Ticker

6/recent/ticker-posts

Poemele lunii pline

Georgiana TUDOR

I
Am ridicat privirea
şi era verde
Am furişat o ocheadă spre înalt
şi era albastru
Din verde şi albastru
erai tu.
Luna plină
Clipeşte, aud croncănituri de chipsuri
Mă întreb unde e, unde poate întârzia…
E un joc al umbrelor,
Suntem prudenţi şi
Deodată brusc răsare
Luna plină, magică –i oare ?
Pulsul inimii desenează frecvenţe năucitoare
Atinge piscuri şi adâncimi abisale
În nord, în sud, în est , în vest
Galbenă, sărată, dulce şi stresată
Luna plină râde, iar ei,
ei se luptă în van .

II
Noapte bună, Trădă,
Să ştii că ai o misiune
Va trebui din cum- necum
Să-mi faci botezul sufletesc
Din nou şi iar
Până când
E neaţa!
Am fost în vamă în seara asta
Şi te chem să vezi răsăritul cu mine
Nu e prea frig…
Avem soarele în noi.
Toate bune!

III
Când va răsări soarele,
Îl voi îmbăta,
Dar nu prea tare
Căci
Mai avem nevoie de căldura lui
Oare, dacă soarele e beat,
Vom reuşi să prelungim răsăritul
o zi întreagă?

IV
Val, umbră , mister
Zboară, bate vântul
Şi aveam dreptate
Se duce şi luceşte
Se desparte în şoapte
Lumină şi fragmente
Ea se îndreaptă spre zări
Şi-i înlănţuieşte.
Prometei înlănţuiţi
Târâţi spre infinit
Asta am fost noi;
Ce ciudat sună am fost!

V
Cântec, moment , poezie
Indicaţii scenice,
Sloiuri de gheaţă
Topite dintr-o erezie
Şi doarme, şi visează
Cântă şi moare,
Se stinge, înviază
Iar iubirea plăpândă se înfioară
Mai taci, vioară ce te ascunzi în chitară,
Mai taci! - nu ştii tu
că iubirea ce o cânţi
este a mea?

VI
Te pătrunde sub clar de lună
Eşti singur, lumina te suspină
De la sfert treci la jumătate
Cu luna în spate
Urci greoi pe pante
Citeşti şi scrii viitorul
Trecutul s-a dus şi-a luat zborul.
Plângi şi iubeşti, nebune!
Chipuri oarbe şi schingiuite în spume,
dar ea rămâne, e caldă şi pulsează
Negura nopţii , lumina ei o înseninează
şi iubirea zace dându-şi ultima suflare
Cu jumătate de lună, îi voi da drumul pe mare.

Litera 13, nr 3, iul 2015, p 22

Trimiteți un comentariu

0 Comentarii