Virgil ANDRONESCU
Nu pot spune că scriitorul Panait
Istrati ori opera sa literară m-au influenţat, în mod conştient
şi direct, dar ceea ce pot spune este că, după opiniile unor
importanţi oameni de specialitate, viaţa scriitorului şi omului
Panait Istrati are cateva similitudini cu viaţa şi scriitura mea.
Vorbind de similitudini, citez din
criticul literar Dumitru Anghel care face următoarele constatări cu
privire la cărţile mele cât şi la persoana mea: Poetul Virgil
Andronescu vine în marea literatură cu zestrea spirituală a trei
mari prozatori de pe meleagurile natale, Gala Galaction, Zaharia
Stancu şi Marin Preda, ca şi cu toate metehnele eposului din câmpia
largă cu cumpene de fântână, la fel de pitorească şi romantică,
cum este Bărăganul întins şi fascinant al brăilenilor Panait
Istrati şi Fănuş Neagu. Dar aduce şi ceva din poetul turnean
Sorin Stoian, mort în floarea tinereţii, sinucigaş în apele
învolburate ale Oltului la vărsarea în Dunăre, adică, o poezie
cu totul originală şi cu o geografie lirică specifică.
Dramaturgul Ion Bălan opinează că Virgil Andronescu, este
poetul şi scriitorul care scrie, ca şi Panait Istrati, din viaţa
trăită. Se desprind de aici următoarele similitudini: Dunărea
care leagă viaţa şi scriitura, într-o miraculoasă derivă
pe fluviul...vieţii; Brăila, oraşul cu sălcii şi salcâmi, în
care au încăput aproape toate naţiile şi bisericile pământului-
şi la Turnu Măgurele existând şi coexistând în trecut cateva
dintre naţiile trăitoare la Brăila, dar şi drumul...literar de la
salcâmul lui Ilie Moromete până la salcâmii brăilei; Panait
Istrati un clarvizionar prin a cărei viaţă m-am descoperit pe mine
însumi- ca om şi scriitor, cu toate tarele, durerile, neîmplinirile
şi angoasele, dar şi cu revelarea unei lumi exterioare şi
lăuntrice aşa cum este ea; ideea de sinucidere şi starea acesteia.
Dincolo de toate acestea, ori din toate acestea, perioadele
de...vagabond, de oameni în căutarea şi atingerea unui
ideal pe tărâmurile vieţii şi ale scrisului. A fost fiul unei
spălătorese din Brăila, a trăit o lungă perioadă în lumea
mirifică a Dunării de Jos pe care a şi evocat-o apoi în unele
din lucrările sale. Terminând şcoala primară a avut mai multe
slujbe, asta făcând o mare parte din viaţa sa. A lucrat ca
plăcintar, băiat de alergătură la negustor, zugrav, purtător de
reclame, servitor, mecanic, hamal, fotograf ambulant ş.a. Mijloacele
de existenţă fiind precare au dat o anumit sens şi etichetă
perioadei de tinereţe. Mult timp a hoinărit vagabond, cunoscând
mizeria în toate ipostazele ei clare si evidente. Starea existenţei
sale s-a concretizat în hoinărit şi citit.
În ianuarie 1921, avea 36 de ani şi
acesta a încercat să se sinucidă. A scăpat încercării disperate
şi a început o importantă corespondenţă cu Romain Rolland acesta
ajutându-l să-şi publice primul său roman, “Kira Kiralina”
cartea care l-a făcut mai tarziu celebru.
Scriitoarea Doina Popescu-Braila: Am
fost invitată de poetul Virgil Andronescu la lansarea unui volum de
poezie, apoi, m-a rugat să-i prezint cartea. Îl ştiam destul de
vag dar mi-am dat repede seama că am de-a face cu un poet, fiindcă
nu ştia nici măcar în ce zi ne aflăm şi mi-a propus să ne
întâlnim, cum ar veni, … ieri! Am citit titlul Ultimele
luni din viaţa umbrei mele. L-am privit cu atenţie: nefericire
profundă, pesimism concret, stringent, ca un tip copleşit de o
infernală durere de dinţi şi căruia şi lumina şi vocile noastre
îi făceau rău. -Deci ai de gând să te sinucizi?- A dat din cap
evaziv, privind pierdut... Am insistat totuşi să-mi promită.
Panait Istrati rămâne scriitorul unei vieţi trăite, iar eu
un om care tot timpul am încercat a mă salva, a
supravieţui...vieţii trăite, prin scris!
Postări
0 Comentarii