Pluridimensionalitatea valorilor  - Litera13

Noutăți

11 octombrie 2021

Pluridimensionalitatea valorilor 

 


George MITRACHE

Pluridimensionalitatea valorilor 

       
Una dintre temele fundamentale și permanente ale meditației o constituie condiția umană. De la teoria ideilor a lui Platon și monadologia leibniziană ca și raționalismul cartezian, pâna la antropologismul lui Feuerbach, reducția fenomenologică și doctrina structuralistă a câmpurilor epistemologice, asistăm practic la ceea ce putem numi, fără greș, variațiuni ale aceleiași teme. 
        
Axată pe rezultatele cunoașterii științifice, dar mai ales pe datele complementare ale trăirilor omenești, reflecția concentrează viziunea metodică asupra pluralității experiențelor de viață prin intermediul cărora se realizează firescul dialog dintre om si univers. Tocmai de aceea, meditația are propriul ei sistem de referință, situându-se la stadiul reflexiv unde se conjugă invariabil o solidă sinteză explicativă, istoric și social determinată în raport cu mediul înconjurător.
        
Cunoașterea nu desemnează doar o imagine coerentă de ansamblu asupra lumii, ci presupune și o valorizare care dezvoltă permanent conștiința de sine a ființei umane.
        
Încă din secolul IV î.Hr., în pagini memorabile, Dialogurile lui Platon, ne oferă o perenă concepție despre bine, adevar și frumos, ca valori referențiale care au generat în decursul istoriei transfigurări și sublimări care au evidențiat unitatea genuină dintre existență si valoare.
        
Axiologia ( teoria generală a valorii ) ireductibilă la ontologie ( teoria existenței ) sau la gnoseologie ( teoria cunoașterii ) transcende principiul pitagoreic numerele sunt lucruri, apelând la ceea ce latinii numeau odinioară mutatis mutandis.
Prin însăși condiția sa, omul este o ființă valorizatoare ( homo aestimas ), manifestând modalități de existență sui-generis ca vocație teandrică ( divino-umană ), prin actul creațional.
        
Omul nu poate plăsmui fără a avea experiența valorilor și fără a respecta consecvent unele coduri etice - coordonate existențiale ale devenirii, care dau sens și împlinire. Acestea devin astfel criterii de ordonare și ierarhizare a țelurilor superioare, precum și de stabilire a raporturilor dintre scopuri și mijloacele necesare ale atingerii acestora.
        
În contextul lumii de azi este imperios necesară o reinterpretare a statutului epistemologic al științelor umaniste în consonanță cu perspectiva axiologică privind abordarea problemelor complexe cu care se confruntă omenirea secolului 21. Astfel, odată accesat, sistemul de referință epistemologic, trebuie să surprindă modalitățile de investigare a valorilor ontologice, psihologice, gnoseologice, etice, filosofice, semiotice, cibernetice și sociologice, printr-o considerare dinamică și totalizantă.
Eseul nu este o problemă de ornamentație stilistică ci una de surprindere a existențelor și nuanțelor, dincolo de unele concesii, făcute inerent, frivolității intelectuale. Gândirea umană reprezintă un domeniu preferențial care impune studiu, suplețe și flexibilitate, prin acel flux de asocieri, disocieri și sistematizare a ideilor.
Procedeele estetice pot fi valorificate în perimetrul studiului critic, neapelând la exigențele didacticismului steril sau la rigiditate, ci supunând problematica axiologică unui filtru științific, evitând în acest fel eclectismul și unilateralitatea.
Cu prudență metodologică și simț al proporțiilor, în cercetarea fenomenologiei valorice, trebuie o raportare justă la pluralitatea limbajelor utilizate, prin alternarea, regruparea, ierarhizarea și corelarea perspectivelor pentru o viziune coerentă și unică.
      
Gândirea teoretică ne conferă o imagine esențializantă a lucrurilor și fenomenelor prin concept, dar nu poate releva singularitatea acestora. De pildă, pentru a construi inteligibilitate, valorile estetice și etice sunt traduse în termeni teoretici, în limbaj conceptual. În sens restrâns, valoarea desemnează ceea ce este dezirabil, vizând alegeri virtuale care pot fi diferite de opțiunile preferențiale actualizate, exprimându-se în sentimente și raționamente bogate în semnificații. Valorile implica aprecieri la nivelul conștiinței colective a comunităților umane, deoarece acestea se trăiesc, motiv pentru care nu putem epuiza teoretizarea acestora printr-o analiză exclusiv logică. Subiectivitatea umană, din nefericire, este copleșită astăzi de progresul tehnico-stiințific, devenind vulnerabilă și desublimată ( ruptă de valori ). Axiologia implică transcendența, neidentificându-se cu manifestările ei contingente, deoarece, asa cum spunea Scheler, societatea acționează ca o ecluză.
Folosind terminologia operațională a semioticii, delimităm categoric semnificantul de semnificat, dincolo de reuniunea lor sincretică în comunicare și în sfera acțiunii umane, într-un context de relații sociale.
       
Preocupările axiologice s-au grefat pe fondul declinului gândirii filosofice și politice burgheze, care inițial au avut o orientare de tip speculativ și având drept ax particularitățile procesului dialectic de diferențiere și integrare a științelor moderne.
       
În centrul problemelor de interferență se situează studiul raportului dintre cultura spirituală si cea materială. De aceea, se cuvine cu necesitate a cunoaște temeinic și a înțelege geneza și structura valorilor, ca sistem deschis și articulat în acel flux al transformărilor diacronice.
         
Într-o complexă interrelație, valoarea conține o latură subiectivă si una obiectivă, presupunând ierarhizări în raport direct cu dezideratele și idealurile preponderent spirituale.
      
Din acest punct, apare practic o nouă sursă de reflexivitate filozofică și metafizică în domeniului gândului conștient sau gândirea despre gândire, cum afirma odinioară Hegel.
       
Prin esența lor, valorile sunt relaționale având întotdeauna un suport pe care Scheler îl numea Wertträger, fiind amplificate prin trecerea lingvistică de la forma adjectivală la substantivizare. Ni se dezvăluie în acest fel polaritatea și ierarhia axiologică ( acceptare-respingere și superior-inferior ) în raport cu aprecierea fiecărui individ. Cu alte cuvinte, acest sensibil domeniu al valorilor, constituie în ultima analiză o unitate dialectică a continuității și discontinuității graduale.
       
Analizând atent determinațiile relaționale primordiale ale valorilor, descoperim că acestea reprezintă modul specific de raportare deziderativă a subiectului față de obiect, pe baza unor criterii culturale și sociale în același timp. Odată ajunși în acest punct, descoperim dimensiunea instrumentală a valorii, ca element al unui sistem simbolic și etalon în ceea ce privește apartenența și participarea la bunurile culturale, corelate cu dimensiunea proiectivă (având rădăcini temeinice în existența omului într-o anumită etapă istorică).
       
Axiologiile ontologiste de tip existențialist ocupă un loc distinct în ansamblul complex al doctrinelor de factură subiectivistă. Acestea sunt caracterizate ca având patos, conștiința demnității și atitudine fermă la adresa abordării mecanicist-reducționistă a condiției umane.

George MITRACHE,
Redactor sef al revistei cultural-civice
Glasul iubirii 
de la Curtea de Arges


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu