Gri...

Cristian MLADIN 


   Gri sunt copacii, casele și oamenii.
   În special oamenii...
   Zilele mohorâte de toamnă
   Fac sufletul să tânjească
   După ceva.

              Ceva pe care l-am pierdut
              Și pe care frunzele roșii, maro și galbene
              Îl poartă în jocul lor nebun
              În vântul de noiembrie.

  Sentimentele sfâșie tăcerea nopții
  Și strig.... în șoaptă.
  Ciudat!
  Aud cum mugurii singurătății se desfac încet
  Mă lupt cu demonii
  Și nu întotdeauna ies învingător....
           

         Departe de toti, aștept să găsesc
         Acel ceva ce lor le scapă.
         Motivul fericirii, poate.
         Ceva ce nu e gri deloc.



Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare

Promo