Văd de ceva vreme că tot se plâng diverşi scriitori că nu se mai citeşte. Nu sunt în asentimentul lor referitor la această problemă. Este adevărat că poate nu se mai citesc cărţi aşa cum se citeau pe vremea dictaturii dar, azi viaţa oferă mult mai multe posibilităţi de distracţie. Atunci cititul era printre altele şi o formă de evadare din cotidian.
Avem televizunea, dar mai ales internet-ul, care asigură această evadare mai bine decât o face cartea. Eu cred că astăzi se citeşte mult, poate la fel de mult ca în comunism. Formele însă diferă. Atunci se citeau cărţi acum se citeşte pe internet, se citeşte pe dispozitive electronice, se citeşte chiar şi in formatul clasic de carte. Indiferent cum se citeşte important e că această îndeletnicire nu a murit.
Poate că în trecut cei mai buni scribi cioplitori în piatră au simţit aceeaşi dezamăgie când lumea a trecut la papirus sau poate că disperarea învăţaţilor din trecut care au văzut în democratizarea cărţii prin tipar o blasfemie, o moarte a culturii lor, a fost la fel de mare. Aşa că eu rămân optimist. Cititul nu dispare, doar se transformă formatele de pe care literele ajung la noi, iar scriitorii nu trebuie decât să fie în pas cu această transformare.
Litera 13, nr 4, octombrie 2015, p1
Postări
0 Comentarii