NEMURITOR, MAI MURITOR CA ALȚII de Virgil ANDRONESCU













 Virgil ANDRONESCU 

NEMURITOR, MAI MURITOR CA ALȚII

Trăiesc imponderabil
Fără plasă...
Iubita-i permanentă volatilizare.
Mama e acasă.
Mai cred ca prostu-n inefabil!
Prin viața cea dementă trec,
Rămas-am fără de visare,
Pierdut prin mine, irecuperabil
Așa și plec!
Părinții mei mai cresc și-acum
Copilul care plânge-n mine.
Zbor...fără zbor...nicicum,
Prin zborul focului
Care mă ține
Aproape de uman,
Mai muritor sunt decât alții,
Nemuritor plec în neant.
Aici, prin lumea jocului,
Joc jocul...
Cel mai am.
Lipsindu-mi doar talanții
Doar cu-n talant
Rămas-am
Îngenuncheat în fața-nchipuirii.
Imponderabil...
De vers stau agățat
Și fără plasă...
Din gând nemărginit
Și fără chip.
Cu gândul doar la mama de acasă
Și către tatăl prea muncit,
De viața lor,
De viața-mi noduroasă!

Sunt eu... Nemărginit. Pierdut...
În jocul derbedeu
Sunt eul...
Infinit!

Doar eu!


28.01.2020, Brăila.

Share:

2 comentarii:

  1. E chiar bună versificarea trăirii tale, prietene!

    RăspundețiȘtergere
  2. O radiografie perfecta a ființei tale ,cu trăiri,cu năzuințe,cu jocul derbedeu ce viata ti-l ofera...

    RăspundețiȘtergere

Abonare prin email

Litera 13 pe Facebook

Postari populare

Etichete

Arhiva