Subscribe Us

Boxerul - Alexandru Cristian

 


Alexandru Cristian 
        
Boxerul

Greutatea  îi rupe încheieturile, transpirat lasă sacul jos. Nu mai poate să care este obosit, genunchiul îi cedează. Se uită deznădăjduit la vagonetul plin cu saci de grâu pe care trebuie să-l care către docuri. În fiecare dimineaţă se  duce la portul auxiliar al Brăilei, la Ghecet, şi cară până seara pentru un colţ de pâine. Azi durerile îi sunt mai acute deoarece este înnorat afară. Valurile Dunării îi cântă melodios povestea unui destin de legendă care a fost înfrânt de un accident nefericit. 
        
Oare există destin? se întreabă Marcel cu ochii în jos. Dacă da atunci de ce pe el l-a lovit crunt, de ce nu a putut să fie în vârf şi acum se târăşte ca un vierme. Piciorul i s-a umflat durerea îi provoacă transpiraţii reci, mâna îi tremură. Se duce către docuri şi se aşează pe un scăunel.
- Marcel, ai terminat? se aude vocea şefului său. Un om aparent nesuferit dar sufletist.
- Nu şefule, nu mă mai ţin puterile.
- Haide, nu te mai plânge eşti băiat în putere.
- Nu mai sunt decât o umbră fără sprijin.
- Adică? întreabă nedumerit Jean şeful de echipă.
- Un om care este uitat şi de propriul său trecut, sunt un mort în viaţă.
      
Cineva trece pe lângă ei şi se uită îngândurat. Îl fixează pe Marcel şi dă din cap.
Marcel tresare la omul pe care l-a văzut.
- Ce este? îl cunoşti?
- Nu nu nu... mi s-a părut că era el...acel...  Jean se uită cum Marcel bolboroseşte câteva cuvinte. Nu înţelege şi pleacă încet de lângă el. Valurile Dunării se mişcă în gol, navele vin în marele port fluvial al Brăilei. Aici în fiecare an are loc un târg al cerealelor. Este perioada cea mai bogată pentru brăileni. 

Dincolo de port oraşul freamătă în ritmul său. Aleea Regală este plină de oameni care se duc la teatru, la braseria Bristol, la cafenele, se opresc la monumentul împăratului Traian. Un tânăr plin de entuziasm   cu şapca pe cap şi cu pantaloni scurţi se uită la Norocul, loteria municipală şi strigă în gura mare.
-  Nu mai am nevoie de tine. De acum încolo o să am drumul meu în viaţă. Adio moară, adio lucru, adio viaţa mea veche. 
         
În goana mare se uită la braseria plină de oameni eleganţi, la teatrul municipal unde toţi se interesează de noua piesă jucată de Maria Filotti, idolul Brăilei interbelice. Se îndreaptă către monumentul lui Traian. Se duce spre Grădina Mare sau grădina cu tei a Brăilei. O aşteaptă pe iubita lui, Elena o grecoaică cu ochii ca marea. Se opreşte în piaţa Traian cumpără două îngheţate şi ajunge cu viteză în grădină.
          
Pe o bancă Elena  citeşte  o carte. Plin de emoţie îi întinde îngheţata în faţă şi îi spune:
- Te iubesc şi o să fim idolii Brăilei.
- Nu înţeleg ce spui.
- Iubita mea nu o să mai stăm în chirie, o să mă dedic unui sport care o să ne rezolve toate problemele.
- Ce sport? nu înţeleg ce spui.
- Azi la muncă, la moară, m-a enervat un coleg. M-a înjurat foarte rău. Am lăsat sacul jos şi furios i-am dat doi pumni de a rămas nemişcat câteva minute bune. Şeful meu mi-a spus că trebuia să ma fac boxer, nu hamal.
- Marcel eu nu ţi-am spus să te comporţi aşa. Ce te-a apucat?
- Nu ştiu dar mi-am dat seama că sunt bun ca boxer aşa că de mâine mă duc la arena de box.
- Ştii că nu trebuie să faci acest lucru. Munceşte în continuare la moară şi o să ne câştigăm traiul.
- Tatăl tău, iubita mea nu este de acord cu relaţia noastră. Eu sunt sărac, el este patronul cele mai mari mori din judeţ. Eu sunt un nimeni pe lângă familia ta. Eu trebuie să ma lupt pentru tine.
- Eu te iubesc aşa cum eşti. Tatăl meu ne va accepta în cele din urmă.
         
S-au îmbrăţişat şi s-au sărutat prelung şi încet. Seara se apropia cu paşi repezi, Marcel hotărât să-şi ducă planul la bun sfârşit a anunţat-o la plecare pe Elena că mâine nu vine la muncă pentru că bunica lui este bolnavă.
- Ai grijă de tanti şi te aştept poimâine.
- Sigur iubirea mea, mâine stau cu bunica.
        
A doua zi după o noapte de nesomn se îmbracă repede şi mai mult aleargă către Parcul Monument la arena de box. Pe drum se gândeşte la cariera sa de mare sportiv, la legendele boxului brăilean şi de ce nu cel mondial. Îşi aduce aminte de nume ca Ciocanul, Dragonul, Titi şi alte nume de arenă ale boxerilor. Intră în parc.  Ajunge la rondou  şi inima îi rupe cămaşa de pe el. Acoperişul albastru îi sare în ochi iar scrisul de pe el îi intră pe vecie în memorie ARENA DE BOX BRĂILA- SALĂ DE LUPTE. Se aşează pe bancă şi aşteaptă să se deschide. După aproape o oră vede un om între două vârste masiv care se duce către uşă. Se repede către el şi îl salută:
- Bună dimineaţa domnule. Vreau să fac box.
Bărbatul se uită la el şi zâmbeşte.
- Bună dimineaţa. Ai vreo recomandare? Cine eşti?
- Sunt Marcel şi lucrez la moara mare, la Violattos, şi m-am hotărât să fac box.
- Cum aşa? 
- Păi ieri l-am bătut pe un coleg şi şeful mi-a spus că sunt bun de box.
- Oamenii nu ştiu ce vorbesc. Bine băiete. Ai bani să-ţi plăteşti antrenamentele? 
- Da domnule am câţiva lei dar pot munci voluntar, fac ce-mi spuneţi.
- Ai mănuşi?
- Nu domnule.
- Marcel de azi înainte  intri în sală şi faci ce spun eu.
       
Intră în sală după bărbatul ce părea să fie antrenorul sălii de box. Se aşează intr-un colţ şi aşteapătă. Acesta vine cu câteva perne şi nişte faşe medicale.
- Iei faşele medicale şi ţi le pui la mână. Mai exact ţi le pun eu ca să înveţi cum apoi o să dai câteva lovituri în aceste perne.
- Păi este uşor, zâmbeşte Marcel.
- Nimic nu este uşor pe această lume. Dacă vrei să faci box o să faci cum zic eu.
- Mă scuzaţi domnule.
             
Marcel se uită curios la la faşe  cum se pun şi  cum se fixează  de încheietura mâinii apoi la pernele gri.
- Eu ţin pernele sus şi tu îmi dai un pumn, doi, trei cât poţi.
Marcel plin de avânt se repede asupra pernii şi după câţiva pumni oboseşte.
- Îmi place de tine ai avânt, ai sânge în tine dar nu ai cap. Orice om are  un rezervor de energie. Dacă îl epuizezi din prima eşti terminat înainte de vreme.
- Domnule...pot să vă zic antrenor.?
Bărbatul zâmbeşte şi i se vede buza de jos tăiată pe jumătate.
- Sigur Marcele. Fii atent cum facem. O să vii dimineaţa la antrenamente, apoi seara. Seara îi antrenez pe boxerii mai experimentaţi. O să te antrenez o lună dimineaţa apoi te bag seara cu ei. Peste câteva luni o să urci în ring la un meci de antrenanment. 
- Vă mulţumesc domnule antrenor. Ce fac acum?
- Te apuci şi alergi în tot parcul apoi vii şi continuăm treaba.
        
Plin de râvnă şi veselie Marcel se repede pe uşă afară să alerge. Când se uită la mâini are faşele, ce zăpăcit sunt am uitat de ele, se gândeşte Marcel entuziasmat. Cu speranţa în suflet aleargă şi nu simte oboseala. Se opreşte la un vânzător ambulant şi cere o apă.
- Băiete dar unde alergi aşa?
- Mă antrenez să fiu un mare boxer.
- Îţi doresc succes dar mai ai până să-l ajungi pe Lipoveanul.
- Pe cine?
- O legendă a boxului şi a Brăilei. Cel mai puternic om din câţi am văzut eu în viaţa mea. O zi bună şi spor la treabă.
            
Marcel aleargă cu mintea la Lipoveanul, steaua boxului. Aşa va fi şi el Marcel mare boxer. Copacii sunt plini de păsări ce cântă, un concert. Marcel se uită în sus şi vede soarele. Este vesel, pentru prima oară în viaţă face ce vrea. Obosit şi plin de sudoare ajunge la sală. Antrenorul aranja nişte saci de box.
- Am ajuns domnule.
- Cam târziu pentru un campion. Hai să te învăţ cum să ţii pumnul. Strângi pumnul cu degetul mare pe  mijlocul inelarului, aşa se ţin pumnii. Strângi tare pumnul şi ridici privirea. Niciodată când ai pumnul strâns nu laşi privirea în jos. Acum o oră te antrenezi cum strângi pumnul la perfecţie.
              
