Virgil Andronescu și ispita aforismului de Valentin POPA











Valentin POPA 

Virgil Andronescu și ispita aforismului

Poet și publicist, Virgil Andronescu, un brăilean poposit în spațiul Dunării de Jos din Țara Pădurii Nebune (Teleorman), este un iubitor al gândului comprimat și expus într-o țesătură antinomică. Nu este primul poet care râvnește la demnitatea ideatică a aforismului și, de aceea, nu ne miră această propunere editorială. Sub aspectul tematicii, Virgil Andronescu nu se îndepărtează prea mult de modelul propus de alți autori.

Este atras de misterul cosmosului, al lui Dumnezeu, al femeii, al poeziei, fiecare dintre acești zei inspiratori beneficiind de mai multe rostiri cvasienigmatice. Un cititor de aforisme nu poate avea decât puține reacții după lectură, ca de exemplu: Câtă dreptate are! sau: Poate n-are dreptate, poate exagerează, dar sună frumos!. Oricum, aforismul nu trebuie judecat după măsura adevărului, pentru că nu operează în domenii vizate de statistică. Este suficient să avem în minte două-trei cazuri care se potrivesc pentru a decide că autorul are dreptate.

Puterea gândului rostit cu har ne face să trecem cu vederea contraexemplele. În multe dintre aforismele propuse spre publicare de Virgil Andronescu sunt puse în valoare o serie de suferințe personale și dezamăgiri de tot felul. Una din sursele acestor nemulțumiri este femeia. Nu căuta paradisul în femeie, / fericirea îți va fi refuzată și drama / vieții tale va sfârși prin a deveni tragedie. Alteori, femeia este percepută ca un cuțit care suprimă viața. Femeie, Dumnezeu mi te-a înfipt / în inimă, acum mi te răsucește / mortal. Tema raportului cu divinitatea este tratată ambiguu și nu întotdeauna din perspectivă creștină.

Sub influența lui Cioran, poetul este dispus, în unele locuri, să aleagă o atitudine provocatoare, vecină cu blasfemia. Lectura zilnic: Biblia și Cioran. Mă împart între nimic și ceva. A pune semn de egalitate între Biblie și Nimic presupune un curaj imprudent. Iată un alt exemplu: Dumnezeu mi se plimbă prin / gură, mă rog înjurând... Știu cum / să fac să-L aduc cu picioarele pe pământ. Atitudinile de aceste gen par a fi întemeiate pe suferințe acumulate din plin de-a lungul anilor petrecuți printre bisturie și cu sentimente îmbălsămate.

Cele două teme majore ale volumului (Dumnezeu și femeia) se sintetizeazã în ultimul aforism: Mântuirea mea: Credința în / Dumnezeu și în frumusețea / interioarã a femeii!

revista Litera 13, nr 17/2019, pg.12
https://www.litera13.ro/2019/01/litera-13-nr172019.html

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postari populare

Abonamente

Promo