Strig

Dragoş IONESCU

Strig

Dornic de o schimbare
scutur ţâţâna porţilor obosite
Miros a vechi şi ne-mplinire
a lacăte de plumb
în ecoul morilor de vînt.

Înlăuntrul meu

O Sahară înlăcrimată
Pierdut într-un prezent-trecut,
ucis de soarta crudă
rămân între crengile uscate
dorinţă ce se-nchină să aştepte.

●

Deslânat din propria-mi străinătate
liber doar în aparenţă
un-foşnet care să-mi deschidă ochii
încerc să ies din inlăuntru-ţi
sortit, de-a pipăi întunericul
nevinovat, mă adun
c-un sfârşit-începtut.

●

Lipit de geamul ferestrei,
eu- obişnuitul gândului meu pasăre
intre realitate şi vis
descopăr universul început c-un măr
Înflorit, mă întorc de unde plec
lumina cuprinsă-n privire...
departe în gol.

●

Sub zodia Triadei
aşteptându-mă să mă ridic
împart bucuria trecuţilor prin mine
Surprizându-le jocul de-a baba–oarba
picur la rădăcina nopţii,
ziua, cu care am venit pe lume.

●

Printre statuile zilei de ieri
iau la pas neobosit prezent
stare de trecut mizer
grevat în arca speranţă
nevoit a-mi întrerupe strigătul
aştept în aşteptarea lui
impulsurile imunde.

Litera13, nr1, ian 2015, p 17