I s-a părut o joacă de copii dar după câteva minute, tânărul boxer era deja obosit. Se forţează să nu-şi dezamăgească antrenorul. Strânge cu putere şi  se uită către sacul de box pe care vrea să-l distrugă. O să lupte din răsputeri, o să fie cel mai mare boxer al Brăilei şi al ţării, nu o să mai râdă nimeni de el şi de visele sale. Elena îl va iubi la nebunie iar toţi se vor teme de el.
- Nu te antrena cu ură, îi spune antrenorul fără să-l vadă. Boxul este un sport nobil, în care cel care câştigă este un adevărat sportiv şi un cavaler. Golanii au transformat boxul într-un sport violent. Arta boxului este arta şahului. Boxul este şahul fizic. Boxul şi cu şahul fac o casă foarte bună.
- Domnule antrenor v-aţi bătut de multe ori. 
- De câteva ori da. Nu mi-a plăcut violenţa.
- Păi boxul nu este violent?
- Nu dragul meu. Boxul este un sport, sportul este făcut pentru a ne menţine sănătoşi. Un proverb latin  spune Mens sana in corpore sano, minte sănătoasă într-un corp sănătos. Trebuie să fi un om sănătos din toate punctele de vedere ca să fii un mare sportiv. Turnirurile cavalereşti de altădată sunt expresia în zilele noastre a boxului. Un duel nobil pentru o cauză nobilă. Cine practică acest sport pentru bătăie niciodată nu va ajunge în frunte. Gata cu vorba, văd că te-ai antrenat destul pentru prima zi. Mâine dimineaţa vii cu o coardă. 
- Nu am.
- Faci rost de ceva ca să fie ca o coardă.
       
Marcel pleacă fericit şi obosit către casă. Trece pe Aleea Regală se uită la toţi şi mintea sa zboară la succesul viitor. O mână îl opreşte în faţa Hotelului Bristol.
- De unde vii?
- De la arena de box.
- Bunica ta nu era bolnavă?
- Păi nu, m-am dus la box.
- Cu mine nu mai vorbeşti.
- Elena...stai să-ţi explic. Dar fata deja luase o distanţă considerabilă.
       
Foarte bine, dacă nu mă poate înţelege nu merită să stea cu mine, spune nervos Marcel. Şi se duce acasă, pe strada Plevna. Mama lui îngrijorată îi spune:
- Dragul meu eşti roşu la faţă.
- Da mamă am fost la box.
- De ce?
- Să mă antrenez, vreau să devin un mare boxer.
- Nu sunt de acord te poţi răni.
- Întotodeauna am făcut ce m-ai rugat. Acum te rog să mă laşi să fac şi eu  ce vreau, adică box.
- Bine dragul meu, dar nu vreau să se întâmple ceva rău. Este un sport violent. Mănânci?
- Da mamă apoi mă culc pentru că mâine în zori am antrenament. O să mă antrenez în fiecare dimineaţă.
Marcel se întinde pe divanul vechi din bucutărie şi adoarme cu gândul la a doua zi. 
          
În zori pleacă aleargă către arena de box.  Până vine antrenorul o să stea pe o  bancă.
- Bună Marcel eşti extrem de matinal.
- V-am spus că vreau să devin un mare boxer. O să fac tot posibilul. 
- Ai coardă? 
- Am luat o frânghie de dimineaţa.
- Bun atunci o să te învăţ să sari coarda apoi trecem la flotări şi abdomene. 
Frânghia îi trece printre picioarele antrenorului parcă ar fi un fir subţire,  în schimb Marcel se împiedică la fiecare săritură.
- Trebuie să-ţi coordonezi mişcările. Mintea lucrează şi corpul acţionează. Când ai dat drumul la frânghie picioarele tale trebuie să fi pregătite să sară. Hai încearcă încet, apoi uşor uşor o să îţi dai drumul la exerciţiu.
            
Prima dată s-a împiedicat şi a căzut, zâmbind s-a ridicat şi a repetat din nou. A făcut acest exerciţiu până la prânz când epuizat a căzut pe jos.
- Băiete cred că reuşesc să fac ceva din tine. Du-te acasă dormi şi continuăm mâine. 
Marcel extenuat se duce pe jos acasă şi se luptă cu gândurile care îi vin în minte. Elena îi spunea că va avea grijă de el, mama lui la fel. Nu doreşte o astfel de viaţă. Vrea să fi cineva să reprezinte ceva. Va trebuie să lupte până când ultima celulă din corpul său se va dedica acestui sport.
- Mamă boxul este viaţa mea şi o să lupt pentru acest sport.
- Vii din ce în ce mai obosit acasă, dragul mamii,  mi-e teamă să nu păţeşti ceva.
- Nu am ce scumpa mea mamă.

