CRED CĂ AM ÎMBĂTRÂNIT

Paula GURĂU

Mă dor gândurile şi rar le mai ştiu ordinea. Un soi de nemulţumire permanentă şi parcă aştept să se întâmple ceva rău. Dorm mult şi visez tot felul de prăpăstii:morţi vii,  biserici dărâmate şi o mireasă ce plânge. Cică să dau de pomană. Am dat. Mâncare cu abur şi haine. Cu lumânare şi tămâiate. Se aud sirene de POMPIERI sau de SALVĂRI. Mă îmbrac în negru şi-mi vine să plâng. Toamnele mele erau vesele şi-mi plăceau frunzele colorate galben-maroniu, chiar strivite de paşii trecătorilor.

22 noiembrie 2017