Geometria realațiilor în romanul Corina de Dumitru Barău


Mihai VINTILĂ 


cronică Corina Dumitru Barău de Mihai Vintilă
Profesorul Dumitru Barău ne oferă prin romanul său Corina o adevărată geometrie a relațiilor. Construit pe o structură clasică, urmărind pas cu pas dezvăluirea persoanjelor, romanul se constituie într-o plăcută surpriză literară.

Autorul nu este la prima încercare de acest fel. Ne-a mai oferit cărțile de poeme Anotimpul visării și Vis albastru Emeli apărute în 2009 și 2011 la editura brăileană Zeit, un volum de proză scurtă Casa umbrelor apărut la aceeași editură în 2012 și romanul Cum alegem dragostea? din 2016 apărut la editura Istros a Muzeului Brăilei. În fiecare din acestea se simte delicatețea cu care Dumitru Barău scrie. El nu aruncă la întâmplare evenimentele sau trăirile ci construiește cu răbdare o poveste. Este asemeni păianjenului răbdător care încearcă să contureze forma perfectă. Desigur că munca sa nu poate fi apreciată decât de cititori dar, el, ca autor, depune toate eforturile pentru a atinge perfecțiunea.

Corina este un roman modern, psihologic, cu vagi accente citadine. Personajele sunt bine conturate atât din punct de vedere al aspectului exterior cât mai ales din punct de vedere al trăirilor interioare. Autorul a ales să folosească tehnica descrierii unui personaj prin intermediul altui personaj așa cum se vede în descrierea Corinei :Descoperi în ea toate darurile care pot subjuga inima unui bărbat: frumusețe, delicatețe, naturalețe și o feminitate debordantă - care acoperea tot ansamblul cu un mister seducător. Părea adolescentină. Cu adevărat, femeia poate să aibă doar vârsta pe care vrea să-o arate.( pag. 132). În acest fel concluziile le trage cititorul. El este cel care poate umple golurile lăsate intenționat și poate contura cu propria imaginație diafana prezență feminină.

Povestea este aparent simplă. Avem un triunghi amoros care devine pătrat pentru a redeveni triunghi și pentru a termina ca pătrat. Din acest motiv am considerat romanul ca fiind de o geometrie a relațiilor. Dumitru Barău dozează aceste geometrii și prin intermediul lor dă dinamică povestirii. Zbuciumul interior al persoanjelor se subscrie dimensiunilor  variabile și duce la conturarea imaginii complete a evenimentelor. De altfel Corina se bazează mult în deciziile sale pe vise, pe mesajele pe care acestea în mod inconștient i le transmit. E o altă modalitate de îmbinare a realității cu oniricul. Cele două paliere nu fac decât să balanseze cititorul între real și ireal, între adevăr și posibil adevăr. Inserțiile onirice conturează tensiuni și dau autorului posibilitatea de oferi persoanjelor ieșiri în decor. Așa, în restul volumului, ele pot fi carteziene, delicate, normale. Visul e cel care le oferă o scăpare alături de zbuciumul interior. Se creează astfel două zone care nu pot fi controlate de realitate dar care sunt determinate și uneori o influențează.

Orașul valsului și al psihanalizei intrase în inima ei ca un avertisment drapat în faldurile decadenței...O secundă a fost de ajuns...( pag.13).

Corina este psiholog la fel ca și prietena ei cea mai bună Magda. În timpul facultății și după, între cele două femei, s-a stabilit o relație de prietenie. În această relație a intrat treptat și Marius care în cele din urmă o va alege pe Magda cu care se va căsători. Acest prim triunghi amoros de care aminteam constituie începutul volumului.
În peisaj va intra Mircea. El devine prietenul Corinei. La un moment dat viața îi joacă o festă și indirect Mircea va fi răspunzător pentru moartea unui om, Cornu.  După puternice mustrări de conștiință Mircea își va asuma, în felul său, moartea acestui om. Corina intră într-o perioadă de derapaje și găsește alinarea în iubirea doctorului Mihai. Lucrurile nu sunt însă așa cum dorim și uneori schimbări imprevizibile modifică perspectivele și relațiile. Corina îl va părăsi pe doctor în urma unei astfel de schimbări și va relua legătura cu Mircea care la rândul lui va ieși din starea de autocondamnare și va realiza că acea moarte de care a fost făcut răspunzător nu este chiar în întregime datorată lui. Sentimentele se amestecă pentru a exploda în despărțirea Corinei de Mircea, în accidentul lui Marius și în refacerea triunghiului Marius, Magda, Corina de data aceasta doar pe fundamentele prieteniei. Cum era și normal pentru un iubitor al frumosului, romanul nu se putea încheia trist. Corina și Mircea își vor regăsi iubirea și geometria prieteniei se va schimba iar. Vor fi două familii de prieteni care au trecut prin multe încercări împreună. Și situația familială a Corinei se va schimba. Familia sa va avea o consolidare prin apariția unei fetițe. Și iată cum Dumitru Barău mai construiește un triunghi al dragostei de data aceasta într-o familie.

Uneori cititorul prins în intriga pe care o construiește autorul poate trece fără să observe peste pasaje pline de metafore precum : Dintr-o dată lumina zilei dispăru și o perdea groasă de nori coborî din cer. O ploaie măruntă cu aripi de argint plutea peste capetele lor ca o bucurie, risipită undeva, departe. ( pag.79) sau În cameră se lăsă o tăcere cenușie, iar în ochii lor atârnau ca niște spânzurători, semnele de întrebare.( pag.96).

Dinamica este foarte bine redată uneori prin descrieri de felul :  Străfulgerată de îndoieli,Corina nu putu să își ascundă un gest de nemulțumire și respinse, ușor, pornirea bărbatului de a o imobiliza, doar pentru el și își retrase, delicat, o mână, punându-i-o pe buze.( pag. 33).

Singura scăpare am găsit-o la pagina 188 unde Mihai și Corina merg la Paris pentru trei săptămâni și respectiv 10 zile. La pagina 192 autorul amintește că Mihai mai avea aproape trei săptămâni de Paris, însă Corina își terminase delegația... Matematic Mihai nu mai avea cum să mai rămână cu încă trei săptămâni de vacanță după ce petrecuse zece zile! Dar matematica nu domină. Dumitru Barău este un fost profesor de limba română și acest lucru își pune accentul pe roman. Avem o limbă frumoasă, cursivă și melodioasă. Oamenii sunt buni, chiar și cei răi au o bunătate ascunsă.

Corina este cel mai elaborat și mai bun roman pe care l-a publicat până acum Dumitru Barău. La un moment dat, la ceva timp după publicarea romanului Cum alegem dragostea? din 2016, chiar mă întrebam ce face domnul profesor. Acum am văzut. Scrie și scrie bine. Cred că acest roman nu va fi decât o bornă în activitatea literară a domnului Dumitru Barău. Nu știu de ce dar, cred că povestea din Corina nu s-a terminat. O văd reluată într-o altă formă, într-un viitor roman.

Dumitru Barău, Corina, Brăila, editura Lucas, 2018, 302 pagini.

recenzie publicată în revista Boema , nr 121, martie 2019
http://www.inforapart.ro/boema/reviste/Boema121.pdf

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postari populare

Abonamente

Promo