ÎNTÂMPLĂRI DE PESTE ZI de Vergil MATEI

Lucia PĂTRAȘCU

Volumul “Întâmplări de peste zi”, semnat de scriitorul Vergil Matei, publicat la Editura Lucas, Brăila 2018, cu o Prefaţă a profesoarei Virginia Chiriac şi o Postfaţă aflată pe coperta IV sub iscălitura scriitorului Aurelian Titu Dumitrescu, cuprinde în cele peste 190 de pagini un număr de 83 de titluri de proză scurtă. O proză scurtă bogată în teme ce-şi ondulează evantaiul prin cele mai neaşteptate timpuri: „…Nici prin gând nu mi-ar fi trecut să n-o iau în seamă, de vreme ce urma să fiu, pentru o zi numai, oaspetele Brăilei anului…1368” (La aniversare.O invitaţie, pag, 22) şi care ne plimbă cu paşii autorului prin Brăila de altădată, continuând apoi a tuşa prin uşoare observaţii mai multe evenimente istorice, ajungând în zilele noastre la întâmplările din 1989, trăite şi observate de acest ziarist brăilean şi, bineînţeles, perioada de după…

Un volum plin de neprevăzut, aşa cum însuşi titlul sugerează, cu povestiri împletite într-un adevărat bazar literar (în sensul cel mai ademenitor al cuvântului!), în care fiecare cititor găseşte de toate, după cum îl îndeamnă preferinţele, deoarece, intenţionat parcă, pentru împrospătarea atenţiei acestuia, Vergil Matei a aşezat într-o anumită dezordine voită întâmplările din cartea sa, într-un melanj de timpuri şi locuri. Predominant şi bogat ilustrat este satul natal, Mărtineşti, cel cu uliţa Morii, cu Malu Negru, „bazinul nostru olimpic”, cu falnicul plop, „străjerul satului”, cu Proca mare şi Proca mică, pe unde anotimpurile treceau ca filele de poveste „…pădurea noastră cea mare, care impudică….îşi trăgea peste trupu-i fremătând a dragoste trupească…cămăşile nelegiuit de înflorate şi înverzite…” (Proca mare, pag. 157), cu amintiri din copilărie, obiceiuri creştineşti sau laice (Floriile, Rusaliile, La topitul cânepii, Naşterea fântânii, Răvăşitul oilor…), cu oameni a căror amintire rămâne adânc brodată în sufletul autorului, fie că este vorba despre întregul său neam cu părinţi, fraţi, unchi, mătuşi, dintre care, desigur, nu pot lipsi relatările bunicilor cu poveştile lor din alte vremuri: „Nu ne ridicam de la masă până ce bunicul, după ce-şi făcea trei cruci, mulţumind Domnului şi mamei mele pentru bucate, ne povestea câte ceva, în timp ce ne împărţea câte o bomboană. Ciuleam urechile la spusele lui…” (Duminica bunicului, pag.165), ori renumitul moş Florea cu caisele sale „unde, Doamne-iartă-mă!, găseai caise mai bune ca la moş Florea.” (Caisele lui moş Florea, pag. 144) ce rivalizau vitejeşte cu cireşele mătuşii Măriuca din alt colţ de rai al ţării. Fie că este vorba despre domnul învăţător Teodor Constantinescu, cel care „ne preda părinteşte, ne educa părinteşte” (Don’ Doruş, pag.131), cu chipul sfânt al altui Domn Trandafir din vremea micului şcolar.
Epicul narativ de formă scurtă, cu teme diverse, este forma literară prin care autorul aduce în faţa cititorului întâmplări de acasă, din alte localităţi, din toată ţara sau din afara ei, din medii diferite (la mină, despre deportări, la Istanbulul care-i chema pe toţi cu promisiuni efemere sau Chişinăul zilelor noastre, etc.). Întâmplări ce prilejuiesc cititorului şansa de a cunoaşte diferite tipologii de oameni, surprinşi într-o diversitate de situaţii. Despre personalităţi trecute în nefiinţă (cu drag pomenitul Fănuş Neagu!), dar mereu prezente prin ceea ce au lăsat posterităţii. Despre oamenii de astăzi, cu năravuri unii, cu multe calităţi, alţii. Despre copiii de atunci şi despre tânăra generaţie care uneori pare că dezamăgeşte, însă de cele mai multe ori surprinde prin inteligenţă şi empatie, ca Ştefăniţă şi Petrică.

O proză scurtă, chiar foarte scurtă pe alocuri (Simion; Trenul de opt zero unu…, pag. 66; Floriile, pag. 177…), ori, dimpotrivă, întinzându-se pe 10-15 pagini („Peşte” pe malul Bosforului, pag. 82), însă întotdeauna bogată în înţelesuri şi educativă prin pildele pe care le cuprinde şi convingerea că reconectarea cu trecutul devine o oază de seninătate.

Chiar dacă profesiunea autorului, jurnalismul, de la care s-a născut acest volum cu proză scurtă este considerat, în general, o „literatură pe colţul mesei”, iată că Vergil Matei, scriitor care nu este la prima sa creaţie literară, deoarece autorul are deja în palmares alte volume publicate: Acasă, la Fănuş 2014; Dincolo de patul armei…Diribau 2015; Acasă, la Mărtineşti 2016; Dincolo de patul armei…Diribau, ediţia a II-a 2018 şi acest nou volum, îmbinând artistic vorbele obişnuite, s-a folosit cumva de broasca rece a ştirilor în care a ştiut să învârtească uşurel şi cu mult talent cheia literară a metaforei, pentru a da textului un parfum special de amintire împletită cu trăirile cotidiene, pentru a aduce în prezent întâmplări a căror autenticitate dăinuie peste ani.

Dacă în celelalte volume, prin mijlocirea amintirilor proprii, scoase ca dintr-o ladă cu zestea sentimentală, predominant era descrisă viaţa satului românesc, satul copilăriei sale cu uliţele satului pline de neamuri din generaţii diferite, ori anii de militărie cu întâmplări cazone mai mult au mai puţin plăcute, care, după trecerea atâtor ani, îşI au hazul lor, acest volum cu texte scurte pare un pretext de a se adresa când trecutului pe care-l reîmprospătează cu nostalgie, când prezentului ce nu lipseşte din paginile cărţii, un prezent redat cu aceeaşi francheţe şi sinceritate empatică. O lume plină de oameni trăitori în vremuri dantelate cu întâmplări felurite, vesele şi triste, scrise dintr-o răsuflare, cu o mare dezinvoltură, cu o viaţă bogată în neprevăzut şi vulnerabilităţi, prin labirintul cărora autorul volumului evoluează cu pricepere şi delicateţe, împodobind realitatea relatărilor sale cu aura condeierului robace, talentat, nestatornic şi mereu în căutarea unei exprimări cât mai originale, cu care a obişnuit deja cititorul din arealul brăilean şi nu numai.

„Întâmplări de peste zi”, o carte specială, gândită şi scrisă de Vergil Matei ca un remember , în care se implică comprehensiv, făcând „un act de cultură şi unul de igienă civică”, aşa cum arăta un alt condeier brăilean şi. mai ales, aşa cum recunoaşte însuşi autorul „…ca să-mi treacă de dor”. Un dor nestăvilit, la care vă invită să-l însoţiţi şi să-i fiţi părtaşi!

28 sept 2018, Brăila