Adormit pe divan îi vin prin minte vise de glorie  şi cuvintele antrenorului său. Trebuie să lupţi să devii un tot unitar. Corpul trebuie să fie în armonie cu mintea şi sufletul.

În zorii unei noi zile Marcel vede un afiş pe un stâlp. Un meci de box în arena de box din Brăila peste câteva luni. Un meci între Albert Brigo şi Toma Pintea. Brigo era un grec originar din Brăila iar Toma campionul Olteniei la box. Un adevărat spectacol între doi gladiatori moderni. Mintea lui Marcel freamătă de dorinţa ca într-o zi să fie şi el pe un asemenea afiş. Merge plin de speranţă la sală.
- Domnule antrenor, mă bucur că începe o nouă zi de antrenament. Ce facem azi?
- Marcel azi facem flotări şi abdomene. Apoi vom alerga împreună în parc. O flotare corectă se face cu mâinile depărtate egal de umeri şi picioarele perfect drepte. Uite aşa trebuie să faci. Un exerciţiu corect pentru abdomene se face cu genunchi bine flexaţi, mâinile la spate şi coatele să treacă de genunchi.
- Pare simplu.
- Nu este aşa cum crezi. Ţi-am mai spus că trebuie să munceşti şi să iei totul în serios.  Hai să facem flotări şi abdomene şi le numărăm. Unu, doi, trei, patru, cinci,...nouă gata nu mai poţi?
- Nu domnule antrenor, mă doare mâna.
- Odihneşte-te şi o luăm de la capăt. Trebuie să te încălzeşti puţin. Hai să facem nişte foarfece, nişte extensii, aducem mâna la cap şi ne răsucim. Facem o încălzire uşoară apoi ne reapucăm de flotări.
       
Amândoi lucrau ca o veritabilă echipă. Marcel repeta cu abnegaţie flotările incorecte iar antrenorul făcea abdomene. După o oră antrenorul se întinde şi îi spune lui Marcel:
- Vrei să faci acest lucru?
- Ce domnule?
- Box.
- Da sigur că da.
- Atunci hai cu mine în parc să ne plimbăm  şi îţi spun o mică poveste.
Ies uşor pe uşa arenei de box, antrenorul bea o sticlă de apă i-o întinde lui Marcel apoi se îndreaptă spre ieşirea din parc. Merg tăcuţi până pe faleza Brăilei. Aici la Dunăre se aşează pe o bancă.
- Marcel, numele meu este Anatoli Kamarenko. Sunt de origine lipovean şi am fost boxer. Sunt cunoscut cu numele de Lipoveanul. Legenda vieţii mele a început în urmă cu ceva ani când într-o încăierare am omorât pe cineva. I-am dat o directă, un pumn drept în faţă,  a căzut pe spate şi a rămas acolo. Acel om era vărul celebrului Ştefan Vasali, cunoscut de către noi ca Terente regele bălţilor. Eram campion al Brăilei de câteva ori nu aveam adversar. Mi-era frică de Terente deoarece acţiona când nu te aşteptai. După incident am fost anchetat şi apoi m-au eliberat. Am continuat antrenamentele şi într-o seară când am ieşit din sala de box  un individ necunoscut mi-a spus să fiu pe faleză în jumătate de oră. M-am îndreptat încet către faleză. Văd faleza goală, mi s-a părut că a fost o glumă proastă. Când cineva mă strigă: 
- Lipovene am venit să fac dreptate.
- Dar cine eşti? Nu înţeleg.
- Mi-ai omorât vărul.
- Nu a fost vina mea, acel om a sărit asupra mea şi eu m-am apărat. 
- Te pot omorâ oricând pentru că eu sunt Terente, regele bălţilor şi al Brăilei.

