Ticker

6/recent/ticker-posts

Propaganda Dragonului. Recenzie la Corneliu Zeana, Trezirea Dragonului, de Mihai VINTILĂ

 


Mihai VINTILĂ

Propaganda Dragonului

Interesat de China am zis să îmi extind informațiile prin parcurgerea lucrării cu titlu aparent incitant Trezirea Dragonului, apărută la editura Ideea Europeană în 2019. Semnatarul lucrării este Corneliu Zeana despre care am aflat din scurta bibliografie publicată în pagina patru că ar fi membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și al Societății Medicilor Scriitori și Publiciști Români. Cu atâtea asociații enumerate chiar am crezut că voi citi o carte bună. Eroare.

Volumul Trezirea Dragonului este ieșit din cele două vizite oficiale făcute de autor în China. Prima în anul 1989 iar a doua în anul 2017. Este bine  de precizat acest lucru ca să nu confundăm vizita oficială cu vizitele private, cum am făcut eu. Astfel autorul nu a stat la ambasadă să își obțină viza ci i s-a oferit și de aici aprecierea lui pentru viteza de acordare a vizelor de către China. Cine nu a fost într-o vizită oficială știe reticența, ca să nu zic nesimțirea, personalului de la ambasada acestui stat din România, birocrația și opacitatea de care te lovești. Omul nostru a primit pe tavă viza și crede în prostia lui că așa se întâmplă cu toți. Dar să dăm citate pentru a vedea nivelul. 

Ca bucureștean, pot fi invidios pe locuitorii Beijingului pentru calitatea aerului, părere împărtășită de toți colegii delegației. Momentul de maximă poluare a fost depășit de mult, prin măsuri drastice luate de administrația chineză, în contrast cu capitala noastră, unde poluarea aerului pare chiar încurajată de autorități.( paginile 25-26). Nu putem comenta deoarece după toate standardele din lume capitala Chinei este printre cele mai poluate locuri de pe Pământ.

Dacă vă lipseau, aici, în acest volum, găsiți un capitol întreg de citate din congresele partidului comunist chinez pe care autorul le consideră relevante. Capitolul are titlul - Pârghiile care au ridicat China. Pe mai multe pagini se face o adevărată apologie a noncorupției care el crede că nu există în China, comparativ desigur, cu corupta Românie și simte că e de datoria lui să ne împărtășească acest important aspect. Desigur că, blocat mintal de imbecilitatea afirmațiilor, scrie și informația următoare: În cadrul celui de al XIII-lea Congres Național al Poporului, procurorul general Cao Jianming a prezentat un raport privitor la această campanie pe ultimii 5 ani. Procurorii au investigat 254419 persoane suspectate de abuz în serviciu, o creștere cu 16,4% față de cei cinci ani precedenți...(pagina 32). Păi dacă nu era corupție în China, cum afirmă în cele câteva pagini anterioare, de unde raportul cu creșterea acesteia? Logica l-a părăsit pe apologetul român al comunismului chinezesc.

La fel și cunoașterea noțiunilor la care face referire nu pare a se aplica când ne explică cum este cu comunismul chinez: Forțând puțin lucrurile, putem spune că este vorba de un național-comunism sau național-socialism bazat îndeosebi pe principii confucianiste (pagina 39). Asta cu național-socialismul confucianist este de cartea recordurilor. 

Pe lângă aberațiile de mai sus ne livrează și opinii, chipurile docte, de o prostie incomensurabilă de genul: China deține singura civilizație care a supraviețuit în continuitate prin milenii, ajungând să înscrie pagini de glorie și în zilele noastre (pagina 47). Mai că îmi vine să plâng de cât de proști sunt istoricii care studiază civilizații precum cele din Egipt, Sudan, Armenia, Iran... Nu au luat săracii lumină de la domnul Corneliu Zeana! 

Alta, demnă de Cântarea României, este următoarea  – Se poate spune că în China actuală analfabetismul a fost practic lichidat, în timp ce la noi procentul analfabeților și semianalfabeților urcă spre cote amețitoare...( pagina 50). Știe autorul nostru, că... a pipăit problema.

Scriitorul simte o durere și nu poate să nu ne-o împărtășească – Este interesant faptul că poeții noștri actuali nu cântă în versurile lor Uniunea Europeană și cu atât mai puțin NATO, deși ne-am fi aștaptat la aceasta (pagina 52). Alo, domnul Manolescu? Cum apreciați poezia contemporană din România că omul nostru zice că are mari lipsuri mai ales la cântări. Cum? Nu se mai practică pupatul partidului în dos? A... ne scuzați că publicăm părerea membrului atâtor comitete și comiții.

Educația este obligatorie pentru cetățenii Chinei și este finanțată de guvern (pagina 57) scrie domnul Corneliu Zeana uitând să precizeze că nu este gratuită ca pe la noi, lucru neimportant în contextul propagandistului nostru. Alta și mai trăznită – Sub aspect comportamental, putem afirma că în China nu există practic fapte de vandalism comise de elevi (pagina 58). Știe un om plimbat de autoritățile chineze în vizite oficiale de lucru! 

Cum antiteza China bună, România rea este cea pe care se construiește volumul, omul nostru nu ezită a mai da o apreciere regimului ceaușist – În ultima sa perioadă de dinaintea asasinării lui Ceaușescu, regimul comunist începuse să investească în știință și tehnologie (pagina 62). Adică atunci când aveam două ore de curent electric, căldură cu picătura, gaze anemice și mâncare pe spongi. Atunci domne, regimul Ceaușescu investea și noi proștii nu lăudăm asta. Mi-e greață!

Cu aceeași prostie și incultură trece prin gastronomie, istorie, economie verde, poluare și altele. Reușește o colecție de aberații uimitoare. 

Trezirea Dragonului este un borhot propagandist plin de minciuni și afirmații ilogice pe care nicio editură din România nu ar fi trebuit să îl publice.

Corneliu Zeana, Trezirea Dragonului, București, editura Ideea Europeană, 2019, 228 pagini.


Trimiteți un comentariu

0 Comentarii