Olya – viața în Ucraina. Vassilis Papadopoulos în viziunea lui Mihai Vintilă - Litera13

Noutăți

29 noiembrie 2021

Olya – viața în Ucraina. Vassilis Papadopoulos în viziunea lui Mihai Vintilă

 


Mihai VINTILĂ

Olya – viața în Ucraina

Vassilis Papadopoulos este un scriitor grec contemporan atipic. Născut la Atena în 1960 și având studii juridice și două masterate tot în domeniu, reușește să surprindă prin scrisul său. Lucrează de mai mulți ani în ambasadele Greciei din diverse părți ale lumii ( SUA, Thailanda, Ucraina, România) și se folosește de aceste experiențe pentru a integra în cărțile sale o parte din culoarea locală pe care o întâlnește pe aceste meridiane ale lumii.

Romanul Olya – două ierni şi o primăvară a apărut inițial la Atena la editura Dionysis Vitsos în colecția Periplous în 2008 iar această versiune românească se datorează doamnei Elena Lazăr apărând la editura Omonia, specializată în autori greci. Datorită succesului său alte două traduceri sunt disponibile pe piață în limbile ucrainiană și rusă. Este în fapt un pas firesc, romanul fiind o radiografie a unei Ucraine contemporane.

Structurat pe două planuri, cartea urmărește în primul rând activitatea unui membru al corpului diplomatic elen la Kiev și aici nu este greu a deduce cine este acest membru, iar al doilea plan urmărește o familie tipică de ucrainieni. Alcătuită dintr-o mamă (Tania) care își crește singură cei doi copii, un băiat de cinci ani Sașa și o fată de o frumusețe răpitoare de 18 ani – Olya. Familia mai este completată cu un bunic veteran de război, un pic dus din această lume cu mințile și care are ca preocupare zilnică uitatul la știrile de la televizor și aducerea aminte a evenimentelor sale din tinerețe când a reușit, ca soldat, unele fapte de vitejie pentru care are în câteva cutiuțe medalii. Doamna Tania este o doamnă în jurul vârstei de patruzeci de ani, cu studii superioare, specialistă la universitatea locală în istoria și limba greacă. Peste tot în lume o astfel de familie ar fi avut un trai decent și aparent monoton dar nu în Ucraina. Aici tot greul financiar este dus de Olya, devenită iubita unui traficant de arme, ce asigură greul din bugetul familiei.

Cele două planuri ale cărții merg aparent paralel până la ultimul capitol când se împletesc și dezvăluie de fapt întreaga conexiune dintre ele. A fost într-un fel o abilitatea a scriitorului de a face acest lucru așa cum și modul în care începe și sfârșește romanul, cu doamna Tania, îi dă o anumită rotunjime.

Pe lângă construcția celor două planuri, autorul pune în gura personajelor realitățile locale cu puncte de vedere diferite. Diplomatul grec vede în tot ceea ce i se întâmplă ineditul, are o bucurie a descoperirii lucrurilor ascunse ajungând chiar să își cumpere o mașină locală Lada Niva renumită pentru calitatea sa îndoielnică dar de folosirea căreia se bucură ca un copil. Tania este tipul de pragmatic, adaptat noii societăți, cu regrete și meditații asupra comunismului și societății egalitariste. Ucraina în care trăim în ultimii ani parcă n-ar mai fi cea reală. Ştiu că nu este cea reală. Văd aceeaşi oameni în fiecare zi, cum îşi trăiesc noua lor viaţă, care însă nu li se potriveşte defel… Comunismul a încercat să ne facă să credem în alte valori, dar n-a reuşit, iar acum nu ne rămâne nimic. Dincolo de toți este însă Olya care ia viața așa cum este. Faptul că are o aventură cu mafiotul Kiril nu este pentru ea decât o formă de a acumula bani, experiențe și de ași pregăti o eventuală evadare din această realitate.

Romanul este scris fără mari întorsături stilistice, direct și tăios ca viața din est. Trece prin el un vânt de Cernobâl și un frig din est, încât cei care au trăit astfel de vremuri se recunosc sau recunosc momente.

Pentru cititorul român este o binevenită deschidere spre lumea de lângă noi, o lume parțial necunoscută nouă dar în care totuși ne regăsim prin simțăminte, prin speranțe și prin cenușiul zilnic. Nu putem spune că am cunoscut în România decăderea la care a ajuns Ucraina, unde salariul unei soprane ajunsese să fie de 15 dolari pe lună și pe care să îl primească cu o întârziere de trei luni. Recunoaștem însă îmbogățiții, sfidarea,  disoluția până la un moment dat a statului.

Meritul lui Vassilis Papadopoulos este de a ne readuce aminte de toate acestea, pe care noi le-am depășit de mult în România, pentru a putea înțelege unde sunt acum vecinii noștri.

Vassilis Papadopoulos, Olya – două ierni şi o primăvară, București, editura Omonia, 2018, 252 pagini 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu