Îmi vine greu să vorbesc despre mine -
poate doar atât:
prin acorduri inefabile de feeling,
prin tresăriri de iubire,
prin simțire și patimă,
rămân pur și simplu - Poezie!
Vibrații nebune perindă prin inimă,
sângele palpat nu mai încape în vene,
izbucnește în lacrimi pe gene,
balansează-n iubire eternă.
Caut răspunsuri prin vremi, prin abisuri,
deraiez de la axa Pământului,
obsedată de zbor tot amplific viteza,
mă rotesc în calvar și nădejde,
amenințată de hău.
Caut planeta albastră
a îndrăgostiților de doi arbori goi...,
mi-e frică, delirez uneori,
gravitația mă coboară din nori,
iar cerul plouă-n pământ,
înscriind pe retină un veac
de dumnezeire.
Invoc iubirea și caut-caut prin rouă și flori
chip de lut cunoscut și durut,
existent pe Pământ
doar pentru mine!
Eu nu sunt Poetă.
Sunt Poezie!
20 septembrie 2014
Litera 13 nr 4, p.23
Postări
0 Comentarii