TREN PRINTRE ZODII de Florea BURTAN. Recenzie de Dumitru ANGHEL

Dumitru ANGHEL

Volumul de versuri „Tren printre zodii”, Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2017, 80 de pagini, rotunjeşte la 20 numărul de cărţi publicate de scriitorul teleormănean Florea Burtan (16 de poezie şi 4 de proză, două romane şi două schiţe şi nuvele), de la debutul editorial cu placheta lirică „Flaut pe răni”, Editura Cartea Românească, 1979, pentru care a primit Premiul de debut al perstigioasei edituri, ca un semnal încurajator pentru parcursul artistic de perspectivă.

„Tren printre zodii”, o carte de poezie de dragoste, în exclusivitate, 56 de poeme în vers clasic cu rimă încrucişată (1-3; 2-4) şi mai rar cu rimă împerecheată (1-2; 3-4), doar în catrene înjumătăţite, pe o constantă prozodică şi un registru tematic intim, de o pudică intimitate, care l-au ferit pe poetul Florea Burtan de riscul unui derapaj erotic spre o versificaţie decrepită, cu accente de misoginism patologic sau cu descrieri sordide dintr-un univers biologic de la periferia unei minime civilizaţii şi igiene personale, terfelite pervers cu pretenţii de artă, de poezie „modernă”, din „literatura” (?!) de erotică belicoasă a unor „poetese” sau a unor... „poeţi”, care promovează o indecentă siluire a limbii române, eşuată în vulgaritate agresivă!

Aşadar, în volumul „Tren printre zodii” este procesată o poezie de dragoste în stare pură, care nu acceptă... „fisura” unor ingrediente „picante” dintr-un delir imoral, ci doar o lirică programatică cu uşoare accente dodecafonice ca-ntr-un Impromptu sentimental dintr-un oratoriu de Igor Stravinski.

Uvertura tematică lirică este abruptă, convingătoare şi în afara oricăror alte opinii: poeme de dragoste, poezie erotică standard: „Să fii femeia mea, măcar o noapte, / Ca să pierim puţin, câte puţin, / Într-o odaie mirosind a mere coapte, / A miere răzvrătită şi-a pelin...”, din care nu lipsesc detalii de protecţie din zona cu... „lumina stinsă”: „Să te dezbraci şoptind pe îndelete, / Să-mi curgă-n palme trupul tău mirat, / Pe drumuri treacă sănii viscolite, / Târziul iasă singur la prădat”, cu motivaţii de o romantică împotrivire a unei decenţe de salon elitist de epocă: „Mi-e dor să-mi lunec sufletul pe coapse, / Pe sânii tăi, înduioşaţi şi puri, / Să mă înec în ei, cum se îneacă / Verdele crud în candide păduri” („Să fie iarnă şi să ningă-ntruna...”, p. 5), în care doar jurământul de credinţă, decent şi sincer, acoperă orice urmă de aluzie impudică.

Mai degrabă, o poezie de un idilism parcă uşor desuet, într-o epocă de... indecenţă lirică, de care aminteam mai sus; de fapt, o „declaraţie de dragoste” cu trimiteri spre poezia neoanacreontică a unor Costache Conachi şi Ienăchiţă Văcărescu: „Dă-mi trupul tot şi lasă-te prădată, / Mâinile mele-au înfrunzit, de dor / De prin unghere, ne-or veghea, iubito, / Doi îngeri alungaţi din lumea lor!” („Dă-mi trupul tot şi lasă-te prădată”, p. 7), într-un passo doble alternativ în limitele unei minime îngăduinţe morale, cu sonorităţi grave, molcome, de vecernie de seară de la Agapia sau Voroneţ, cu promisiuni celeste şi feerice dintr-un adagio sentimental.

Poetul Florea Burtan este permanent într-un impas intim, sentimental, pe alternanţa neliniştitoare a unui Intermezzo cu note de tristeţi fără reper şi cu nostalgii îndepărtate, ca o sarabandă năvalnică, între straniu şi o himerică motivaţie: „Poştaşul n-a mai trecut demult prin cătun, / Veştile au îmbătrânit într-o scrisoare. / Aici îmi duc viaţa şi rabd, vreau să spun / Şi mă las geruit de o linişte mare” („Aş cerşi îndurare, nu am de la cine”, p. 8).
Revine impetuos iar „spectacolul erotic”, cu note de lirism graţios şi frivol, alunecă spre o frenezie a vitalului, între spontaneitate şi tensiune sufletească, iar iubirea este izbânda fericirii, uşor declamativă, într-un amestec de inocenţă, de mirări de tot felul ori de viziuni luminoase: „Fereşte-mă, Doamne, de un gând păcătos, / Uite cum doarme ea atât de frumos / ... / Cu pletele lungi, răvăşite pe pat, / Cu sânii dalbi şi buni de prădat” („Ca un tâlhar mă strecor...”, p. 10), în catrenele fracturate cu rimă împerecheată (1-2; 3-4), de care aminteam.

