Pasivitate nouă










Alexandru Valentin PETREA 


Plăcere aterizată în
noroi, având ca naș
un Sfânt Duh ruginit,
ținut la mare cinste între
rugurile destinate să mă
stropească cu nițel rai.

Sprijinit pe spinarea unui
graur, bombardez cu
ruinele unui laptop
milimetrii zilnici, primii
pași în sus pe care îl fac
parcelele cu grâu.

Și cineva incendiază
capelele unde medievalii
copiau cărți, acum venind
vremea frunzelor să ne ducă
amintirile mai departe, către
sultanul transfigurat în
tocilar.

Și totul revine în băltoacă,
abia apucând să rostească
numele pâinii.

Share:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Promo

Postări populare

Promo