M-am îngrozit şi m-am aşteptat la ce este mai rău. Terente a aruncat pistolul în Dunăre şi m-a provocat la luptă. I-am spus că nu am chef şi mi-a spus că dacă îl bat nu o să mă mai deranjeze toată viaţa lui. A ridicat garda sus şi  a venit spre mine. Am eschivat de câteva ori, mai exact m-am ferit, şi cu un croşeu i-am zburat doi dinţi. Terente plin de sânge pe jos  a urlat. S-a ridicat şi m-a atacat din nou, apoi l-am lovit în stomac şi i-am spart nasul. În genunchi Terente a urlat: Lipoveanul m-a bătut. Să ştie toată Brăila că el este cel mai mare boxer al tuturor timpurilor din acest oraş. Iar el l-a bătut pe regele Terente. Am plecat acasă supărat  şi de atunci mi-am jurat că o să mă dedic antrenoratului. Uite aşa  am ajuns antrenor de box.
- Terente ce-a păţit? întreabă Marcel curios.
- La câtva timp l-au omorât jandarmii. A fost un om rău, a bătut, schingiuit, violat, ucis. Pe mine m-a respectat ca şi sportiv. Ţi-am spus această poveste tristă ca să tragi două concluzii. Prima este că niciodată să nu te baţi în afara sălii de box pentru că poţi omorâ pe cineva. Şi a doua că un mare sportiv este respectat de cei mai mari bandiţi ai lumii. Respectul, onoarea, calmul şi onestitatea trebuie să constituie baza morală a unui boxer.
- Am auzit lumea povestind de Lipoveanul.
- Eu nu mai sunt acela eu sunt antrenorul de box Anatoli şi atât.
- De ce aţi plecat supărat dacă l-aţi bătut pe Terente?
- Pentru că lumea este prea crudă şi ca să-ţi câştigi respectul trebuie să loveşti.
 
Cei doi se ridică de pe bancă şi umbrele lor se contopesc. Trecutul şi viitorul boxului. Navele din port sunt anesteziate de soarele arzător.
     
Zilele trec şi Marcel capătă încredere în el, se antrenează în fiecare zi iar duminica aleargă. Într-o zi când intră în arena de box, antrenorul îl opreşte şi îi spune:
- Eşti pregătit pentru test. Vino pe seară ai primul tău meci. O să te baţi cu Elefterie Grecul un boxer extrem de tânăr şi foarte bun.
      
Emoţionat Marcel îi mulţumeşte şi aleargă în Grădina Mare plină de tei. Se aşează pe bancă şi adoarme. Visează că este căsătorit cu Elena şi extrem de fericit. Se trezeşte, soarele se apropie de asfinţit. Îşi aduce aminte de test. Se duce la arena de box şi se încălzeşte. Plin de emoţie vede cum antrenorul său vine alături de un boxer înalt, bine proporţionat dar cu faţă de copil.
- Pregătiţi băieţi? Sala astăzi este doar a voastră. Dintre voi o să aleg pe cine  să ne reprezinte la campionatul judeţean apoi la cel naţional.
        
Cei doi se încălzesc şi intră în ring. Marcel emoţionat se uită la cel din faţa lui. În acest sportiv stă tot viitorul lui. Nu are nimic cu el dar o să-l strivească. Trebuie să-şi împlinească destinul. Antrenorul este şi arbitrul care  le explică regulile. Marcel suflă ca un taur, proteza este sfâşiată de dinţii lui, braţele încordate la maxim. Lipoveanul dă startul şi cei doi intră în gardă. Marcel este dreptaci celălalt stângaci, are garda inversă. Marcel aruncă o directă teleghidată în nasul Grecului, apoi cu un joc uluitor de picioare îl ameţeşte. Se opreşte şi se duce într-un colţ. Lipoveanul îi spune să se mişte în ring nu trebuie să fie rigid. Marcel se încordează şi se năpusteşte asupra Grecului. Pumnii cad în cascadă, directe, croşee şi Grecul ameţit se ţine de corzi. Antrenorul intervine între ei dar Marcel vrea să continue.
- Gata Marcel! L-ai bătut, l-ai  zdrobit  nu trebuie să-l omori. Boxul nu este ură, este un sport.
- Iertaţi-mă eram prins în meci. Ştiţi că îmi doresc să reuşeşesc.
- Du-te acasă şi  linişteş-te. Ţi-am spus, boxul nu este ură este artă.
      
Marcel obosit se duce acasă. Se plimbă prim Brăila  se uită la case i se par mici dar elegante. Oamenii sunt străini. Totul este schimbat în jurul lui. I se pare că lumea nu-i înţelege lupta, furia de a ajunge un mare sportiv. Până şi antrenorul său l-a criticat. Se trânteşte pe divan.
- Ce ai băiatul meu?
- Nimic mamă sunt puţin obosit. Azi am avut primul meci şi am câştigat.
- Felicitări dragul meu sper că nu ai păţit nimic. 
- Stai liniştită mamă, sunt bine. O să devin ceea ce nu a crezut nimeni. 
Şi adoarme până dimineaţa profund. Se trezeşte obosit şi se duce încet către sală. Lipoveanul făcea curat şi îl întreabă mirat.
- Ai şi venit? Credeam că te odihneşti şi tu după meci.
- Nu domnule, am venit să mă antrenez. 
- Nu te înţeleg eşti plin de ură.
- Nu sunt plin de ură vreau să fiu un rege. Un rege al boxului, rege al Brăilei. Nimeni nu vreau să ia în derâdere visul meu.
           
