”Semantica luminii”, de Mihaela Meravei, e un volum de versuri atrăgător, exact în sensul titlului de mai sus. Cartea a apărut la ”Ex Ponto”, Constanța, în 2016. În prefață, prof. dr. Anatasia Dumitru remarcă: ”...poemele Mihaelei Maravei ar putea putea fi transmoderne, încadrându-se în spectacolul luminos, în care lumea este înțeleasă ca iubire și ca lumen”. De la latinescul lumen – lumină. Iată un impecabil poem de dragoste, ceva de o senzualitate imagistică și erotică sublime: ”la început se strecoară pudică/prin dezabieurile sufletului/ca mai apoi/să rupăultimul nasture/prins de amintirea luminii//cu mâinile îngerilor/îmi apăr goliciunea/în timp ce ultima/frontieră a singurătății cade/sprijinită de ochiul nopții/floare de nufăr se naște/între buzele mele” (”ultima frontieră, pag. 48). Mihaela Meravei posedă un instict liric demn de întâmpinat de sentimentele unor cititori calificați, inclusiv sufletește. Toată prețuirea!
Semantica luminii de Mihaela Meravei văzută de Marin Ifrim
Marin IFRIM
”Semantica luminii”, de Mihaela Meravei, e un volum de versuri atrăgător, exact în sensul titlului de mai sus. Cartea a apărut la ”Ex Ponto”, Constanța, în 2016. În prefață, prof. dr. Anatasia Dumitru remarcă: ”...poemele Mihaelei Maravei ar putea putea fi transmoderne, încadrându-se în spectacolul luminos, în care lumea este înțeleasă ca iubire și ca lumen”. De la latinescul lumen – lumină. Iată un impecabil poem de dragoste, ceva de o senzualitate imagistică și erotică sublime: ”la început se strecoară pudică/prin dezabieurile sufletului/ca mai apoi/să rupăultimul nasture/prins de amintirea luminii//cu mâinile îngerilor/îmi apăr goliciunea/în timp ce ultima/frontieră a singurătății cade/sprijinită de ochiul nopții/floare de nufăr se naște/între buzele mele” (”ultima frontieră, pag. 48). Mihaela Meravei posedă un instict liric demn de întâmpinat de sentimentele unor cititori calificați, inclusiv sufletește. Toată prețuirea!
”Semantica luminii”, de Mihaela Meravei, e un volum de versuri atrăgător, exact în sensul titlului de mai sus. Cartea a apărut la ”Ex Ponto”, Constanța, în 2016. În prefață, prof. dr. Anatasia Dumitru remarcă: ”...poemele Mihaelei Maravei ar putea putea fi transmoderne, încadrându-se în spectacolul luminos, în care lumea este înțeleasă ca iubire și ca lumen”. De la latinescul lumen – lumină. Iată un impecabil poem de dragoste, ceva de o senzualitate imagistică și erotică sublime: ”la început se strecoară pudică/prin dezabieurile sufletului/ca mai apoi/să rupăultimul nasture/prins de amintirea luminii//cu mâinile îngerilor/îmi apăr goliciunea/în timp ce ultima/frontieră a singurătății cade/sprijinită de ochiul nopții/floare de nufăr se naște/între buzele mele” (”ultima frontieră, pag. 48). Mihaela Meravei posedă un instict liric demn de întâmpinat de sentimentele unor cititori calificați, inclusiv sufletește. Toată prețuirea!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu