Croiala de care sa nu te rusinezi ca esti om de Virgil ANDRONESCU











Virgil ANDRONESCU 

Croiala de care sa nu te rusinezi ca esti om

Bunica mea, Marita, Dumnezeu s-o ierte!, a murit in luna martie a lui 2000. Era o femeie pe cat de egoista parea pe atat de altruista era. Un paradox, nu? Dar mai ales era priceputa. La ce? La ,,datul in carti", la ,,trasul de screanteala" oaselor si la ,,plamaditul" diverselor tincturi care iti luau ,,durerea cu mana" si care ,,te vindecau de orice egzeme" sau rani, fara a lasa cicatici ori sechele. Si se mai pricepea la multe altele! A dat nastere la 11 copii dintre care au trait 7. A primit, chiar din mainile dictatorului Nicolae Ceausescu, Medalia de Mama Eroina si-o pensie. Lucrase in CFR-ul militarizat la fel ca si bunicul Ion, poreclit Mielu pentru bunatatea lui. Tataie Mielu, sotul bunicii din partea tatalui, facuse razboiul pe toate fronturile si fusese ,,lasat la vatra" din Muntii Tatra fara un plaman, a murit in '68 si nu l-am cunoscut. Amandoi avusesera serviciuri de impiegati.

Revin la mamaia, Maria pe numele din buletin, care la fiecare inceput de iarna baga razboiul in camera ei si tesea macate si cuverturi. Tot pe timp de iarna cusea ,,la musca", doua-trei deodata, carpete uriase pentru pereti. Cumpara de la darac saci cu lana, o torcea, o facea gheme si o vopsea natural cu frunze de ceapa, cu frunze de nuc si cu alte multe si diverse ierburi numai de ea stiute. Din cauza sanatatii precare si statului permanent in casa, in fiecare iarna ii eram ajutorul cel mai bine pregatit in domeniu. Si-mi placea. In pauzele de tesut ori de cusut pictam, desenam sau scriam cine stie ce ,,bazaconii" copilaresti. Asa imi petreceam iernile. Frumos si util. Mamarea Marita avea in camera sa ,,de la drum" si o masina de cusut Ileana. ,,Printre picaturi" dregea rochii si pantaloni si chiar croia de la zero, pentru consatenii mai nevoiasi decat noi, pe ,,te miri ce si mai nimic". Dar nici pe noi, familia, n-o lasa la mana croitorilor asa-zis profesionisti angajati ai COOP-erativei.

Avea o vorba batraneasca: ,,Ce produci tu cu mana ta, prin munca si talentul tau, e bun facut si nu te rusinezi sa iesi pe strada cu croiala...". Tin minte ca in ,,sat" traia un cojocar priceput si la a face costume. Am mers la el de cateva ori si... Niciodata n-am purtat nimic din ceea ce comandasem si tot de-atunci am oroare de a mai purta costum. N-am sa uit vorbele astea, spuse si rasspuse de bunica, ,,sa tii minte de la mine si sa nu uiti ca eu si cu tacto-mare Mielu, Dumnezeu sa-l ierte ca era om bun, ne-am inteles bine si am trecut prin multe: costumele ca si vremurile sunt de moda, toate sunt croite de mantuiala si cusute cu ata alba de se vad de la fantana Dronei, sa nu ai incredere... Ca vei arunca banii pe ferestra! E de moda si atat si cu moda ai sa ramai!" Fantana Dronei era o fantana facuta din vremuri vechi de o familie de boieri, undeva la bifurcarea drumurilor ce se imprastie catre Alexandria si Rosiori de Vede, cand iesi din Turnu Magurele. Acum, dupa 1989, a ajuns ca intreg orasul, o ruina. Duc dorul acelor vremuri, deloc a fi nostalgic dupa distrugerea intelectualitatii si a oamenilor cu stare castigata prin munca, acele vremuri, timpuri cand tot ce era ,,cusut cu ata alba" si ,,numai de moda" erau refuzate de oamenii ce-si pastrasera educatia si demnitatea castigate din vremea cand ,,ata alba" interbelica nu batjocorea omul simplu si nici nu-l atingea adanc in demnitate ori la buzunar si nici in asa hal incat sa-i franga coloana vertebrala ori sa-l amuteasca, surdeasca sau sa-l orbeasca de-a dreptul.

Mi-e dor de iernile adevarate, cu pmatul cat casa, cand rasuceam vartelnita, cand invarteam lana pe fus, cand bagam suveica..., mai mult in joaca, pentru demonstrarea capacitatii de bun tesator. In clipele de odihna, bunica Marita ma lasa...,supraveghindu-ma atent pentru a nu-i ,,face beleaua de a-i incurca itele". In tot acest rastimp sta intinsa pe pat, cu ochii pe mine, si-mi spunea basme. N-am sa uit cum de multe ori m-a vindecat ,,de scranteala" oaselor tragandu-ma, cum imi ,,datea in gat de galci", cum imi punea ventuze sa-mi piara raceala, cum primea oameni din cele patru zari si-i vindeca ori le ghicea viitorul in carti sau bobi.

N-am sa uit cum m-a invatat sa joc ,,tantarul" si alte jocuri ,,de vremuri cusute cu ata alba" si nici cum ma indemna la ,,desemn". Cativa ani mi-a promis ca ma duce la o pictorita sa iau lectii, eram prea mic, si pana sa ajungem acolo femeia s-a stins. Imi amintesc cu nostalgie de vacantele de iarna adevarata cat si de cele cu vara lunga si torida in care nu pierdeam vremea aiurea: jucam tenis de camp cu tocatorul mamei, v-ati-ascunselea, osul, hotii si vardistii, statuile, fotbal si altele. Dar nu voi uita cum bunica imi punea in mana cativa lei si capacul buteliei ori cartela de alimente si cum stam la cozi interminabile zile si nopti pentru gazul lampant cu care luminam casa cand mancam sau imi faceam temele, nu pot da uitarii codrul de paine alocat si nici alte asemenea monstruazitati ale unei societati ,,cusuta cu ata alba".

Asa am petrecut 17 ani intr-o lume grotesca, alaturi de bunica, parintii si fratii mei. O copilarie frumoasa dar grea asa cum este si viata. Am avut o bunica, Dumnezeu s-o ierte!, care s-a prapadit la inceput de martie si de un mileniu cusut de-a-ndoaselea de ,,croitorii" COOPerativei...

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe Facebook

Promo

interlink.ro%20

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo

watchshop.ro%20

Stiri din Braila

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!