Virgil ANDRONESCU
Actul artistic nu moare, nici măcar nu se predă!
În nebunia iscată în urmă cu cinci luni de zile, în așa-numita pandemie COVID-19 provocată de virusul CORONA, și mai ales în perioada izolării din timpul Stării de Urgență, cultura- în speță literatura, și-a văzut de drumul ei firesc. Atâta timp cât teatrele, sălile de concerte, bibliotecile, cenaclurile, saloanele și cafenelele literare, cinematografele și spectacolele în aer liber au fost interzise prin lege, actul cultural și-a croit o binemeritată altă cale și anume prin meandrele online-ului. De ce meandre? Tocmai pentru că nu-i nici greu dar nici ușor pentru mulți dintre creatorii din lumea artelor vizuale sau din lumea literară să ajungă la iubitorii de cultură, să pătrundă în inimile și mintea acestora.
După cum se știe, scriitorii și poeții au avut de înfruntat puzderia de scriitori și poeți existentă încă dinnainte de pandemie pe autostrada principalei căi de comunicare din online deținută de Mark Zukerberg. Puțini au fost cei care s-au încumetat să ia în piept imensul ocean de zgură literară și, și mai puțini, au reușit să-l străbată cu succes. Se pare că lupta lor s-a încheiat, până la acest moment, doar cu o victorie à la Pirus, un succes obținut cu un cost sufletesc atât de mare pentru învingător, încât aproape că echivalează cu o înfrângere. Am urmărit atent fenomenul și vă voi aduce la cunoștință puținele exemple manifestate profesionist, adică cu talent și pricepere: ziarista și poeta Armanda Filipine din Brăila pe site-ul personal Brăila Chirei, Teatrul Maria Filotti din Brăila pe canalul propriu de You Tube, Teatrul Pentru Copii Cărăbuș din Brăila condus de manager Daniela Mihovici și promovat de referent Ionuț Codîrlă, Biblioteca Județeană Panit Istrati din Brăila condus de manager Dragos Adrian Neagu si promovată de purtătorul de cuvânt Laura Caplea, ziarista și poeta Sorina Ivan în a sa revistă online Universul Culturi, Ionuț-Săndel Balaban director al Filarmonicii Lyra-George Cavadia din Brăila, Biblioteca Județeană V. A. Urechia din Galați și alte câteva teatre și reviste culturale din țară.
Apariția numărului 22/2020 a revistei Litera13 condusă de poetul Mihai Vintilă, cât și a altor reviste care au continuat să apară firesc, cărți s-au lansat online, expoziții de artă plastică s-au vernisat, toate artele și-au văzut de beneficul lor drum întru înalțarea sufletului și spiritului uman. În timp ce toate televiziunile înnebuneau populația cu îmbolnăviri și decese pe bandă rulantă, câteva personalități, instituții și persoane implicate cultural încercau să ridice moralul și să țină pe linia de plutire aceeasi populație în mare parte debusolată și ajunsă la capătul răbdării pe toate planurile. Ce m-a făcut să abordez o astfel de temă, pentru mulți bizară? Păi acest scurt text scris pe la începutul lunii iunie pe FaceBook de colega Armanda Filipine: M-a întrebat azi cineva..de ce nu scriu jurnaliștii despre momentele de poezie, proză și poveste pe care le fac... Ce să-i fi răspuns? Că nu le pasă? Că nu-s eu o așa personalitate încât să ajung subiect de presă? I-am spus că nici nu contează câtă vreme prietenii (căți or fi, doi-trei) sunt cu inima alături de mine. Am zis bine?
O perioadă am folosit și eu drept exemplu de bună practică ceea ce frumos făcea Armanda intrând zilnic cu recitari de poezie și retrospective culturale video, dar nu în direct ca aceasta. Armanda Filipine a zis foarte bine, a dat răspunsurile corecte. Ce ar fi avut de spus mai mult, atâta timp cât și ea ( ca și alții ) a observat indiferența oamenilor față de actul cultural, față de propriul suflet? Ce ar fi trebuit să spună oamenilor când aceștia, în proporție foarte mare, erau preocupați de datul cu părerea despre COVID-19, de morfolit scenarii apocaliptice ori de înghițit pe nemestecate larga și diversa plăcintă a informării și dezinformării aducătoare de panică? Puțini, extrem de puțini au fost aceia care au savurat cu adevărat clipele de poezie, proză, teatru, muzică, pictură oferite online! Cât despre jurnaliști, colegii de breaslă nu au fost procupati de Evenimentele culturale ci de scorul din PANDEMIC WORLD CUP oferit zilnic de presa centrală și locală, susținute cu asupra de măsură de mediul mocirlos al politicii românești și internaționale. Au fost puțini cei ce-au oferit momente pentru suflet și spirit, clipe de adevărate trăiri umane pe care le puteau amplifica și da mai departe ziariști. S-ar fi umanizat și ei, susținând populația, revigorând speranțele concetățenilor!
Toti cei enumerați mai sus au trecut mai ușor, chiar relaxați înainte de relaxarea primită de la stăpânire, prin marea încercare mondială care încă își mai face simțită prezența. Ce trebuie să înțelegem din ceea ce s-a făcut pe timp de pandemie în cultura brăilenă și națională, cultură de care politicienii și presa au uitat cu desăvârșire, ocupându-se obsesiv de baruri, cârciumi și minciuni? Păi zic să înțelegem că prin poezie, prin muzică, prin artele vizuale, prin FRUMOS ne putem salva ca oameni și ca popor și că numai astfel putem purcede încrezători la o nouă viață. Deși pare că e o victorie a là pirus, este totuși una ce se datorează inimilor care au dăruit și inimilor care au știut să primescă viață prin cuvânt, sunet, formă și culoare. În toată această mega-nebunie iscată în urma cu cinci luni, așa-zisa pandemie COVID-19 provocata de virusul Corona, și mai ales în perioada izolării din timpul Stării de Urgență, cultura- în principal literatura, a continuat să meargă pe drumul ei interminabil. Este semn că actul artistic ( în toate formele sale ) nu moare, nici măcar nu se predă!
Postări
0 Comentarii