Anatoli se lasă pe un scaun se uită la el  şi îi spune:
- Şi eu am fost ca tine până am omorât un om. 
- Dar era o bătaie de stradă.
- Nu contează acest lucru. Nu trebuia să mă cred invincibil. Acest avânt negativ ne îndeamnă să facem multe lucruri necugetate. Cugetă şi luptă, aceste trebuie să fie deviza ta.
- Ce se mai aude cu lupta dintre Brigo şi Pintea?
- Pintea este accidentat, se pare că Brigo este campion naţional din oficiu dacă nu se va bate nimeni cu el.
- Mă bat eu.
      
Lipoveanul zâmbeşte, şi îl bate pe umăr:
- Brigo mi-a fost elev. Este un boxer cu un talent uriaş, are nişte croşee fantastice. Îţi rupe garda în două. Este extrem de puternic şi de rapid. Acum se antrenează la Bucureşti la  sala sportivă al Clubului Malaxa.  A fost campion al Brăilei de trei ori. Lumea ştie că se antrenează la mine, de fapt o să vină la Brăila în ziua meciului.
- Şi Pintea cum este?
- Muntele Olteniei este extrem de solid pe picioare. Este greu de lovit, este extrem de greu de doborât. Este un boxer care are forţă mare nu şi tehnică. Amândoi sunt mari sportivi. Tu eşti prea mic pentru ei. Plus că până la meci mai este doar o lună. 
- Domnule vă rog să mă supuneţi la mai multe teste. O să înving toţi boxerii din sala de lupte. Vreau să devin campion  al oraşului şi al ţării. 
- Până la campionatul naţional începe campionatul judeţean. O să participi şi tu. Dacă o să câştigi o să negociem.
          
Marcel nici nu aşteaptă ca Anatoli să termine ideea că se repede să se încălzească. Toată săptămâna care urmează se va antrena. Va alerga, va face flotări, scheme de box, abdomene, va căra saci pentru antrenament. 
            
După epuizanta săptămână începe şi campionatul judeţean. Marcel se va bate cu Nicolae Florescu un boxer din Brăiliţa  un cartier renumit în Brăila pentru boxerii săi. Anatoli  îi explică ce trebuie să facă. Arena de box este plină în Brăila. Spectatorii îi aplaudă pe brăileni. În tribună este mama lui Marcel, prietenii săi, colegii de la sală şi Elena. 
        
Concentrat Marcel intră în ring cu o determinare uriaşă. Îşi face adversaul knock-out în prima repriză după o uluitoare serie de directe şi croşee. Directă de stânga, dreapta şi croşeu de stânga apoi directă de dreapta, stânga şi croşeu de dreapta. Adeversarul său este la pământ. Se califică în competiţie. Învinge toţi adversarii până în finală când se reîntâlneşte cu Elefterie Grecul. Finala campionatului judeţean se va disputa între Marcel Hamalul şi Elefterie Grecul. Porecla de Hamalul a dobândit-o de la colegii de antrenament în sala de lupte. Hamalul este porecla dată după  ce toţi îi ştiau vechea meserie, de hamal la marea moară.
          
Cei doi boxeri se privesc în faţă. Marcel îşi aduce aminte cum l-a distrus pe grec. Grecul revoltat în sinea lui intră cu garda sus. Trebuie să-l provoace, să-l scoată din ritmul său pe Marcel.
- Marcel stai în cercul tău. Aştepţi adversarul apoi te plimbi în jurul ringului. Să lovească el primul, urlă din colţul roşu Anatoli.
           
Marcel ud de transpiraţie,  dinţii încleştaţi , muşchii încordaţi la maximi începe o serie de lovituri. Concentrat doar la victorie, devine haotic. Grecul face o eschivă şi îi atinge bărbia cu un croşeu. Dezechilibrat Marcel se prinde de corzi şi nu mai vede bine în faţa lui. Este numărat! pentru prima dată este numărat. Se ridică şi se duce în colţul lui.
- Ţi-am spus să aştepţi. Unde te grăbeşti, vrei să pierzi titlul de campion judeţean. Intră în ring şi fi calm. Echilibrat şi iute aşa vreau să fi. Pumnul tău să ştie unde ajunge  înainte să plece. Ai înţeles?
- Da domnule.
          
