzuse niciodată, şi părea absolut firesc.” (p.119)
Tot în relatarea acestei petreceri apare şi fragmentul din care am ales citatul pentru titlul prezentării de faţă. Aparent, poate că şi real în mintea scriitorului, între Edith şi Lomax, doi ciudaţi, la urma urmelor, el cu ceva probleme fizice (în rolul ei s-ar potrivi, la relativa tinereţe, Nicole Kidman, mai spre sfârşit, de, trec anii, Laura Dern!... Ce ţacă, după ce verific, ambele au aceeaşi vârstă!), nu se va mai petrece nimic. Sau am uitat eu. Poate am fost neatent. Dar poate acest sărut cast va sta la baza duşmăniei dintre cei doi, deşi s-ar zice că altele au fost pricinile, chipurile universitare, de principiu, educaţionale, care au şi întrerupt/stagnat cariera universitară a lui Stoner.
Poate despre acest sărut ar trebui să vorbim, numai despre el. Aşa ar trebui provocat cititorul, să-l caute în tot restul cărţii, acest sărut-fantomă, ca şi cartea sa, care va apărea (în cele nu de pe urmă!), o carte de specialitate (Literatură, teorie literară, istorie literară, nici nu mai contează prea mult!), simbol al unei mediocrităţi căldicele,a unei aşteptări „modeste şi prudente”, „nici mai bună, nici mai rea decât îşi imaginase că o să fie”…
Poate acel sărut să fi stat mereu între ei, în vieţile lor mereu separate, în pofida aparenţelor şi a fetiţei pe care au avut-o şi au pierdut-o, la un moment dat, prin tranşeele războiului lor casnic, intelectualizat…
Dar poate exagerez cu acel sărut! Un sărut al neputinţei, aşa cum şi cartea „Stoner”, nu cartea personajului Stoner, este una exprimând atât de bine Neputinţa existenţială (a fericirii absolute şi chiar lupta pe care o dau oamenii împotriva fericirii semenilor lor: vezi planurile malefice ale lui Edith de a-şi despărţi Fata de tatăl ei, vezi conspiraţia dusă la final, condusă de Lomax, pentru a împiedica povestea de iubire dintre Stoner şi amanta sa, parcă o asistentă, care va publica târziu, după despărţire, o carte dedicată lui W.S., adică doar iniţialelor sale)…
Omul, între conştiinţa Neputinţei şi Entuziasmul împărtăşirii dragostei pentru Frumos (aici Literatura), îşi caută viaţa. Viaţa adevărată… Omul Stoner, cu puţinii săi prieteni, deloc perfecţi, unul dintre ei murind de tânăr în primul război mondial: altă fantomă care bântuie cartea-viaţă! Stoner, „pregătit să recunoască în sinea lui că nu era un profesor bun (p.134): „Fusese permanent conştient, încă din vremea când bâjbâia, ca boboc, al primele cursuri de engleză, de prăpastia dintre ceea ce simţea pentru disciplina pe care şi-o alesese şi ceea ce era capabil să transmită în sala de curs. Sperase că timpul şi experienţa vor micşora prăpastia; dar nu. Tocmai acelora lucruri care îi erau cele mai dragi le făcea cea mai mare nedreptate când vorbea despre ele la curs; tot ce era mai plin de viaţă se ofilea când era pus în cuvinte; şi ce îl emoţiona cel mai tare îşi pierdea forţa odată rostit în public. Şi conştiinţa neputinţei era atât de puternică, încât îi devenise o a doua natură, făcea parte integrantă din el la fel ca mersul adus de spate.”
Dar are loc miracolul, entuziasmul şi dragostea pentru literatură înving, începe să fie apreciat de către studenţi, începe să se simtă profesor: „adică pur şi simplu un om pe care ştiinţa lui nu-l trădează şi căruia i-a fost conferită o demnitate a meseriei care are foarte puţin de-a face cu neghiobiile, slăbiciunile sau incapacităţile sale ca om. Era o revelaţie pe care n-o putea exprima în cuvinte…”
Un student machiavellic, histrionic, cu gânduri de parvenire academică, de aici un anumit grad de impostură, după părerea lui Stoner, evident, în sens rău, şi el cu ceva defecte fizice, de aici, poate, simpatia lui Lomax pentru el, pre numele său Charles Walker, el fiind şi sursa conflictului de care aminteam mai sus, cuvântează la un moment dat, la „un examen” de seminar:
