Luiza, o femeie încă tânără, la cei treizeci şi patru de ani ai săi, profesoară de limba și literatura română la un liceu de renume din oraş, are un coleg nou de vreo lună de zile, Sebastian, profesor de matematică, cu care s-a împrietenit foarte repede.
Este tânăr, atrăgător, înalt, brunet, cu ochii negri, elegant, distins și galant... Nu are mai mult de treizeci și doi de ani, nu este însurat și este venit din alt județ.
Nici femeia nu arată rău. Este cu doi ani mai în vârstă decât Sebastian, drăguţă, potrivită de statură, șatenă, cu ochii căprui, migdalaţi, se îmbracă întotdeauna elegant și cu mult bun gust. Este măritată, are şi doi băieţi: unul de opt ani şi celălalt de şase ani. Soţul său, chel, rotofei, cu burtă, cam de aceeaşi înălţime cu ea, taciturn şi monoton, ce venea acasă mereu târziu foarte obosit de la serviciu nu o mai atrăgea de mult. Viaţa alături de el i se părea foarte plictisitoare, în pofida faptului că aveau tot ce le trebuie: servicii decente, bărbatul fiind inginer constructor, apartament cu trei camere, autoturism...
Între profesoara de limba română şi cel de matematică a fost din clipa în care s-au cunoscut o atracţie fizică irezistibilă. La început tânăra s-a oferit să-i fie ghid şi îndrumător pentru că nu avea prieteni și nu cunoștea orașul. I-a făcut plăcere să o facă! După aceea, au început să petreacă tot mai mult timp împreună! La liceu, după orele de program, apoi în garsoniera bărbatului unde se iubeau cu pasiune. Curajoşi și entuziaști, furaţi de voluptatea și erotismul relației lor au început să iasă în diferite locuri de agrement, parcuri, păduri din apropierea orașului, restaurante şi baruri. Uneori plecau și se distrau și prin alte orașe învecinate...
Se simțeau foarte bine împreună! Într-o zi senină de toamnă, după orele de program, au plecat împreună cu autoturismul bărbatului și, după ce au coborât și s-au plimbat puțin pe o alee dintr-un parc savurând aerul încărcat de mireasma ierburilor, florilor și arborilor de tot felul, au intrat într-un restaurant din apropiere unde au luat prânzul, au râs și s-au simțit bine... În timp ce discutau și se sorbeau din ochi, iar Luiza îl atingea ușor pe sub masă cu degetele de la piciorul drept scos din pantof în zona sa erogenă dintre picioare, Sebastian i-a spuse femeii:
- Scumpo, dacă nu încetezi, mă voi înfierbânta așa de tare încât nu voi mai putea să mă controlez... ai puțină răbdare să ajungem la mine... Zâmbind, profesoara îl privi mieros în ochi și-i replică:
- Mă jucam și eu puțin, ar trebuie să o faci și tu... și, după ce își retrase piciorul de pe pantalonii amantului, îi luă mâna acestuia și i-o puse pe sub masă pe piciorul ei...
Sebastian îi făcu jocul femeii și începu să o mângâie delicat pe picior și pe pulpa lui pe sub fustă. Totuși îi atrase atenția femeii:
- Cred că ar trebui să ne potolim dacă nu vrem să ne vadă cineva și să ne filmeze: suntem profesori la un liceu de prestigiu din oraș! Hai să avem răbdare până acasă, altfel vom ajunge în toaleta acestui restaurant să facem sex.
- Nu, dragule, eu nu vreau să facem sex; vreau să facem dragoste! Așa că, să achităm nota și să mergem la tine!...
- Sunt total de acord, scumpa mea!
Sebastian a achitat nota ospătarului, s-au urcat în autoturism și au pornit în viteză spre garsoniera bărbatului.
După ce au intrat și au închis ușa de la intrare, nu au mai avut răbdare și au început să se dezbrace unul pe celălalt, aruncându-și hainele pe jos.
- Te voi devora din cap până-n picioare, spuse tânărul.
- Și eu pe tine, dragule! Și eu pe tine!
