Reviste literare buzoiene. Fenomen național unic ?!

Marin IFRIM 

Aproape că nu există oraș important în România care să nu aibă cel puțin o revistă literară/culturală. Buzăul este excepția de la regulă. Fac acum, pe loc, un ”inventar” al revistelor buzoiene actuale. „Întrezăriri”, ce titlu încărcat de discreție, apare la Pârscov. E o publicație deosebită, realizată de Gheorghe Postelnicu, scriitor profesionist. ”Caietele de la Țintești”, o publicație care are parte de o popularitate incredibilă, meritul principal fiind al lui Nistor Tănăsescu, ziarist profesionist. Publicația a fost fondată de subsemnatul și de domnul prof. Stelian Grigore. ”Uscând o lacrimă”, este fondată de altruistul Dumitru K. Negoiță și apre sub egida Ligii Scriitorilor din România – Fliliala Buzău. ”Buzăul literar”, o publicație modestă, făcută după metoda kalașnikov, apărută și dispărută odată cu tartorul lipsit de tămâie sub nări, nu-i dau numele, nu fac servicii gratuit. Oricum, dacă publicația o să reînvie sunt sigur că va arăta altfel. Poate își va schimba și titlul, căci ”Buzăul literar” nu e al mamei târgului, sintagma respectivă având un fel de sorginte sovietică, stahanovistă, colhoznică. ”Buzăul literar” putem fi oricare dintre noi. ”Renașterea rușețeană” apare în comuna Rușețu și este fondată de Dumitru Istrate Rușețeanu, Ilinca, pe vremuri. Ciudățeniile fondatorului nu împiedică revista să fie competitivă. Rușețeanu pune suflet în locul său natal. Cinste lui. ”Spații culturale”, o publicație ceva mai cosmopolită, apare la Râmnicu Sărat. Calitatea publicației aparține celor care semnează în paginile acesteia, dar și, categoric, celor care decid prioritatea calității. O publicație reprezentativă pentru acest municipiu. ”Glas râmnicean” este, din câte știu, singura publicație care este întreținută de patronul editurii ”Rafet”, Constantin Marafet, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, editor a peste 1000 de cărți deosebite. Revista acestuia are o particularitate. Este scrisă/concepută fără orgolii inutile, fără vrăjmășie, în bună pace cu literele de zi cu zi. De fapt, Constantin Marafet are un acut simț al performanței. În clipa în care a înțeles că nu poate face lucruri deosebite, a schimbat toată echipa redacțională, punând în locul acesteia tineri necunoscuți, aproape anonimi, cu mici excepții. Marafet nu trăiește doar clipa, ci și viitorul. Toată prețuirea! În județul Buzău se întâmplă literatură! Nu pot să nu pun pe lista de onoare și ”Literadura”, publicație inconfundabilă realizată de Teo Cabel și Costel Suditu. De ani buni fac parte din juriul celebrului concurs literar pentru elevi ”Tinere Condeie”. Anual, primesc câte cel puțin 50 de reviste scrise de elevi. Sunt fascinante și, uneori, citesc creații ale copiilor, care, prin expresivitatea lor, mă fac să-mi pun întrebarea dacă chiar sunt scriitor. Suntem pe drumul cel bun. Adăugăm la zestrea literară a Buzăului și aceste reviste ”fluorescente”. Unele publicații școlare sunt peste înălțimea literaturii de zi cu zi. Mă refer, în special, la revistele editate de Colegiul Național ”B.P.Hașdeu”, C.N. ”Mihai Eminescu”, C.N. ”Pedagogic”, C.N. Agricol ”Dr. C. Angelescu” Școala Gimnazială ”Ion Creangă” și Școala Gimnazială ”George Emil Palade”. Să nu uităm excepționala revistă de la Căldărăști, ”Dincoace de pod”, realizată de marele și regretatul scriitor Gheorghe Ene! Cândva, în urmă cu vreun deceniu, a apărut și o publicație cu titlu cazon, care își trăgea seva din alte părți literare. A dispărut după câteva numere. Ca la bordel. Din cauze naturale. Nu-i dau numele, aș face un păcat. Știu că mai există și alte reviste literare, care apar la Cislău, Pogoanele și în alte localități buzoiene. Nu am date precise, imediate. Am lăsat la urmă ”Cartelul metaforelor”, publicație a Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău. Nu ne putem lăuda, ne-au lăudat alții. Înjurăturile se pun în bumerang! Ca atare, din punct de vedere literar, editorial carevasăzică, Buzăul stă bine și fără maneliști. Vreau să închei aceste rânduri în ton optimist. Cea mai nouă publicație buzoiană, ”Esențe”, apare sub egida Centrului Cultural ”Al. Marghiloman”. Revista este fondată de Elena Isbășoiu, director al instituției, și are ca redactor-șef cel mai bun profesor de română pe care l-am cunoscut vreodată: scriitorul și criticul literar Paul Androne, fost coleg de grupă cu celebrul meu ”amic” Alex Ștefănescu. E vorba despre o revistă de lux, scrisă cu discernământ cultural de calitate. Stăm bine când putem merge împreună în oricare sală de lectură plăcută. Felicitări celor care realizează aceste publicații. Persoanele de față se exclud. Să auzim și să citim numai de bine!