Domnul Florea Burtan este un romantic incurabil cu o percepţie ideală a eroticului ridicat la rang de excelenţă sentimentală: „Ce bine-ţi stă în rochie de nuntă! / Miresmele adie dinspre văi, / Te voi zidi în setea mea flămândă, / În rana viscolind în ochii mei”. („Alintă-mă şi decupează-mi umbra”, p. 18), în catren clasic cu incantaţii de „trubadur”, cu o dinamică tonală remarcabilă, pe un nucleu emoţional-imaginativ. Poveştile de iubire parcă ar fi într-un perpetuu stop cardiac de dragoste, de dragoste rănită, uneori, de dragoste în risipire şi de nesaţ de iubire năvalnică, ca un pizzicato pe arcuşul unui Capriciu de Nicolo Paganini: „Numele meu nu îţi mai spune nimic, / L-ai alungat, într-o seară, îngândurată şi tristă / Apele somnului se spărgeau de dig, / Indiferenţa lăcrima în diafana batistă” („Numele meu nu îţi mai spune nimic”, p. 27), iar poetul perorează patetic pe un „adio!” fără orizont şi fără explicaţii, motivaţii, justificări: „De ieri, tu nu mai ai loc în inima mea / Azi, suntem cu un veac mai străini / Mâine, drumurile noastre se vor răsfira / Iarna se va aşterne peste ultimii crini”, dar are şi elegante scuze convingătoare pentru un posibil dialog sentimental: „Ia-mă în braţe, o clipă, măcar / Mâna mea arde, a ta este indiferentă şi rece..” („Vom pleca, neştiuţi, prin zăpadă”, p. 28).

Volumul de versuri „Tren printre zodii” este, prin excelenţă, o carte cu un diagnostic liric de erotism acut, cu trimitere spre o terapie intensivă de gânduri bune şi speranţe în doze homeopatice; o carte în care au fost adunate „Poeme de odinioară”, cum se precizează în subtitlul-metaforă, cu versuri pe aceeaşi linie melodică sentimentală, cu repetate tempouri în allegro generate de o năvalnică stare sufletească în impas şi cu un singur şi nealterat argument, prin care poetul Florea Burtan îşi motivează condiţia de îndrăgostit: „Nu ţi-am spus niciodată cât de mult te iubesc”, din poemul cu acelaşi titlu (de la p. 29), şi mărturiseşte într-un poem fascinant povestea de iubire care i-a marcat această ipostază: „Ne întâlniserăm întâmplător, într-o gară, / Ea venea de departe, eu spre departe plecam, / Cu un vechi geamantan, şi fumam o ţigară, / Frunzele cădeau, amăgite, de pe ultimul ram...” / „Era tot frumoasă, primejdios de frumoasă, / Frumuseţea ei, ca un lujer de dor respira / Mi-a făcut semn s-o urmez către casă, / Casa din vis, ce fusese, cândva, şi a mea” („Trenul fără roţi, fără şine”, p. 31), cu o impetuoasă şi savuroasă afirmare a sentimentului iubirii, în acordurile molcome ori exuberante de belcanto italian din opera „Elixirul dragostei”, de Gaetano Donizetti.

Există în poezia erotică a poetului teleormănean Florea Burtan o reală şi sacră obsesie pentru sânii feciorelnici, ispititori şi... „păcătoşi”, pe alocuri; sânii, simbol al fecundităţii, dar şi ai ispitelor amoroase; sânii, graţie maternă, izvor de viaţă, simbol paradisiac şi început de creaţie divină afectată de păcatul mărului din gândul pervers al Evei şi ispita lui Adam: „Şi am urcat pe scări şi mi-a deschis, / Privindu-mă precum priveşti păgânii; / De sub cămaşa-i dalbă mă pândeau, / Ca două păsări speriate, sânii...” („Mă îndemnam să-ţi jefuiesc lumina”, p. 33), iar justificarea pentru miracolul sânilor este de-o nevinovăţie celestă: „Văd că ţi-ai pus şi rochie subţire, / Să-ţi simt zăpada trupului pulsând, / Sânii dedaţi la dulce răzvrătire, / Când se trezesc din somnul lor rotund” („Am tras şareta lângă scară”, p. 41), dar şi simbol provocator al erotismului biologic cu direcţionare spre perpetuarea speciei.

