Zeno HALUPA
Serafimizare (aforisme)
Dansam, iar luna sătea precum semnul lui Cain pe fruntea cerului, ca nimeni să nu poată ucide acele momente...
Vom fi liberi întru frumuseţe doar când ne vor pune, la mâini şi la picioare, lanţuri de icoane.
O suviţă a părului tău, oare undiţa cu care cerul îţi pescuieşte frumuseţea chipului?
M-ai privit şi m-au cuprins fiori pe care numai un înger îi mai poate avea în clipa în care este chemat să devină păzitor al unui om. Priveşte-mă mai mult, ca să mă simt îngerul păzitor al unui sfânt!
Semiluna avea în vârfurile ei două cozi de scorpion.
Seară mai înveninată decât cea în care te-am văzut plângând n-am avut nici când am încercat să calc peste scorpii şi aspide, dar fără puterea lui Iisus asupra mea.
Nu doar c-ai nimicit temniţele care se ţineau lanţ de gleznele mele, dar şi ochii ţi-ai făcut teacă pentru orbirea mea...
Din cauza ta, pălmuiţii mei obraji au încetat să-mi mai târască buzele spre un rânjet răzbunător, convertindu-se la mângâierile tale.
Flacără după flacără, şi focul tot n-a găsit pagină în cartea lui pe care să nu fi scris ceva despre îmbrăţişarea ta.
Postări
 de Zeno HALUPA){kind=link}
0 Comentarii