„Cum ne găsim în faţa misterului literaturii şi a forţei ei imposibil de redat în cuvinte, e de datoria noastră sursa forţei şi a misterului. Şi totuşi, până la urmă, la ce bun? Creaţia literară ne aruncă peste ochi un văl gros pe care suntem incapabili să-l sondăm. Nu suntem decât nişte bieţi adoratori în faţa ei, ne lăsăm neputincioşi în voia ei. Cine ar avea îndrăzneala să ridice acest val, să descopere ce nu poate fi atins? Şi cei mai puternici dintre noi sunt doar nişte bicisnici, nimic altceva decât clinchet de talgere şi sunet de alămuri în faţa misterului etern.” (p.168)
Stoner porneşte, de fapt, un mic război împotriva agresivităţii şi lipsei de politeţe a studenţilor de acest tip, în particular, a oamenilor de acest gen, în general, reprezentanţi al „forţelor întunecate şi iraţionale care împing lumea spre scopul ei necunoscut” (p.263)… Într-un fel şi în numele prietenului căzut în război care spunea că „Universitatea e un azil, un loc pentru alienaţi, pentru infirmi, unde să se refugieze de lume. Dar nu se referea la Walker. Dave (n.n. prietenul mort în război) l-ar fi considerat pe Walker (tot n.n.: care, culmea, era infirm şi, într-un sens alienat, dar alienat „rău”) ca făcând parte din lumea de afară. Şi nu putem să-l lăsăm să intre. Pentru că dacă-l lăsăm, ajungem şi noi ca lumea de afară, la fel de ireali, la fel de… Singura noastră speranţă e să-l ţinem departe”, susţine Stoner într-o şedinţă, unde mai spune că, deşi nu se poate să ţii la distanţă pe toţi impostorii, se poate încerca…
Imediat după împlinirea vârstei de patruzeci de ani, personajul nostru găsea „o plăcere macabră şi ironică în gândul că învăţătura pe care reuşise să o acumuleze, atâta câtă era, îl condusese la următoarea înţelegere: că pe termen lung, toate lucrurile, chiar şi învăţătura care făcuse posibilă această înţelegere, sunt goale şi inutile şi în final se reduc la un vid pe care, orie-ar face, nu-l pot schimba.” (p.215)
Începe să ajungă la… desprinderi ale conştiinţei de trup, quasiplatonic şi, ca întotdeauna, când vezi un sfârşit, un anume sfârşit, apare şi povestea exemplară de dragoste. Pe care vă las să o descoperiţi. Cert este că, „în cel de-al patruzeci şi treilea an al vieţii, William Stoner a învăţat ceea ce alţii, mult mai tineri decât el, învăţaseră de mult: că persoana pe care o iubeşti prima nu e tot aceea pe care o iubeşti până la final şi că iubirea nu e un ţel, ci un proces prin care o persoană încearcă să o cunoască pe alta.” (p.233)
Iubirea nu „e o stare absolută, dar nici o iluzie; o vedea ca pe o devenire cât se poate de omenească, o stare inventată şi modificată clipă de clipă şi zi de zi prin voinţă, prin inteligenţă şi cu inima.”
Fără a fi o concluzie, amanta lui ajunge să spună că „totul” n-ar fi decât dorinţă şi cunoaştere, în conflict, adăugăm noi, cu „ideile de-a gata”, cum ar fi tradiţia care ar spune, „într-un fel sau altul, că viaţa minţii şi viaţa sufletului erau separate şi chiar potrivnice”, că trebuie să alegi între cele două ş.a.m.d., ba chiar trebuie mereu să alegi, mai ales dacă aparţii sau nu Lumii, care îţi spune că nu-ţi poţi trăi viaţa, chiar toată viaţa, numai după cum vrei tu, iar spaima că pur şi simplu ceea ce faci, ceea ce îţi dă sentimentul existenţei, a creării, poate fi anihilat, te face să alegi… să omori iubirea! (p.257)
Cât de mult „s-a ţinut” Stoner „departe de compasiune şi de iubire” rămâne iar să descoperiţi, ca şi cum a reuşit să-l învingă pe Lomax, care devenise şeful lui!