Desigur, nu putea lipsi, din erotica năvalnică şi mistuitoare a cărţii, spaima devastatoare a trădării: „Între noi nu se mai aşterne nicio cărare, / Tu, dragostea mea, aparţii altui bărbat, / Resemnarea umblă pe o corabie spartă, / O mână străină îmi face semne că ai plecat” („De atâta depărtare, tu nu mă auzi”, p. 43), iar consecinţele ei dramatice, rezultate din impulsurile agresive ale geloziei, trimit spre agasantele capricii erotice ale celebrilor Othello şi Desdemona din la fel de celebra dramă shakespeariană: „Între noi doi nu mai ard demult crânguri, / Între noi doi se întinde o mare uscată /Tu, dragostea mea, aparţii altui bărbat, / Resemnarea călătoreşte pe o corabie spartă...” (Op. cit., p.44).

Există în poezia de dragoste a poetului Florea Burtan o fulminantă şi, în egală măsură, o naivă şi idilică atitudine de îndrăgostit fără repere şi fără o minimă pregătire de atac viril dinspre proverbiala băţoşenie masculină: „Nerăbdarea mă scoate din minţi / M-aş vinde ispitei pe zece arginţi, / M-aş răstigni pe calea ferată, / Trenuri să treacă, din mine să rămână o pată” („E atât de plăcut, aici, lângă tine...”, p. 45), iar strigătul disperat al îndrăgostitului total se stinge patetic în promisiuni fără acoperire: „Nu suport să fiu singur. Mi-e sete /De coapsele tale, de sânii şi umerii goi, / Te voi vindeca de mâhniri şi regrete, / Voi împărţi lunga noapte la doi” („Ca o flacără ard, pereţii cad peste mine”, p. 46).

Volumul de versuri „Tren printre zodii” este o profundă şi totală declaraţie de dragoste, din care nu lipseşte nimic din zbuciumul sufletesc al „Odei bucuriei” unice, iubirea, sentiment peren fără început şi fără sfârşit: „Nu te sfii şi lasă-ţi sânii goi / Să murmure în palmele-mi flămânde, / Să ţină treze taina dintre noi / şi liniştea de jar dintre secunde” („Nu stinge lampa, las-o-n priveghere”, p. 58), iar laitmotivul erotic, personalizat, sânii, ar putea avea restricţiile exagerat decente ale imaginilor TV înainte de miezul nopţii, numai că există atâta delicateţe sufletească în poezia de dragoste a scriitorului Florea Burtan, încât l-aş poziţiona în avocatul apărării liricii de calitate, modernă, care-i justifică Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie.


Share:

Prezentarea proiectului literar IV Romane la Brăila

Secția „Etnografie” a Muzeului Brăilei organizează vineri, 19 iulie 2019 de la
ora 17, la sediul din strada Polonă, nr. 14,  o seară de lectură publică pentru prezentarea proiectului literar „IV Romane”.

Participă Cenaclul Literar „Noduri și semne” din Galați. Activitatea este organizată în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România, Filiala Iași, Reprezentanța Galați-Tecuci și este parte integrantă a proiectului „Interferențe culturale interetnice”.

Prezintă: Violeta Craiu, scriitor.
Moderator: dr. Brîndușa Ilie, muzeograf, secția „Etnografie”.

Proiectul literar „IV Romane” s-a născut în septembrie 2015 în Librăria Humanitas din Galați, la inițiativa a patru scriitori: Octavian Miclescu, Tudor Neacșu, Adi Secară și Andrei Velea. Cele patru romane au fost  tipărite în anul 2018, la editura Brumar din Timișoara.

Share:

Nocturne de Poezie Contemporană | ediția a 5-a

Vineri, 19 iulie, de la ora 21, pe terasa blocului Magheru One are loc cea de-a doua Nocturnă de Poezie Contemporană.

Ediția a 5-a a Nocturnelor de Poezie organizate de ARCEN în cadrul proiectului său model District 40 se desfășoară în fiecare vineri, în perioada 12 iulie-13 septembrie. Temele pe care le propune publicului iubitor de poezie ediția 2019 a Nocturnelor sunt: vulnerabilitatea, sinceritatea, iubirea, trei decenii de poezie scrisă fără cenzură, rezistența civică, jocul și moartea.