Marcel intră mai relaxat în ring şi se tatonează cu Grecul. Runda se termină indecis. În ultima rundă Marcel se repede ca un uragan asupra Grecului. Acesta se eschivează dar primeşte un croşeu de stânga şi cade la pământ. Marcel este noul campion al Brăilei.
Toată lumea se ridică în picioare îl aplaudă toţi. Şi-a împlinit visul numai după câteva luni. Anatoli se uită mândru la elevul lui.
- Să vină Brigo, să vină la Brăila să-i arătăm noi boxul de aici, strigă Marcel entuziasmat.
         
Se retrage în vestiar, unde se spală şi se schimbă. Când iese  îl vede supărat pe Anatoli.
- Ce-a fost prostia de la final? De ce ai strigat în gura mare numele campionului naţional.
- Vreau să-l provoc. Trebuie să mă bat cu el. 
- Băiete termină. Îţi faci singur rău. Nu te poţi lupta cu Brigo este multiplu campion naţional şi regional. Este o legendă. Nu a fost înfrânt niciodată.
- Tocmai de asta a apărut Hamalul. Legenda lui Brigo va apune.
- Eşti nerealist chiar incoştinet. Eu te-am făcut ce eşti! Un boxer tânăr cu perspective mari. Dar nu eşti o legendă. Eu am avut zeci de meciuri şi cunosc acest sport. De la o necutezanţă te nenoroceşti pe viaţă.
- Domnule eu îmi urmez destinul.
           
Anatoli pleacă amărât iar Marcel rămâne să vorbească entuziasmat cu lumea. Ajunge acasă şi îşi ia mama în braţe. 
- Sunt campionul Brăilei la box. O să-i înving pe toţi.
- Mamă ai grijă eu am un presentiment rău. 
- Nu am ce să păţesc. Sunt destul de puternic.
       
A doua zi în zori este la sala de lupte. Anatoli îl vede de departe.
- Campionule nu ai somn?
- Nu până nu devin campion naţional. Trebuie să fiu.
          
Intră în sală şi începe să se încălzească. Apoi se repede la sacii de box.
- Marcel o să te antrenez pentru meciul de la Brăila. Pintea este bolnav rău. Dar  nu uita că te vei bate cu un uriaş al boxului. Mai ai trei săptămâni. 
            
Marcel cu pumnii încleştaţi:
- Hai la treabă.
Se apucă şi face flotări, abdomene. Ridică greutăţi, aleargă în Parcul Monument, pe faleză, pe Aleea Regală. Face combinaţii de box cu Anatoli. Marcel este fenomenal pe directele de stânga dar slab pe croşee.
- Trebuie să îmbunătăţeşti  croşeul. Brigo este un uragan când te loveşte cu  dreapta şi stânga. Croşeele sale sunt de oţel.
       
Marcel se apucă şi exersează directele de stânga şi croşeele. Săptămânile trec şi Marcel prinde încredere mai mare în el. Alergând pe Aleea Regală vede un afiş pe stâlp: EVENIMENT MARE- ARENA DE BOX BRĂILA MARCEL HAMALUL versus ALBERT BRIGO. În sfârşit şi-a împlinit visul. Doamne cât a muncit. Din zori şi până în noapte. În ultima zi de antrenament se duce pe faleză cu Anatoli.
- Domnule antrenor avem vreo şansă?
- Marcel eşti un mare sportiv, ai o inimă de leu. Eşti rezistent şi rapid. Dar nu eşti cumpătat în luptă. Eşti imatur. Brigo e mai calculat, mai matur şi mai experimentat. Nu zic că este mai bun în acest moment decât tine pentru că sincer nu este. Dar el are în spate 13 ani de box tu câteva luni. E drept ,că să ajungă la performanţa ta a muncit mult mai mult. Tu ai un dar dat de sus. Dar trebuie să nu uiţi că norocul ţine numai de tine. Eşti un boxer foarte bun dar foarte tânăr. Sincer îţi spun Brigo are mai multe şanse decât tine. Dar tu dacă îl vei învinge vei deveni o legendă. Acum eşti iubit şi respectat  în Brăila. Lumea te va cunoaşte. Dar toate la timpul lor. Ai grăbit lucrurile şi mi-e teamă de ce o să se întâmple.
- Domnule nu are ce! Sunt puternic şi hotărât. 
- Ştiu şi asta îmi place la tine dar...
      
O voce suavă îi întrerupe...
- Eşti un copil!
- Elena ce faci aici?
- Am auzit ce vorbeai cu antrenorul tău. Te iubesc! Dintotdeauna te-am iubit dar ascultă-l, te rog nu te distruge. Brigo este greu de bătut. Tatăl meu mi-a spus că a omorât adversari în ring.
- Tatăl tău nu ştie nimic despre box sau despre mine.
- Marcel, fata aceasta te iubeşte cu adevărat, te rog să o asculţi. Ştie ce spune nu forţa lucrurile.
- O să fac ce vreau.
            
