Ticker

6/recent/ticker-posts

CTP - Un ins în libertate, un fluture fluturit la cap











Marin IFRIM 

Îmi e silă să-i pronunț numele. Nici figura sa de struț în călduri retorice nu-mi place. Când se întâmplă vreo nenorocire în univers, el e singurul care știe ce de ce și cum. E ctp din naștere. Pe vremea când eram scriitor, agreat de nume mari, precum Geo Dumitrescu, acest belingher scria literatură SF. Așa a intrat în lumea reală, prin efracție narativă. În comparație cu dumnealui, Pleșu mi se pare un înger, un bâtlan cu pești până dincolo de cioc.  CTP are rât. Gavarește direct în subsolul semantic sovietic. E rât de colo până dincolo. Cu belciug cu tot. Vorbește telecomandat, pe pilot automat, pe telecomandă. E toxic din fabricație. El, care îi acuză și scuză pe ceilalți, e un judecător strâmb. E definitiv în vorbe, nu are curte de apel la cap.

Au trecut aproape trei decenii și această bacterie publicistică împrăștie sifilisul ca și cum s-ar culca doar cu milițieni ai logicii. Cred că și din cauza acestui mamut au plecat din țară măcar un milion de descetăniți. Greață. Maimuța a îmbătrânit în rele, are o față foarte articulată, în crispări de fund desțelenit. El vorbește despre religie, despre realitate, despre orice fără să se uite în proprii săi ochi și să pună mâna pe lopată ca să-și dea jos de sub frunte zăpada ecuatorială.

L-am văzut pe acest muțunache, în carne și oase, are și așa ceva, acum vreun sfert de secol, când mi-a murit un prieten gazetar de top. Moroiul era însoțit de șeful său pe linie de colonei ai editorialelor, un șef dus la cimitir definitiv fără să știe nimeni precis de ce și cum. CTP e o chestie clonată, clocită etc. E tot ce a putut merge mai departe după iliesciada brucanoidă din 1989. Un sictir. Scriu fără patimă. Nu-mi plac curvele scrisului. Publiciștii cu cagulă deteriorată de realitate. Insul ăsta și creatura-caracatiță din Găgeștii Vrancei sunt cei mai letali șerpi ai acestor vremuri în care din când în când fac rău nației cu voie din propria lor prostie. Tac. Cel de Sus dă câte o tăcere fabuloasă, cu ploi, ninsori, vânturi etc.

Am scris cu durere aceste cuvinte. Sunt aproape interzis în vorbirea scrisă. Ca să se știe. Un CTP face și desface inclusiv cele nefăcute. De la un timp încoace, are și un ”p(r)ost” TV., unul despre care se zice că ar fi ”al lor”, al securiștilor cu uniforme civile noi. La dunga frezei! E cumplit, ca de obicei, țara mea nu e țara lor. Și nici măcat atâta...Tot înainte!

Trimiteți un comentariu

1 Comentarii

  1. Susțin în mare parte caracterizarea de mai sus ce-l are drept protagonist pe CTP, cel care, mai nou, de când l-au cam scos pe tușa presei, semnează șarlatanește: scriitor.

    RăspundețiȘtergere