Dileme de Nuculus

Nuculus

Dileme

Capul meu tentacular e ca o tablă de șah
În care vâjâie uragane și tropot de sturioni
Un procuror obraznic împunge acuzator
Ăla sunt eu când joc în deschidere cu albele
Apoi vine unu, dracu știe de unde
Tot eu, avocatul apărării, cu negrele
Care întoarce picioarele mesei de joc pe dos
Vreau să o iau în dreapta că acolo e izbăvirea
Dar stânga nu mă lasă, plânge și cere de mâncare
Când sunt convins că susul e sus indubitabil
Se răstește josul la mine să întoarcem foaia
Vin răspunsurile vesele pe cărări neurologice
Dar în spate se înghesuie automat suratele
Întrebările mirate ca niște oi pe câmpurile crețe
Cred și nu cred, văd și sunt orb, aud dar sunt surd
Mă prăbușesc pe spirală liftului interior
Și mă ridic pe balustradă optimismului infantil
Când venim ar trebui să ne numim muribunzi
Iar bebelușii să fie morți vii
Pentru că noi am trăit înainte să ne naștem
Și după ce murim
Totul este și nu este în același timp
Nebuni de legat vise în hambare cu ciulini