Cristian Gabriel Moraru și publicistica culturală teleormăneană
Profesorul Cristian Gabriel Moraru are parcă o vocație a culturii. Prin tot ceea ce face nu urmărește decât ideea aceasta. A ajuns astfel să fie redactor-șef la revista Teleormanul cultural, prefațator de cărți, organizator de festivaluri, prezentator și critic de carte dar nu își uită niciodată orginea sa și anumea aceea de dascăl.
Volumul intitulat Genuri nobile, apărut la editura eCreator din Baia Mare în anul pandemic 2021, se înscrie în acest program cultural pe care și l-a autoimpus.
Cum singur recunoaște, în Argument –ul de la începutul volumului, Cristian Gabriel Moraru scrie: „Am convingerea că acest florilegiu jurnalistic va constitui un capitol însemnat din istoria culturală a prolificului genius loci roșiorean și teleormănean“.
Deși se intitulează Genuri nobile volumul nu se limitează doar la acestea. Pe lângă reportaj, anchetă și interviu avem multe note, știri, relatări și chiar, la final, o serie de povestiri inedite. Este, cum s-ar spune, un volum mai degrabă baroc.
Alcătuit ca structură din nouă capitole mari, urmate de o fișă de autor, cartea este mai mult un angrenaj închegat în jurul ideii de jurnalism cultural și mai puțin de viziune a unui critic literar.
Titlurile diverse sunt grupate în capitolele: Articole și știri culturale, Comentariu literar, Cronică de film, Cronica revistelor, Editoriale, Interviuri literare, Medalioane literare, Recenzii literare, Timpul prozei.
Scriitura
este când sobră și tehnică de parcă ar fi doar o oglidă care reflectă
realitatea, fie empatică și încurajatoare. Depinde mult de ceea ce este în
atenția autorului. Informațiile ne sunt prezentate seci, fără mari înflorituri
stilistice, dezvoltate în ideea de informare a publicului larg. În fond, au
fost la bază, materiale de ziar local. Atunci când avem interviuri, cultura
autorului iese la iveală prin calitatea și uneori surprinzătoarele unghiuri ale
întrebărilor. Pentru cronicile literare stilul se schimbă iar, cameleonic,
luând morga unui critic empatic, dezinvolt și curios. Această schimbare
permanentă de stil, de abordare, ne dă posibilitatea de a descoperi mai multe
fețe ale autorului, cultura sa și de ce nu, versatilitatea literară de care
poate da dovadă.
De
multe ori simțim patriotismul local, cu toate că acesta uneori face rău prin
exagerarea unor nume care totuși, sunt mici, pe firmamentul literaturii
naționale. În lipsă de altceva, Cristian Gabriel Moraru se agață de firavele
semne, de fiecare moment cu speranța că poate acum e timpul marelui salt. De
fiecare dată simțim optimismul dar nu am văzut până acum saltul mult așteptat.
Roșiorii
de Vede sunt punctul nodal al scrisului autorului. Aici se concentrează atenția
sa, aici devine acribic și entuziast, conturând realități și tendințe literare
imediate. Ajunge un cunoscător al locului, un exeget al literaturii regionale,
un făuritor de destine locale și de ce nu, un creator de frumos. Este flacăra
vie a spațiului.
Cu
toată risipa de idei și de evenimente, nu pot să nu remarc totuși și unele
scăderi ale cărții. Informația nu a fost atent prelucrată întâlnind pe
parcursul lecturii multiple alăturări de cuvinte datorită tehnoredactării
defectuoase, inserarea unei multitudini de fotografii locale, uneori de o
calitate slabă a reproducerii. Sunt lucruri care jenează dar care nu scad din
nivelul intelectual al volumului însă, zgârâie retina unui cititor avizat.
Prin
această carte, Genuri nobile,
Cristian Gabriel Moraru scrie o istorie jurnaliztică a locului, este un
cronicar al timpurilor culturale noi. Munca sa este meritorie și în același
timp asiduă, izvorâtă doar din focul interior al culturii care trăiește în el
ca într-un Prometeu local.
Cristian Gabriel Moraru, Genuri nobile, Baia Mare, editura eCreator, 2021, 286 pagini.
recenzie publicată în revista Spații Culturale nr 81/2022
Postări
0 Comentarii