Mi-e dor d’un vis de Nuculus

Nuculus

Mi-e dor d’un vis

Am uitat cum se visează
Înainte eram expert
Amestecam culorile calde cu emoțiile adolescente
Și ieșea o poveste strașnică de pus în ramă
Trăiam cu o coajă de pâine și fantasme
Evadam din cămăruță mea pe o ușa cețoasă invizibilă
Pe vase de luptă, în păduri amazoniene, cu balonul în jurul lumii
Obrajii îmbujorați îmi fâlfâiau aripi de fluturi
Fulgi de mirare în ninsori fericite de închipuiri
Liber pe mări și oceane cât vezi cu ochii
Mă jucăm cu nisipul din clepsidre fără frică
Umblam pierdut și năuc prin mințile altora
Schimbam poveștile și personajele cu gândul
Solare timpuri de muguri curioși
Gata să explodeze cu fața către mâine
Am uitat cum se visează ….