Nocturnele de Poezie Contemporană aduc în fața publicului cea mai consistentă și mai diversă selecție de scriitori, poeți consacrați, poeți nedebutanți și poeți recunoscuți pentru atitudinile civice luate în ultimii în ani în spațiul public, lecturi în premieră din volume nepublicate și dialoguri inedite între poeți. Șaisprezece scriitori vor citi poezie deasupra orașului: Dan Sociu, Anastasia Gavrilovici și Livia Ștefan, Robert Șerban și Sorin Gherguț, Vasile Leac și Robert Gabriel Elekes, Elena Vlădăreanu și Ioana Vintilă, Mircea Andrei Florea, Luca Ștefan Ouatu, Cosmin Perța și Diana Geacăr, Radu Vancu, Constantin Abăluță și Teona Galgoțiu.

Nocturnele de Poezie, ediția a 5-a, reflectă maturizarea proiectului District 40 și modul în care acesta concretizează starea de spirit pe care o însuflețește ARCEN: „Cultură și trăire cu rezon pentru București”. Desfășurate într-un context unic - lectură sub cerul liber, noaptea, pe un acoperiș la care nu are acces decât publicul iubitor de poezie al ARCEN - Nocturnele răspund nevoii de poezie, autenticitate și reflecție pe care o presupune con|viețuirea într-o stare de spirit propusă de District 40.

ARCEN este un ONG care a deschis și întreține zi de zi un dialog istoric pe tema viețuirii urbane de calitate. Direcțiile ARCEN de dialog și acțiune sunt: valorificare, revitalizare și activare prin cultură, memorie și patrimoniu, educație urbană, interconectare comunitară, implicare civică, legislație și intervenție.

Accesul se face pe bază de bilet de la ora 20.00 și poate fi cumpărat de pe: https://www.bilete.ro/nocturne-de-poezie-contemporana/ | Locurile sunt limitate; prețul biletului este de 18 lei.

Share:

EXTAZ de Alexandru HALUPA











Alexandru HALUPA 

EXTAZ

Suntem atât de tineri
Că au înflorit munţii
Pe marginea cerului!
Şi suntem atât de frumoşi
Câ nu ne putem privi în ochi.

Pe tot pâmântul
De iubirea noastră
Nu mai e loc...
Eu sunt rugul
Şi te aştept în braţe
Ca pe un foc!

Share:

Litera 13 nr.19/2019


Dați click pe imagine pentru a citi revista în format pdf.

Share:

”LITERA 13” DIN BRĂILA ESTE ....LA ÎNĂLȚIME!

Valeriu Ion GAGIULESCU

”La început a fost Cuvântul....! ” Și am ales acest text biblic cu care se deschide Evanghelia după Ioan pentru a evidenția importanța harului prin care Creatorul a dat și Omului posibilitatea de a judeca și de a comunica.

”LOGOS” fiind explicat în DEX ca similar cu noțiunile de : ”Cuvânt, Idee, Rațiune,Ordine, Discurs ” , sper să nu apară ciudat nimănui când o să afle că, la început, am ”cuvântat” către Virgil Andronescu dându-i acestuia ”ideea” de a-l contacta pe George Baciu pentru ca să ” raționeze” amândoi dacă ar fi în ”ordine” să înceapă un ”discurs” profitabil reciproc și, respectiv, ”erga omnes”.

Cine este, însă, George Baciu?! Ei bine, domnia sa, profesor doctor în Istorie și Filosofie, conduce în prezent mișcarea literar-cultural-artistică denumită ”GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE SEARĂ ” din Curtea de Argeș , în fapt fiind continuatoarea ”CLUBULUI IUBITORILOR DE CULTURĂ”, fondat, din 2007, de către Academicianul Gheorghe Păun, savant , emul a lui Solomon Marcus și redactor șef al prestigioasei reviste de înaltă ținută intelectuală ” Curtea de la Arges”.

Respectiva mișcare literară pomenită are statornicit obiceiul ca în fiecare a doua zi de Miercuri, a fiecărei luni, la orele 16, să-și convoace simpatizanții la întâlniri cu variate și atrăgătoare tematici. De câțiva ani, locul desfășurărilor activității este CERCUL MILITAR din Curtea de Argeș. Impecabila gazdă este domnul colonel (rtg) Laurențiu Domnișoru, președintele Filialei Județene POSADA, Argeș, a cadrelor militare în rezervă sau în retragere.

Așa fiind, în ziua de 10 iulie 2019, după ce le-am luat consimțământul și le-am sugerat să-și facă și testamentul, i-am îmbarcat în bolidul meu Matiz și am purces să "decolăm" spre destinație. Timpul ne-a permis să vizităm împrejurimile celebre: Barajul Vidraru, Hidrocentrala Argeș, Fântâna lui Manole, Mânăstirea Curtea de Argeș, Noua Necropolă Regală, orașul în sine cât și alte frumuseți și locuri de vis.

