CĂRĂRI CU MACI de Carmen Antoaneta MARCEAN (recenzie)











Dumitru ANGHEL 

Volumul de versuri „Cărări cu maci”, Editura PIM, Iaşi, 2016, 80 de pagini, semnat de doamna Carmen Antoaneta Marcean, este cea de-a cincea carte din portofoliul de creator al scriitoarei din Suceava, apărută într-o riguroasă ritmică anuală, după debutul editorial cu placheta de poezie „Picături de suflet”, Editura PIM, Iaşi, 2012, urmată de „Şoapte şi tăceri din toamnă”, în 2013, „Cuvinte din clepsidră”, în 2014 şi „Lumini şi umbre între coperţi”, în 2015, toate la aceeaşi editură.

„Cărări cu maci”, volum îngrijit de doamna Rodica Rodean, editor, sub auspiciile elegante ale Colecţiei „Cărţile Chirei”, adună 33 de poeme, pe un parcurs calendaristic strict, 29 mai 2015 – 5 iulie 2016, şi cu susţinerea plastic-coloristică în roşu aprins, viril şi ceremonios, al celor treizeci şi una de fotografii, semnate de Ioan Marcean, după o terapie intensivă în plan sentimental, pe o fundamentală emotivă, între metafora poetică provocatoare de stări sufleteşti şi o peisagistică-foto complementară.

Toată cartea este constituită pe un registru liric uşor imprevizibil, cu variaţiuni şi tonuri în contrapunct ideatic, ca-ntr-un Preludiu de Fr. Chopin nuanţat tulburător, salvate de o mare nobleţe sufletească şi o implicare liric-emoţională, în ciuda unor modulaţii bruşte şi ceremonioase, dar care îi asigură poetei Carmen Antoaneta Marcean o originală recuzită de creator implicat artistic, care crede doar în idealurile sale, în poveştile sale de iubire, în nelinişti de tot felul şi de toate nuanţele ori capriciile unei existenţe tulburate deseori de spaime pasagere: „Ca un ecou din altă vreme / Se-ascunde în petale gândul / Că suntem versul din poeme / O şoaptă într-un legământ” („Ecou din altă vreme”, p. 9).

În acest sens, pe structura unei prozodii... clasice, strofă-catren şi rimă în exclusivitate încrucişată (1-3; 2-4), câteva repere tematice s-ar putea găsi în lirica poetei: o feminitate suavă uneori, pe un menuet festiv, săltăreţ sau graţios; tumultuoasă alteori, grevată pe o alternanţă canonic-erotică, cu o pondere egală în registrul grav al religiosului, şi cu o decenţă meritorie în poezia de dragoste, ferindu-se prudent de tentaţiile liricii licenţioase sau de zona pornografiei cu pretenţie de artă!

Nostalgii şi emoţii bine temperate, ca-n acordurile preclasice ale „Clavecinului bine temperat” de I.S. Bach: „Te-aştept din nou în răsărit de gând, / Să-mi fii o rază-n întuneric, / Să uit cât doare visul meu plângând / În trist şi crud tărâm feeric” („Aşteptare”, p. 10), dar şi alternativa cuminte a unei resemnări: „Din lacrimi amare / Prea ades m-am înnoptat; / Păşind spre abdicare, / În tăcere m-am sculptat / ... / Mă rezidesc în mine / Din negrele-mi tăceri” („Un înger insolit”, p. 14); pentru ca să găsească resursele necesare echilibrului; iar explicaţia pare a fi una orgolioasă, ca un surplus de vitalitate: „Din umbre-mi zidesc cărări spre niciunde / Şi taina îmi este armură de dor, / Ecoul e mort, nu-mi poate răspunde / Gândul îmi mângâie-aripi de condor” („Ochiul din uşă”, p. 16).

Există, aşadar, în „Cărări cu maci” o lirică direcţionată spre o atmosferă tristă, dominată de nostalgii fără repere, pe o melodică elegiacă, în acorduri patetice: „Sub pleoape îmi plâng norii, / Toamna-i zidită-n mine, / ... / Sufletul, azi ruginit, / Către asfinţit mă poartă, / Zborul meu spre infinit / Frânt e-acum, aripa-i moartă / ... / Mâine e zidit în ieri, / Visul mi-e zidit în vis” („Zidiri”, p. 27); cu o vibraţie lirică de-o pudică intimitate, chiar cu riscul derapajului în exces sentimental: „dimineţile mele / au amintiri; / unele / sunt trepte de lumină, / altele . poartă colb de plumb pe tălpi, / dar cele mai multe / sunt zbateri; / îmi rotunjesc sub tâmple / doruri / sau mă risipesc în nesfârşite întrebări” („Dimineţi”, p. 31), într-unul dintre puţinele poeme în vers liber, fără strofă, fără rimă. Există atâta decenţă în patosul liric al doamnei Carmen Antoaneta Marcean, încât pare că s-ar speria de prea multă intimitate dezvăluită, deşi mărturisirea este voalat sugerată de protecţia versului alb.

Un balsam şi un antidot al unei tristeţi copleşitoare, care parcă tot timpul modifică parametrii unui optimism mereu aşteptat, se găsesc tot în dragoste, într-un erotism cuminte ca din alte vremuri, o poezie uşor naivă dar de-o puritate angelică, pe un canon neoanacreontic de lirică românească de început, de la Costache Conachi sau Ienăchiţă Văcărescu, dar şi cu trimiteri livreşti spre Petrarca, Alecsandri, Coşbuc: „La poarta sufletului meu / S-a întrupat fiorul unui vis: / Că în întregul „tu şi eu” / Se naşte versul cu iubire scris / ... / Păşim prin timp îmbrăţişaţi, / Pe drum de vis, cât încă este, / În primăvară îmbrăcaţi, / Două poveşti, într-o poveste? („Un vis”, p. 36).

Iubirea, sentiment plenar, este izbânda fericirii şi, din aceste motive, poezia de dragoste din volumul „Cărări cu maci” este uşor declamativă, pusă în spectacol, plesnind de sănătate şi de zbor spre bucurii celeste: „Lasă fiorii să vină la mine! / Zideşte-le drum spre sufletul meu! / Visele-mi cântă când zbor lângă tine / Şi de lumină mi-e zâmbetul greu / Eşti cupa mea din care sorb iubire / Şi sacra împlinire-a unui dor, / Îmi eşti prezentul dintr-o amintire / Şi amintirea mea din viitor” („Dualism”, p. 50). Ba chiar şi o lirică sentimentală pliată pe un calendar intim, între poveşti de dragoste şi fixaţii emoţionale venite dintr-un univers familial: „frigul ultimei clipe mă învăluie cu încăpăţânare / lacrima a îngheţat în vârf de geană / umbra unui sfârşit nedrept / îmi ridică, ameninţător, un pumn de obidă” („Mame cernite”, p. 20); sau gânduri triste după tragedia copiilor de la Clubul Colectiv: „Îmi umblă sufletul pribeag / La mănăstiri în rugăciune / De jale poartă negru steag, / Plecând genunchii-a rugăciune” („Suflet pribeag”, p. 24).
„Cărări cu maci”, o poezie uşor atipică într-o perioadă de avânt nestăvilit al genului liric cult, în care se petrec spectaculoase modificări, de la prozodie la valenţele tematice, pe un registru emoţional şi o dinamică remarcabile, din care nu lipsesc, evident, excesele, într-un perpetuu carusel al noului...

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare

Promo