Demonii din îngerul fără glas













ROBERTO  KUZMANOVIC

Priviri de copilă, cearcăne de gospodină,
se îndreaptă ca o felină, despuiată, 
spre sticla de rom și cugetă că
pătura-i mantă protectoare contra demonilor noștri –
personalități imune, cu tentații nejuste,
au măști pictate ce par a fi oglinzi
scuipând palavre pe rădăcinile adevărului,
să crească mare, glumește ironic singură, să zboare, 
îndeobște în goana după iluzii;
furia îngerilor nu o impresionează,
doar cel tăcut a reușit, printre visuri și vise 
ce îi trezeau instantaneu din somnul care îi făceau 
mai vii decât doreau.
Cândva au adormit. El, ea; restul. 
Conștiența valorii de sine întreba: cu noi cum rămâne? 
Sparge, impulsiv, sticla rămasă goală, o dor sânii,
aleargă peste cioburi după o țigară și-o aprinde cu patos, 
lasă capul pe spate, își desprinde părul infinit 
mușcându-și buza, privește fumul ca liniștea din negură,
ca ochii ei fără sclipire sau oase rupte-n carne,
ca Don Quijote lipsit de nebunie sau dragostea fără orgasm,
urlând spre tavan din răsputeri, nevăzându-l nicăieri:
câte dihănii ți-au corupt aripile să semnezi pactul cu durerea?

A semnat și ea, într-un final și-a ales tăcerea.

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Litera 13 pe retele sociale

Promo II

Postari populare

Etichete

Arhiva

Promo III

Contribuie

Litera 13 este o revistă literară deschisă oricăror colaboratori. Așteptăm opiniile și creațiile dumneavoastră pe adresa noastră de email. Cele mai bune vor fi publicate!

Turism Macin

Carti

Puteți trimite cărțile dumneavoastră pentru semnal sau cronici pe adresa redacției.