*

Stoner a vrut iubire şi să fie profesor. Mai ştia, pe patul de moarte că „mai toată viaţa fusese un tip indiferent. Visase la un fel de integritate, la un fel de puritate neîntinată; găsise compromisul şi diversiunea agresivă a banalităţii. Îşi închipuise înţelepciunea şi, după atâţia ani, găsise ignoranţa.” (p.329)
Şi, poate, o altă definiţie a iubirii, care „nu era o pasiune a minţii, nici a cărnii; mai curând o forţă care le cuprindea pe amândouă, ca şi cum n-ar fi fost altceva decât substanţa din care e făcută iubirea, însăşi esenţa ei. Fie că era vorba de o femeie sau de un poem, spunea simplu: uite-mă! Trăiesc.” (p.299)
Nu mai rămâne decât să ne întrebăm cât din Iubirea care a avut ca nume John Edward Williams, născut în 1922, în Clarksville, Texas, s-a salvat în cartea „Stoner”, o carte care ar fi putut fi aceea singură pe care a publicat-o personajul:
„Nu mai conta că fusese uitată şi nu servea nimănui; părea aproape o meschinărie să se gândească la valoarea ei, atunci sau acum. Nu-şi făcea iluzii că o să se regăsească în ea, în literele aproape şterse; şi totuşi ştia că o mică parte din el, o parte pe care n-o putea nega, chiar «era» acolo şi avea să fie mereu acolo.”

John Williams – Stoner, Editura Polirom, Iaşi, 2016, traducere de Ariadna Ponta



Share:

Grăbire











Victoria MILESCU

Când pleci grăbit
să-ţi cumperi o pâine şi o sticlă de lapte
cu sângele în dezordine
şi creierii răvăşiţi de vântul verde
al primăverii venite iar prea devreme
brusc îţi iese în cale
iubirea vieţii tale
o recunoşti de departe, strigi
dar ea se uită în altă parte
grăbindu-se la rândul ei
spre cineva, spre ceva nevăzut
amestecându-se în mulţime, topindu-se
în forfota oraşului, şi el
îmbrăcat la repezeală, cu străzile pe dos
cu turnurile desperecheate
sub un cer noros respirând sacadat
descheiat la toţi îngerii...


Share:

Litera 13 a prezentat noua carte a lui Virgil Andronescu. Manifestarea a avut loc împreună cu CARP Brăila


Miercuri, 6 decembrie 2017, începând cu orele 16.30 a avut loc lansarea volumului de poezii Necropsie lirică al scriitorului Virgil Andronescu,apărut la editura Zorio din București. Locul manifestării a fost sala de ședințe a noului sediul al Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Ana Aslan Brăila din strada Nicolae Bălcescu numărul 10. Despre carte au avut discursuri la obiect scriitorii Mihai Vintilă, Alexandru Halupa și Zeno Halupa. Pictorul Hugo Mărăcineanu s-a referit la desenele care însoțesc volumul realizate de pictorița Bianca Pîrlog, la semnificația lor și la destinele comune ale autorului Virgil Andronescu și ale pictoriței. Alexandru Halupa Mihai Vintilă, Virgil Andronescu, Hugo Mărărcineanu Zeno Halupa Hugo Mărăcineanu Au participat scriitori, poeti, jurnalisti, artisti plastici si epigramisti. Discursurile au fost separate de minunatele momente muzicale oferite pe ritmuri de folk de profesorul Florin Lazar si elevul Teodor Gabriel Scheaua. Spre finalul lansării au iesit la rampă epigramistii care au destins atmosfera. Finalul a apartinut autorului Virgil Andronescu care a citit cateva dintre poemele cuprinse in cartea lansată urmate de o sesiune de autografe. Acțiunea s-a desfăşurat în organizarea Mișcării Literare Litera 13 în colaborare cu Cenaclul Casa Speranţei al C.A.R.P. Ana Aslan din Brăila.
Share:

Promo

Postări populare