S-au iubit cu pasiune și sălbăticie, dăruindu-și fără rețineri trupurile unul altuia! Relaţia lor a evoluat într-un ritm alert. Au continuat să se întâlnească și să se distreze în urbea lor, dar și prin alte locuri pitorești din împrejurimi sau chiar mai îndepărtate. Păreau foarte îndrăgostiți și atașați unul de celălalt. Poate că era iubire sau doar atracție fizică... dorință reciprocă? Nici ei nu știau... Să fi fost o iubire cum de mult nu se mai văzuse şi nu se mai auzise?! Sălbatică, ireală, torenţială? Nu prea curată, din păcate, deoarece tânăra avea soţ și copii! Bărbatul său nu o interesa prea mult, însă copiii, da.
La un moment dat, era foarte hotărâtă să divorţeze ca să-şi hrănească și împlinească marea ei dragoste! Nu o mai interesa nimic! Nu degeaba se spune că dragostea e oarbă! Dar... parcă simțea că tânărul profesor nu-i împărtășea dorința, nu-i transmitea vreun semnal că ar fi interesat de o legătură ce ar putea dăinui în timp, de o unire a destinelor prin căsătorie.
Ceilalți profesori şi-au dat seama că între ei se înfiripase o idilă ce începuse să ia proporţii şi tot şuşoteau între ei de câte ori aveau prilejul să o facă. Într-o pauză mare, doamna Anca, profesoară de chimie, discuta cu doamna Marina, profesoară de biologie, ambele în jurul vârstei de șaizeci de ani, după ce îi văzuseră pe colegii lor cum discutau tandru într-un colț mai retras al cancelariei și se priveau în ochi, iar mâinile li se atingeau.
- Uite-i și pe aștia, nici măcar nu se feresc, se ating și în cancelarie!-spuse Anca.
- Da, mai au puțin și și-o pun pe aici, prin școală, în cancelarie sau în vreo sală de clasă...- completă Marina.
- El este necăsătorit, dar ea, chiar așa... cu bărbat și copii acasă!-adăugă Anca.
- Numai au niciun pic de rușine femeile și bărbații în ziua de azi! Măcar la serviciu trebuiau să fie mai rezervați. Să nu-i vadă și să-i știe toată lumea! În curând îi va ști tot orașul, continuă Marina. Numai soțul adulterei nu ştia nimic! Nici nu avea cum: lucra în construcţii, pleca dimineaţa şi venea seara târziu. Câștiga bine! Nu era un om rău, ţinea foarte mult la băieți şi la nevasta care considera viaţa alături de el foarte plictisitoare...
Profesoara, de câte ori se afla în familie, cu soţul şi cei doi copii observa cu atenție că băieţii ţineau foarte mult la tatăl lor. Și soțul ei îi iubea foarte mult pe copii. Se juca cu ei în casă, dar și pe afară, făcea lecții cu ei, îi plimba prin oraș, prin parcuri sau alte locuri de agrement, se ducea cu ei la meciuri de fotbal, la spectacole de circ sau la cinema, le cumpăra haine, cărți, jucării, dulciuri... Și-a dat seama că, dacă ar divorţa ar greşi, deoarece copiii nu l-ar iubi niciodată pe Sebastian şi nici acesta pe ei. Ba mai mult, în urma divorţului, nu era sigură că va câştiga şi băieţii, ea fiind cea care şi-ar părăsi domiciliul, bărbatul şi copiii pentru a se căsători cu altcineva. Și nu era deloc convinsă că profesorul de matematică și-ar uni destinul cu al ei... Şi tot gândindu-se la toate acestea a realizat că nu este chip să-i despartă pe băieți, sufleteşte, de tatăl lor; și că, odată cu scurgerea timpului, se convingea din ce în ce mai mult că Sebastian nu era interesat de o iminentă căsătorie cu ea, iar marea sa dragoste a început, treptat - treptat să scadă în intensitate. Rațiunea lua loc, încet și sigur, pasiunii...
A revenit la realitate şi a renunţat la legătura ei extraconjugală. Din dragoste pentru copiii săi! Nici Sebastian nu a fost prea afectat când Luiza i-a spus că ar fi mai bine pentru amândoi dacă ar înceta relația. Și el dorea același lucru. Chiar aștepta de ceva timp să se întâmple! Dacă nu s-ar fi întâmplat... ar fi propus el să se despartă. Se cam plictisise!
S-au despărțit de comun acord. Au rămas doar colegi. Fiecare și-a văzut de drumul lui! Şi ceea ce părea să fie o dragoste nemaiîntâlnită şi nemaiauzită, s-a spulberat, dintr-o dată, ca un fum, aşa cum şi venise!
0 Comentarii