Nervos se ridică de pe bancă şi începe să alerge. Aleargă până la epuizare. Acasă adoarme buştean şi a doua zi se pregăteşte de marele meci. Nu are emoţii ştie că va reuşi.
- Băiatul meu vreau să câştigi dar am auzit că acest boxer are o putere uriaşă.
- Stai liniştită o să mă descurc eu.
       
Pregătit de concurs cu un sac  în spate se duce la arena de box ca să se încălzească. Lipoveanul îl aşteaptă echipat de ring. Surprins Marcel îl întreabă:
- Ce faci îmbrăcat aşa?
- Sunt pregătit să începem antrenamentul final. Acum ne vom lupta puţin.

Marcel se pregăteşte şi intră în ring. Anatoli se repede asupra lui dar Marcel eschivează şi îl loveşte în stomac. Al doilea atac a lui Anatoli se sfârşeşte tot cu un eşec. Îngenuncheat de câţiva pumni Lipoveanul spune:
- Ai devenit un mare boxer, eşti fantastic.
- Domnule am devenit ce trebuie să devin. Îţi mulţumesc pentru asta.
    
Se îndreaptă spre sacii de box şi se încălzeşte uşor. Se apropie marele meci şi Marcel este plin de emoţii. Sala începe să se umple de lume. Toţi îi strigă numele. Intră în ring cu gluga pe cap. Este ud de transpiraţie, încordat şi plin de hotărâre. Când se anunţă numele lui Brigo sala aplaudă. Albert Brigo este un boxer înalt cu spatele uriaş şi muşchi de culturist. Cei doi se privesc în faţă. Marcel îşi închide ochii ca se concentreze la marele meci.
- Nu uita de croşeele lui Albert. Foloseşte directa şi ciocanul,  strigă Anatoli.

Gongul de început răsună ca un clopot în inima lui Marcel. Brigo se repede către el, Marcel stă bine pe picioare, se apără şi răspunde cu directe de stânga. O eschivă a lui Marcel şi o dreaptă în ochi îl dezechilibrează pe Brigo. Lumea exaltă de bucurie. Din tribune se aude Hamalul, Hamalul. Marcel se repede pe Brigo cu pumnii aruncaţi haotic.
- Retrage-te! strigă Anatoli. Nu sta acolo, plimbă-te în ring oboseşte-l. 
Se termină prima repriză cu un mic avantaj pentru Marcel.
- Stai cu garda sus, atacă-l cu directele. Nu intra în croşeul lui. Nu te apropia de el. Ascultă-mă te rog. Nu îl asalta este boxer defensiv. Este puternic şi ripostează la ficat şi bărbie.
- Domnule este terminat! Marcel se ridică de pe scaun. Anatoli îşi pune mâinile în cap.
- Nu uita de croşeele lui.
       
Cei doi intră în gardă, Brigo se retrage şi Hamalul atacă. Atacă în valuri haotic, Brigo răspunde cu un croşeu de dreapta la ficat.
- Pleacă Marcel, retrage-te că te distruge. Stai în gardă şi aruncă directa de stânga, urlă Anatoli.
         
Cocoşat de durere Marcel urlă. Un foc în abdomen simte, ochii i se împăienjenesc se repede către Brigo acesta îi dă un croşeu în barbă. Marcel cade pe mâna dreaptă. Se chirceşte jos de durere. Se ridică cu greutate. Arbitrul opreşte numărătoare şi Marcel atacă cu garda sus.
- Mişcă-te nu sta în raza lui, strigă Anatoli.
Marcel se repede cu directe către Brigo. Îi prinde nasul, îi sparge gura. Runda se termină la egalitate. 
- Nu te mai grăbi ascultă-mă! Te doare umărul?
- Nu-l mai simt.
- Păi este rupt sau dislocat,  trebuie să oprim meciul.
- Nuuuu! o să mă bat şi cu o mână şi o să câştig.
       
Marcel se ridică de pe scaun. Mâna dreaptă nu o mai simte şi ridică garda cu dificultate. 
- Opreşte-te! strigă Anatoli.
Hamalul atacă cu stânga, Brigo face o eschivă şi îl nimereşte în bărbie. Hamalul se dezechilibrează şi cade în genunchi. Încearcă să se ridice dar o directă la faţă îl face să cadă la podea. Vede de jos lumina din ring ce-l orbeşte.
 
- Ce faci? Te-ai odihnit?
Marcel tresare, se uită în jurul lui...este pe docuri şi mâna l-a mai lăsat.
- Da şefule, termin acum de cărat.

În zare soarele aruncă sclipiri aurii pe Dunăre. Marcel este orbit de lumina de reflector a soarelui Brăilei.

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii