Eleodor Focșeneanu nu este un istoric ci este un profesionist al dreptului. Absolvent al Facutlății de Drept și al celei de Litere și Filosofie (limba spaniolă) ambele din București în 1948, avocat până în anul 1997, este scriitorul unei singure cărți, aceasta! Volumul este în fapt o colecție de articole publicate inițial în săptămânalul Lumea Românească care aparea la New York de-a lungul anului 1996. De atunci autorul a mai prelucrat aceste informații, a mai adăugat date și memorii noi apărute și a ajuns la această a III-a ediție după ce inițial prima a fost publicată la editura All din București în 1997.
Autorul scrie volumul ținând o cronologie exactă a timpilor când s-au întâmplat faptele. Acest aspect l-a ajutat pe autor să dezlege unele enigme. Eleodor Focșeneanu lucrează doar cu documente oficiale. Astfel el studiază filă cu filă Monitorul Oficial, ziarul Scânteia – oficiosul Partidului Comunist din România, registrele Casei Regale, registrele Guvernului României și cu unele memorii scrise de participanții direcți la evenimente. Din acest volum de informații își extrage datele și face bucată cu bucată construcția unui puzzle pe care îl rezolvă magistral.
Evenimentele se precipită după revenirea Regelui Mihai I de la ceremonia de căsătorie a Principesei Elisabeta a Marii Britanii, viitoarea regină Elisabeta aII-a! Ei bine în lipsa suveranului Camera Deputaților aprobă o inițiativă legislativă care zăcea în arhivele parlamentare făcută de Statul National Legionar prin deputații legionari ai vremii prin care, se preciza, că dacă unui cetățean care nu revenea în țară după expirarea termenului de valabilitate a actelor de călătorie i se putea retrage cetățenia română. Acest lucru era necesar deoarece Regele Mihai I își prelungise cu aproape 30 de zile vizita regală în Marea Britanie cu toate că data anunțată inițial de întoarcere de Casa Regală a fost depășită. Practic se urmărea eliminarea regelui din România prin retragerea cetățeniei. Cum acest lucru nu s-a întâmplat, prin întoarcerea regelui în țară, evenimentele s-au precipitat mai ales după întâlnirea secretă dintre Emil Botnăraș și V.I.Stalin avută în 23 decembrie!
V.I.Stalin solicită Partidului Comunist din România să instaureze până la sfârșitul anului 1947 republica pentru că dacă nu reușesc ei asta va interveni personal. Acest mesaj împreună cu instrucțiunile de executare le-a dat direct lui Emil Botnăraș, chemat la Moscova. Acesta revenit la București este înscăunat imediat drept Ministru al Apărării pentru a pune în practică indicațiile primite! Înscăunarea sa s-a făcut prin fraudă și prin falsificarea semnăturilor Regelui Mihai I, a generalului Mihai Lascăr deținătorul portofolilui și a ministrului Justiției Lucrețiu Pătrășcanu! Imediat Emil Botnăraș numește un nou general în fruntea Statului Major al Armatei, dintr-un fost combatant al celebrei divizii Tudor Vladimirescu și deasemenea schimbă 28 de general din funcțiile de conducere ale armatei prin trecerea lor în rezervă! Este numit un cetățean sovietic ca secretar al Ministerului Apărării în persoana lui Coliu Dumitru. Toate decretele de numire nu sunt semnate de Rege deci, sunt nule, după cum argumentează foarte temeinic Focșeneanu.
În aceși timp, după ce este schimbată garda palatului regal, sunt întrunite condițiile eliminării monarhiei din România.
Regele este chemat mieros de primul ministru Petru Groza să vină în București pentru o discuție referitoare la chestiuni de familie. Regele Mihai I crede că este vorba de discuții legate de viitoarea sa căsătorie și vine. La audiența regală se prezintă Petru Groza, primul ministru, Gheorghe Gheorghiu-Dej – ministrul comunicațiilor și Ana Pauker din secretariatul PCR. Alături de rege a stat Regina Mamă. Regele este forțat printr-o discuție tare să semneze actul de abdicare pregătit mai înainte de comuniști. Înainte de asta regele a constatat că i-a fost schimbată garda palatului și că nu putea comunica cu nimeni pentru că telefoanele erau tăiate!
În aceeași seară are loc o așa zisă ședință solemnă a Camerei Deputeților prin care se ia act de abdicare și care proclamă Republica Populară Română! În fapt după cum demonstrează cu documente Eleodor Focșeneanu ședința parlamentului a fost ținută doar de comuniști în fața propriilor agitatori. Autorul descoperă și un martor ocular, un deputat din privincie rătăcit la această ședință! Acesta confirmă mascarada. Dar nu mai era nevoie deoarece din documentele publicate în Monitorul Oficial reieșea foarte clar acest lucru! Autorul este doar mirat de rolul mizerabil jucat de scriitorul Mihail Sadoveanu care, cu autoritatea sa, a dat o spoială de legalitate unui eveniment ilegal. Mai mult, Focșeneanu descoperă că însuși Gheorghe Gheorghiu-Dej recunoaște că declararea republicii este ilegală dar, cum dorita regență regală nu s-a putut constitui prin refuzul patriarhului, s-a mers înainte și s-a sărit peste acest moment! S-a declarat direct republica deși nu se putea declara iar comuniștii știau asta! Apoi s-au falsificat decrete și chiar legi, publicate antedatate în Monitorul Oficial pentru a se da aparența unei legalități!
Interesantă este și dezvăluirea autorului cu privire la rolul jucat de Lucrețiu Pătrășcanu care a declarat la ambasada rusă că a auzit de proclamarea republicii la radio, deși numele îi este pe actul de constituire alături de semnătura sa, binențeles falsificată! Și asta recunoaște un comunist!
Un alt exemplu: detaliile despre un număr special al Scânteii , cu 4 pagini, care s-a difuzat doar membrilor din conducerea Partidului Comunist din România în timp ce numărul pentru public care conținea discursurile sforăitore ale membrilor guvernului și avea 20 de pagini care nu spuneau nimic!
Eleodor Focșeneanu prin modul în care sistematizează informația, prin stitul său sobru și ponderat nu face decât să ne ghideze în a aciti aceste descoperiri ale sale, documente de mare importanță care au schimbat destinul României. Meritul său cel mai mare este răbdarea. A avut răbdare să citească mii de pagini, să pună cap la cap toate datele, să facă o cronologie corectă și credibilă a evenimentelor! O carte care merită citită pentru a înțelege mecanismul minciunii comuniste dus peste ani.
Eleodor Focșeneanu, Două săptămâni dramatice din istoria României(17-30 decembrie 1947), București, editura Curtea Veche 2014, 192 pagini.
Postări
0 Comentarii