Firea neastâmpărată și talentul de necontestat al ziaristului, foto-reporter, i-a permis astfel lui Virgil Andronescu să imortalizeze, cu mijloace tehnice moderne, crâmpeie din respectiva aventură. Venind apoi ora întâlnirii, am avut ocazia să constatăm că ceea ce se anunța a fi obișnuitul cenaclu literar s-a transformat într-un adevărat spectacol. Pentru că, de această dată, invitații de onoare au fost reprezentați ai unor asociații similare din județele Vâlcea și Olt.

Pentru că, foarte recent, a luat ființă ARGEVILO!

Un grup organizat care reunește nume de renume din Argeș, Vâlcea și Olt! Unirea face puterea! Organizația a editat și a lansat și o revistă ”SUFLET ROMÂNESC”.

Câte un exemplar din primul număr ( în a două ediție ) a și fost distribuit participanților de către domnul GEORGE ROTARU! Acesta, istoric, vexicolog și heraldist, inventator, scriitor, titular a două reputate edituri și tipografii, om de afaceri și mare filantrop, a punctat importanța momentului mai ales în considerarea faptului că acțiunea este circumscrisă proiectului . ”Satul , leagăn de suflet românesc”!

Semnificativă a fost, astfel, întâlnirea cu ALEXANDRU ILINCA, ultimul opincar autentic din Oltenia. Acesta a făcut demonstrații de confecționare, pe viu, și a amintit că a reușit ”să încalțe” cu opinca neaoșă multe personalități naționale și străine, printre care și pe Prințul Charles a Regatului Unit! A uimit, apoi, auditoriul dl. Mitroiescu din Drăgănești-Olt cu interpretarea cântecelor vechi la drâmbă și la tâlv.

Cântecele populare, în interpretarea lui Pandele Jianu și a Tatianei Mărcoianu, au fost aplaudate îndelung.

Ligia Diaconescu, poetă formată în România dar stabilită în Canada unde a fondat editura STARPRESS CANADA, a recitat din creații sale emoționând mai ales prin dorul de România, prin dorul de sat, de casă și de strămoși.

Prelegerea domnului profesor Constantin Voiculescu, decan de vârstă al Clubului, despre personalitatea patriotului Nicolae Bălcescu, a fost, ca întotdeauna, de o ținută prestigioasă dar a lăsat un gust amar tuturor atunci când a punctat faptul că pe niciun post TV din țară și în nici un organ de presă important nu s-a consemnat evenimentul scurgerii celor două decenii de la nașterea lui Bălcescu ! ”A primat, ca de obicei, ”importanța” festivalului de rock de la Mare!!!” a concis plin de tristețe, reputatul critic literar.

După ce în prealabil, domnul Virgil Andronescu, a dăruit noilor săi prieteni de suflet, câteva numere din arhiva Revistei ”LITERA 13” și a detaliat public scopurile, activitatea și rezultatele Mișcării, în cel de-al cincilea an de existență a venit, în fine, momentul său de glorie! I s-a înmânat festiv, ca invitat de onoare, un anume înscris, redactat special în manieră arhaică, potrivit căruia va fi oricând bine venit la Curtea Domnească de aici! Drept recunoștință, reprezentantul Mișcării de avangardă Brăilene a recitat, în încheiere, una dintre poeziile sale.

Ce credeți că a ales?! A ales să rostească, în fața unui număr mare de teologi reputați și de alte cinstite fețe bisericești prezente, tocmai ” blasfemia” referitoare la...sinuciderea lui Adam, cel văduvit de o coastă degeaba... pentru că Ea, de fapt, tocmai lepădase șarpele din a cărui piele își trăsese niște pantofi!!!

Că i-a șocat, că nu i-or fi șocat, oamenii, de, educați, tot l-au aplaudat. Important este că cei care se pricep la ”chestii” d-astea au ciulit urechile și l-au abordat pentru a căuta să rămână în legătură!


Dar cel mai important rămâne faptul că, prin reprezentant, LITERA 13 a ajuns la înălțime! A adus aerul bălților și câmpiilor Brăilene să împrospăteze aerul tare al înălțimilor Argeșene! Pentru conformitate cu cele petrecute semnează ”șoferul de serviciu” Valeriu Ion Găgiulescu, membru de suflet al ambelor Mișcări literare și culturale!

Share:

Postari populare

Promo

Abonamente

Promo